EXPRESIONISMUL SI LITERATURA ROMANA

EXPRESIONISMUL sI LITERATURA ROMÂNĂ

Expresionismul german a avut "ecouri" foarte pozitive în literatura româna si unii dintre cei mai de seama scriitori români din epoca moderna sunt, în acelasi timp, si reprezentanti de prima importanta ai expresionismului în manifestarile sale autohtone. Este destul sa pomenim aici numele transilvanenilor Lucian Blaga si Aron Cotrus. si nu este întâmplator, credem, faptul ca cei doi ilustri reprezentant 11511t1915l i ai lirismului românesc sunt din Transilvania. Deoarece aceasta provincie istorica, mai mult decât celelalte, a fost privilegiata, cel putin din acest punct de vedere, din cauza apropierii ei, volens-nolens, prin apartenenta sa îndelungata la imperiul austro-ungar, de spatiul cultural occidental. Iar cu expresionismul german atât Lucian Blaga cât si Aron Cotrus, prin canale diferite, au avut ocazia sa intre în contact direct. si aceasta efervescenta miscare literara nu putea sa nu lase urme benefice, macar si prin empatie, asupra creatiei celor doi poeti.

Amploarea cu care lirica româna moderna a cultivat "extaticul", "cosmicul", "originarul", se datoreaza într-o mare masura expresionismului. Tot sub influenta lui, grotescul a capatat o raspândire apreciabila în proza noastra poetica. Sinteza originala pe care Blaga, Cotrus, Arghezi si alti scriitori români au realizat-o între traditionalism si modernism a avut multe impulsuri dinspre estetica expresionista: hipertrofierea eului, recrearea lumii prin cuvânt, angoasa existentiala, sfarâmarea logicii clasice, inclusiv a celei gramaticale, ermetismul.

Desigur, în literatura româna expresionismul nu a generat aceleasi structuri estetice ca cele din cultura germana sau celelalte culturi europene. Specificitatea culturii noastre si-a spus cuvântul. Dar ecourile foarte vii ale expresionismului german, rezonantele acestuia asupra artei românesti interbelice se pot decoda cu destula usurinta în operele scriitorilor români. si înca la unii dintre cei mai importanti ai vremii precum Lucian Blaga, Aron Cotrus, Al. Philippide, George Bacovia, Tudor Arghezi,

Dintre numele legate de analiza si implementarea fenomenului expresionist românesc, pe lânga cel al lui Lucian Blaga, se cuvine sa fie pomenite si altele precum cele ale lui Nichifor Crainic, apoi O. W. Cisek, Adrian Maniu, A. Dominic, Felix Aderca, T. Mosoiu, I. M. Sadoveanu, Ion Sân-Giorgiu, Felix Aderca, Ion Pillat, Tudor Vianu, Mihail Ralea, Eugen Lovinescu, etc.

Revistele românesti care au contribuit cel mai mult la raspândirea expresionismului au fost, în Transilvania, Gândirea, aparuta între 1921-1944, întâi la Cluj (apoi mutata la Bucuresti), iar în Muntenia, Contimporanul, aparut din 1922 pâna în 1932 (cu intermitente), sub conducerea lui Ion Vinea, de orientare net modernista.

si revistele tiparite de minoritatea germana de la noi precum Ostland(1919) si mai târziu Klingsor(1924) din Sibiu, Das Ziel din Brasov, Der Nerv si Das Licht de la Cernauti fac cunoscuta miscarea expresionista germana în România.

Însa, alaturi de revistele Gândirea si Contimporanul, ori de cele de limba germana si alte reviste românesti pot fi citate ca receptoare atente ale ecourilor expresioniste. Este vorba, în primul rând de revista teatrala, Rampa, dar si de Cugetul românesc, Ideea europeana, Universul literar, Adevarul literar si artistic; precum si de revistele avangardiste 75 HP, Punct si Integral.

Am consultat o lucrare de referinta, Bibliografia relatiilor literaturii române cu literaturile straine în periodice (1919-1944), întocmita de un grup de cercetatoare de la Institutul de istorie si teorie literara "G. Calinescu" al Academiei Române, pentru a întelege mai bine felul cum a fost receptata estetica expresionista în cultura româna la vremea respectiva.

Am observat ca în literatura româna pot fi detectate cel putin trei perioade de evolutie a influentelor expresioniste, în sensul evidentierii unor manifestari ale esteticii acestui curent în lirica noastra. Aceste trei perioade ar fi:

- expresionismul sincronic, cel al anilor 1920 - 1930: Lucian Blaga, Aron Cotrus, Adrian Maniu, Al. Philippide, H. Bonciu, Mihail Savulescu, Benjamin Fundoianu, George Bacovia, Cezar Baltag, Tudor Arghezi, Ion Barbu, etc.

- expresionismul din preajma celui de-al doilea razboi mondial: V. Copilu Cheatra, Emil Giurgiuca, Ion Caraion, Ion Th. Ilea, Mihai Beniuc.

- expresionismul anilor 1970 - 1980, cu prelungiri pâna în poezia optzecistilor si în poezia moderna de azi: Ion Alexandru, Ion Gheorghe, Marin Sorescu, etc.

Dintre reprezentantii primei perioade, cei mai importanti ramân ardelenii Lucian Blaga si Aron Cotrus. Am vrut, de aceea, sa vad si sa înteleg bine, îndeosebi elementele expresioniste din lirica lui Lucian Blaga, dar mai ales din cea a lui Aron Cotrus, pentru ca apoi, prin extensie si particularizare, sa caut si sa explic elementele expresioniste din lirica epigonului sau V.Copilu Cheatra, ca pe o noua ipostaza a expresionismului poetic transilvanean. Între expresionismul cotrusian si cel cheatrian exista foarte multe asemanari, dar si câteva esentiale deosebiri pe care le-am evidentiat pe parcursul lucrarii. Asa, pornind de la expresionismul poeziei cotrusiene, am ajuns la subiectul cercetarii noastre, care încearca sa puna în valoare aceasta noua ipostaza a expresionismului poetic transilvanean, ilustrata de catre un poet mai putin cunoscut de catre publicul larg, dar care merita, avem convingerea, sa i se încredinteze mai multa atentie macar si prin tratarea lui din perspectiva unui epigon talentat al lui Aron Cotrus.

Nu valoarea intrinseca a liricii lui V. Copilu Cheatra m-a interesat, desi asa cum am aratat în lucrare, vorbim despre un poet cu destul talent si maiestrie artistica, daca Aron Cotrus nu s-a sfiit sa si-l faca prieten si confesor, ci mai ales felul cum, în descendenta liricii cotrusiene, inclusiv pe latura ei expresionista, poetul din Iara a reusit sa îmbogateasca expresionismul transilvanean, adaugându-i truda sa de-o viata asupra cuvântului.