Ecouri critice
"Viata si literatura se dizolva una în alta, încît nu mai poti sti, de la un punct încolo, care e ceaiul si care e zaharul. O asemenea ambiguitate mi se pare ca este, dincolo de impecabila stilistica a exactitatii si dincolo de orchestratia experta de tonuri narative, triumful cel mai de pret al prozelor lui Ioan Grosan."
Ioan Buduca, în Amfiteatru, mai, 1985
"Spovedania (...) este, în fapt, un magistral roman ratat, dus pîna la jumatate, pîna la sfert, un semn al gravitatii cu care Grosan se pregateste sa atace reduta romanesca."
Nicolae Breban, în Contemporanul - Ideea Europeana,
8 iunie 1990
"Cu toate ca scrie "din talent", cu prea putine veleitati de teoretician, Grosan a reusit, între texte de toate calitatile, câteva scrieri care, din orice unghi le-am privi, sunt printre cele mai limpezi, mai didactice texte ale postmodernismului meta-narativ din proza anilor' 80."
Mircea Cartarescu, în Postmodernisrnul românesc,
Ed. Humanitas, 1999
"Ioan Grosan e dintre tot mai putinii prozatori care mai cred ca lectura nu trebuie sa fie neaparat un cosmar sau o pedeapsa pe capul cititorului. El pune la bataie toate armele seductiei, începând cu constructia subtila a atmosferei, cu cea rafinata a personajelor si cu cea savanta a povestirii ca atare."
Al Cistelecan, în Vatra, iulie, 1996
"Debutând cu o impresionanta stapânire a tuturor trucurilor scrisului, memorabil în arta crearii senzatiei de firesc a epicului, Ioan Grosan este un prozator pe deplin maturizat. Debutul sau e o performanta: dupa o singura carte, la cea mai înalta tensiune a fictiunii, el se poate considera un autor consacrat."
Mircea Mihaies, în Orizont, 20 decembrie 1985
"Sînt de remarcat de altfel multele nuante ale atitudinii ironice la acest prozator, gradarea ironiei care cînd numai irizeaza fin textul, o pînza observabila numai de ochiul expert, cînd explodeaza în mari proiectii burlesti, care se urmeaza una pe alta, în avalansa."
G. Dimisianu, în România literara, 5 decembrie 1985
"între textualitate si intertextualitati, Ioan Grosan apartine noului val de prozatori pentru care literatura nu se poate face decât reflectând asupra ei, punând-o în chestiune în chiar clipa scrierii."
Monica Lovinescu, în Est-etice/ Unde scurte IV,
Ed. Humanitas, 1995
"Ioan Grosan a vrut sa arate ca tema nu conteaza în literatura, compunînd o întreaga literatura a temei: tema conteaza exclusiv ca tema a literaturii. Nu ma joc cu vorbele."
Nicolae Manolescu, în România literara,
8 august 1985
"Farmecul extraordinar al micului roman de dragoste (Marea amaraciune) vine din discretia senzuala a tuturor etapelor lui, ca pentru a nu-i stirbi tocmai caracterul ludic, chiar si atunci cînd dragostea pare într-adevar dragoste. "
Ion Negoitescu, Scriitori contemporani, Ed. Dacia
"Grosan se impune prin inteligenta, talent narativ si descriptiv, putere de observatie si un subtil simt al umorului".
Marian Papahagi, în Dictionarul Scriitorilor Români (D-L), Editura Fundatiei Culturale Române, 1998
"Caravana cinematografica este, în totalitate, o carte de proza autentica, ingenioasa, matura".
Eugen Simion, în România literara, 16 mai 1985
"Prin capacitatea exceptionala de a sugera sensuri înalte în cele mai neînsemnate amanunte, prin vocatia, tot mai rara azi, de a despica platitudinea în patru pentru a scoate la iveala drame mocnite si, desigur, prin maturitatea stilului, care e al unui autor îndelung exersat, Ioan Grosan a aratat, înca de la debut, o vocatie indiscutabila de prozator".
Radu G. Ţeposu, în Istoria tragica & grotesca a întunecatului deceniu literar noua, Ed. Eminescu, 1993
|
