Emile Durkheim: "Sinuciderea"
in lucrarea sa "Sinuciderea", Emile Durkheim ne prezint` rela\ia dintre societate ]i individ, precum ]i influen\a societ`\ii [n cazurile de sinucidere. Autorul francez consider` c` aceast` influen\` este hot`r@toare, ]i astfel aduce o perspectiv` original` asupra unui act care era considerat ca fiind un act foarte personal p@n` la el.
Remarc`m pentru [nceput defini\ia pe care Durkheim o d` sinuciderii. Astfel, sinuciderea este "orice act care rezult` [n mod dire 10510l116k ct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ [ndeplinit de victim` [ns`]i ]i despre care ea ]tia ce rezultat urma s` produc`". {n aceast` defini\ie un act pozitiv ar fi [mpu]carea, iar un act negativ ar fi greva foamei. Textul insist` asupra faptului c` victima trebuie s` fie con]tient` c` actul ei conduce la moarte, ]i [n asta const` specificul sinuciderii fa\` de orice alt` form` de moarte.
Autorul stabile]te o statistic` a sinuciderilor ]i constat` c` rata de sinucideri este relativ constant` pentru o popula\ie determinat`. El [ncearc` s` stabileasc` o corela\ie [ntre anumite circumstan\e ]i varia\ia ratei de sinucidere. Constat` astfel c` dac` sinuciderea [n sine este un act individual, rata de sinucidere este un fenomen social.
Durkheim prezint` apoi factorii extra-sociali care intr` [n discu\ie [n cazul sinuciderii. El elimin` ca irelevante st`rile psihopate (nebunie, alcoolism), ereditatea ]i rasa, factorii cosmici (clim`, anotimp) ]i factorii de imita\ie. Toate acestea nu sunt pe deplin false (irelevante) ca ]i cauze ale sinuciderii, dar nu explic` complexitatea sinuciderii ca fenomen social. Pe de alt` parte dac` ace]ti factori ar fi determinan\i ar trebui s` poat` fi prev`zut` aria de apari\ie a sinuciderii.
{n continuare autorul prezint` o tipologie a diferitelor forme de sinucidere. El []i construie]te tipologia baz@ndu-se pe un clasament [n func\ie de cauzele sociale ale sinuciderii.
Astfel sinuciderea egoist` este determinat` de lipsa de integrare a individului. Analiza sinuciderii egoiste duce la examinarea efectelor structurilor religioase (protestan\ii se sinucid mai mult dec@t catolicii), familiale (c`s`toria fere]te de sinucidere) ]i politice (marile transform`ri politice fac s` scad` rata sinuciderilor). Prin urmare structurile care ofer` o integrare redus` favorizeaz` o individua\ie excesiv`, care duce la sinuciderea egoist`. Acest nume se datoreaz` faptului c` atunci c@nd individul se sinucide se g@nde]te la el ]i nu la comunitate.
Exemplele de sinucidere religioas` se [ncadreaz` [n cazul sinuciderii altruiste. Avem de-a face cu o sinucidere altruist` pentru c` individul ac\ioneaz` m@nat de un imperativ social interiorizat , care devine mai puternic dec@t propriul instinct de conservare.
Un alt tip de sinucidere este sinuciderea anomic`, acest nume desemn@nd lipsa de reguli. Este tipologia cea mai important`, pentru c` este caracteristic` societ`\ii moderne. Durkheim arat` c` este o leg`tur` [ntre sinuciderea anomic i varia\iile ciclului economic. Acest tip de sinucidere rezult` mai ales din faptul c` [n societatea modern` existen\a nu mai este structurat` [n func\ie de obiceiuri ]i cutume.
{n afar` de aceste tipologii, autorul prezint` o analiz` mai fundamental` a raportului [ntre via\a individului ]i societate. El [ncearc` astfel s` dea o baz` teoretic` ideilor pe care le propune. {ncepe prin a prezenta raporturile [ntre nevoile unui individ ]i mijloacele pe care le are de a-]i satisface aceste nevoi. E nevoie de un echilibru [ntre aceste mijloace ]i nevoile individului, altfel individul devine frustrat ]i va suferi. Sinuciderea decurge de aici pentru c` "tendin\a de a tr`i nu este dec@t rezultanta celorlalte tendin\e", deci dac` celelalte sunt nesatisf`cute, dispare si tendin\a de a tr`i.
La animal acest echilibru "se stabile]te cu o spontaneitate aproape automatic`". Animalul nu are o imagina\ie dezvoltat` pentru a g`si ]i alte scopuri pe care s` le doreasc` [n afara celor constitutive naturii sale fizice. Pe c@nd la om majoritatea nevoilor sale nu sunt dependente de corp. De aceea apare [ntrebarea: "Cum s` fixezi cantitatea de bun`stare, de confort sau de lux pe care o fiin\` uman` o poate c`uta [n mod legitim?" {n constitu\ia organic`, [n legile psihologice care constituie omul nimic nu pare s` indice o limit` a acestor tendin\e. Ba chiar mai mult, Durkheim observ` c`, [n ceea ce prive]te individul luat ca atare, "aceste nevoi sunt nelimitate." De aceea, din perspectiva individului, nevoile sale sunt un izvor de suferin\`, pentru c` nimic nu poate calma tendin\ele sale. {n consecin\` trebuie [n mod necesar g`sit` o for\` exterioar` individului care s` fixeze o limit` nevoilor sale. E nevoie de "o putere organizatoare care s` joace pentru nevoile morale rolul pe care [l joac` organismul pentru nevoile fizice." Este nevoie de o lege, dar o lege pe care oamenii s` o respecte, deci care s` aib` autoritate asupra lor. Doar societatea este [n m`sur` s` joace acest rol moderator, " c`ci ea singur` este puterea moral` superioar` individului, ]i individul [i accept` superioritatea."
Autorul arat` c` [n orice moment al istoriei se observ` "[n con]tiin\a moral` a societ`\ilor un obscur sentiment" al valorilor diferitelor realit`\i sociale, al diferen\elor [ntre datoriile sociale, al modului [n care fiecare trebuie r`spl`tit pentru munca sa, etc... E vorba de o reglementare efectiv` care apare sau transpare [n opinia public`. Aceast` reglementare "nu are [ntotdeauna o form` juridic`", dar ea ne[ncetat fixeaz` ]i prescrie, cu o anumit` marj` de relativitate, maximum-ul de bun`stare pe care fiecare clas` social` o poate c`uta [n mod legitim. Totu]i scara de valori astfel constrit` "nu are nimic imuabil." Ea se schimb` [n func\ie de evolu\iile economice sau de cele din domeniul ideilor.
Limita impus` de societate este cea care [i face pe oameni mul\umi\i de soarta lor, [n opinia autorului francez, ]i aceea]i limit` [i stimuleaz`, cu m`sur`, s`-]i amelioreze soarta. Fiecare om intr` astfel [n armonie cu el [nsu]i.
{n acela]i timp trebuie ca aceast` ierarhie social` s` fie acceptat` de to\i membrii societ`\ii. Modul [n care se construie]te ea trebuie s` fie considerat just de c`tre indivizi. Dac` nu ar fi a]a, oamenii nu ar fi mul\umi\i de ceea ce posed` ]i ar c`uta s` ating` limita pe care o cred ei cuvenit`. De aceea e nevoie de o autoritate care este autoritatea colectiv`. Ea nu poate fi stabilit` dec@t cer@nd unora sau altora sacrificii [n numele interesului public. Activitatea uman` "nu poate fi eliberat` de orice fel de fr@n`." Autorul arat` c` orice fiin\` din univers, fiind parte din acel univers, este dependent` fat` de restul universului. Ceea ce diferen\iaz` omul de un obiect fizic este "faptul c` ceea ce [l opre]te nu este ceva fizic, ci moral, adic` social".
Totodat` [n momentele [n care societatea trece printr-o criz`, este momentan incapabil` s` exercite ac\iunea de reglementare moral`. De aici rezult` cre]terile bru]te pe curba sinuciderilor care au fost observate. Aceste crize ale societ`\ii apar [n cazul unor dezastre economice. Dar acela]i efect se observ` ]i [n cazul unor bru]te cre]teri de avere. E vorba, ]i [ntr-un caz ]i [n altul, de o schimbare a condi\iilor de via\`. Atunci e nevoie de timp pentru ca oamenii care compun societatea s` fie inclu]i [ntr-o nou` ierarhie social`. "At@ta timp c@t for\ele sociale nu ]i-au g`sit echilibrul, valoarea lor r`m@ne nesigur`, ]i deci orice reglementare este defectuoas` pentru moment".
Prin urmare sinuciderea este un fenomen care are cauze sociale, ]i aceste cauze sociale sunt ni]te for\e care variaz` [n func\ie de societ`\i, de grupuri sociale sau de religie. {n societ`\ile moderne sinuciderea este cauzat` [ndeosebi de o foarte slab` integrare a individului [n via\a colectivit`\ii.
Nu trebuie uitat c` "Sinuciderea" este o lucrare scris` dup` "Diviziunea muncii sociale",teza de doctorat a lui Durkheim. {n aceast` lucrare autorul pune deja o [ntrebare care se reg`se]te de-a lungul [ntregii sale opere: {n condi\iile unei solidarit`\i organice, cea a epocii [n care [n care autorul tr`ie]te, care sunt bazele legaturilor sociale? Autorul arat` c` societatea tradi\ional`, mecanic`, era bazat` pe rela\ii de similitudine, ]i [n ea se forma o con]tiin\` colectiv` puternic`. {n schimb [n societatea modern`, societatea diviziunii muncii, oamenii devin dependen\i unii de al\ii prin apari\ia func\iilor precise. Avem de-a face cu o solidaritate organic`. Totu]i con]tiin\a colectiv` este mai slab`, observ` sociologul francez. Observ`m cum lucrarea mai t@rzie "Sinuciderea" se [nscrie [n aceast` preocupare de a analiza problemele cu care se confrunt` societatea modern` tocmai [n formare.
|
