Eminescu în cadrul romantismului european
Ca temperament si structura, dar si ca mijloace si procedee artistice Eminescu este un romantic, asa cum s-a autoproclamat în arta sa poetica postuma "Eu nu cred nici în Iehova":
"Nu ma-ncântati nici cu clasici,
Nici cu stil curat si antic
Toate-mi sunt deopotriva,
Eu ramân ce-am fost: romantic
Eminescu trebuie încadrat în romantismul europe 16216j917q an si comparat cu toti marii romantici europeni, cu Byron si Shelley, cu Holderlin si Novalis, cu Leopardi si Victor Hugo, cu Puskin si Lermontov.
Eminescu a fost considerat de critica straina si româneasca ultimul mare romantic european în ordine cronologica, dupa Victor Hugo. Partea a treia din "Legendele secolelor" a lui Victor Hugo a aparut în acelasi an (1883) cu capodopera eminesciana "Luceafarul".
Prin formatia si orientarea sa culturala, dar si prin firea sa profunda si interiorizata Eminescu a fost atras cel mai mult de romantismul german. Singurul romantic german despre care avem o dovada certa ca Eminescu l-a citit este Jean Paul Richter, romantic din perioada de tranzitie, autorul unei opere vaste, însemnând peste 150 de titluri de nuvele si romane, estetician si stralucit teoretician al visului. Într-o notita de pe marginea manuscrisului care contine traducerea lucrarii "Arta reprezentarii dramatice" a lui Enrich Theodor Rotscher, Eminescu scria despre circularitatea gândirii de geniu, adica despre importanta cercului hermeneutic. Sub aceasta notita, Eminescu adauga "Jean Paul's Weltangschauung - aceasta însemnând ca Eminescu citise "Introducerea în estetica" a Iui Jean Paul Richter.
Raporturile lui Eminescu cu romantismul german au fost analizate de Zoc Dumitrescu-Busulenga în lucrarea "Eminescu si romantismul german" (1976), în care exegeta se arata mai putin preocupata de studiul influentelor directe pe care miza comparatismul vechi de tip traditional, fiind dispusa sa acorde mai mult credit sinonimiilor, corespondentelor si afinitatilor elective. Eminescu prezinta mari afinitati cu Holderlin, alt mare romantic german din perioada de tranzitie.
Ca si Eminescu în "Luceafarul", Holderlin a valorificat mitul lui Hyperion, în romanul sau epistolar "Hyperion", în care eroul este un tânar revolutionar grec care lupta pentru libertatea poporului sau, si care este îndragostit de Diotima, idealul frumusetii feminine eline. De altfel, Holderlin arc un întreg ciclu de versuri intitulat "Farmecele Diotimei".
Pe buna dreptate Zoe Dumitrescu-Busulenga îi numea pe cei doi mari poeti "hyperionici în spirit". Ca si Holderlin, Emineseu a valorificat din plin mitul lui Orpheu. Asa cum îi caracteriza admirabil Zoe Dumitrescu-Busulenga ambii mari poeti purtau pe masca lor apolloniana de o zeiasca frumusete, pecetea nestearsa a harului orfic. Într-un studiu de referinta "Holderlin si esenta poeziei" marele filosof existentialist german Martin Heidegger îl numea pe Holderlin "un poet al poetilor un "poeta poetarum". si Eminescu poate fi considerat, ca si Holderlin, un "poeta poetarum
Eminescu prezinta mari afinitati si cu Novalis, corifeul romantismului german. De Novalis îl leaga pe Eminescu simbolul florii albastre si motivul vietii ca vis, precum si descoperirea dimensiunii interioare a fiintei. Cel mai mare merit al lucrarii lui Zoe Dumitrescu-Busulenga îl constituie faptul ca exegeta nu face din Eminescu un epigon tributar romantismului german, ci-l considera, dimpotriva, un egal si un rival în spirit al marilor romantici germani.
Despre ceilalti mari romantici germani nu avem nici o dovada sigura ca Eminescu le-a citit operele, dar este de presupus ca le cunostea foarte bine pentru ca se familiarizase pe deplin cu literatura germana în perioada studiilor de la Viena si Berlin.
Eminescu ocupa un loc aparte în romantismul european. Romantismul eminescian este un romantism clasicizant, pentru ca are câteva note clasice, cum sunt: prezenta numeroasa a artelor poetice, specie prin definitie clasica; valorificarea masiva a marilor mituri ale antichitatii greco-latine; aspiratia spre desavârsire formala si o anumita conceptie statica neevolutionista asupra istoriei.
În opera lui Eminescu întâlnim toate trasaturile specifice ale romantismului:
- cultul pasiunii (estetica inimii);
- cultul imaginatiei si al fanteziei;
aspiratia spre absolut (cu punctul de plecare în doctrina eului absolut a lui Fichte);
- descoperirea dimensiunii interioare, abisale a fiintei umane;
- cultivarea visului (ca modalitate de investigare a subconstientului);
- valorificarea miturilor si a creatiilor populare (bazele folcloristicii, ca disciplina au fost puse în romantism);
- specificul national (categoria specificului national a fost creata în romantism);
- dragostea fata de natura;
- regresiunea spre natura;
- evocarea trecutului istoric.
Teme si motive romantice la Eminescu
Marile teme si motive eminesciene sunt romantice:
- timpul si spatiul coordonate fundamentale ale existentei;
- cosmosul în totalitatea sa, sau numai fragmentar;
- imaginile cosmogonice de început de lume;
- natura si dragostea, privite într-o relatie de structura interdependenta;
- miturile si visul;
- dimensiunea istoriei;
- conditia omului de geniu.
|
