Emotie de toamna
Nichita Stanescu
Poet al formulelor neconventionale, oscilând între extreme, totdeauna preocupat de ineditul expresiei poetice, Nichita Stanescu ramâne, si astazi, un creator de o singularitate incontestabila.
"Emotie de toamna", care face parte din volumul "O viziune a sentimentelor", este o opera lirica, o poezie de dragoste, în care eul liric comunica, în esenta, inefabilul sentimentului de iubire, teama ca el va disparea.
Opera lirica este opera în care eul liric exprima în mod direct propriile trairi, prin intermediul figurilor de stil si al imaginilor artistice.
Titlul, o structura nominala, alcatuita din substantivul nearticulat în nominativ "emotie" si din atributul substantival prepozitional "de toamna", realizeaza legatura între planul afectiv (interior) si cel exterior (al naturii), orientând discursul liric.
Eul liric este evidentiat prin prezenta marcilor lexico-gramaticale ale eului liric (pronume personale si reflexive, adjective pronominale, verbe la persoanale I si a II-a), dar si prin adresarea directa catre fiinta iubita ("acopera-mi inima cu ceva").
Discursul liric debuteaza cu o propozitie cu caracter constatativ: "A venit toamna". Aceasta nu este totusi o simpla constatare a schimbarii anotimpurilor, ci sugereaza, în plan simbolic, diminuarea sentimentului de dragoste. Eul liric îsi exprima în continuare disperarea, cerând iubitei un gest de revenire, o speranta în renasterea iubirii: "acopera-mi inima cu ceva,/ cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta".
Cuvântul "umbra" poate semnifica absenta iubitei, amintirea ei.
Nelinistea generata de despartire este evidentiata în versul al treilea:"Ma tem ca n-am sa te mai vad uneori", continuând, în versul urmator cu exprimarea masurii durerii eului liric: "ca or sa-mi creasca aripi ascutite pâna la nori". Aripile exprima ideea zborului, iar indicele spatial "pâna la nori" exprima inexistenta unei limite în manifestarea sentimentului de durere.
Versul urmator exprima spaima eului liric ca iubita ar putea fi atrasa de o noua dragoste: "ca ai sa te-ascunzi într-un ochi strain", aceasta noua experienta erotica provocându-i doar suferinta: ""si el o sa te-nchida c-o frunza de pelin". Pelinul, care în plan concret exprima gustul amar, în plan metaforic exprima dezamagirea generata de esuarea iubirii.
Strofa a doua surprinde transformarile eului liric, determinate de absenta dragostei: "si-atunci ma apropii de pietre si tac" (pietrele sunt martore ale suferintei eului liric; tacerea care se instaureaza sugereaza absenta comunicarii); "iau cuvintele si le-nec în mare" (amplificarea starii de absenta a comunicarii"; "suier luna si o rasar si o prefac/ într-o dragoste mare" (eul liric apare în ipostaza demiurgica, reordonând universul exterior în functie de propriile trairi.
La nivel lexical (adica al sensului cuvintelor), poezia are un grad ridicat de ambiguitate, specific, de altfel, stilului stanescian (si poeziei neomoderniste); textul este sarac în figuri de stil.
Poezia este structurata în doua strofe - o sextina si un catren; versurile au rima împerecheata.
Din toate cele prezentate mai sus, reiese ca poezia "Emotie de toamna" de Nichita Stanescu este o opera lirica.
|
