Eroul in romanele populare

Eroul in romanele populare

TEXTUL:

"iara Aristotel mult sa mira si zisa:

-Multamesc lui Dumnezeu -Savaot ca vazuiu luminata fata ta ,Alexandre ,imparate a toata lumea.Si toata lumea cu tine sa lauda si Macedoniia astazi cu tine sa lumineaza;ca ,ca tine nici au fost imparat,nice va fi dupa tine nimenea pre lume.Iar maica ta,imparateasa Olimpiiada,iaste sanatoasa si mult doreste de tine.Si pre mine m-au trimis la tine sa-ti spuiu :merge-vei tu la Machedoniia?Iara de nu vei merge <sa vie ea la tine!

[...]-Avut-am patru ajutori cu mine:unul,cuvantuldulce,altul,mana intinsa,altul,judecata dreapta,altul iertare la gresiti.Cu acestea am luat toata lumea.Asa trebuie sa fie tot omul-imparat![...]-O,dragii miei machedoneni,sa stiti ca altul ca Alexandru-imparat nu veti mai avea1Si zise :Aduceti-m si pre dragul mieu Ducipal!"

Aici,Alexandru-imparat nu apare nici ca un cuceritor inselat de glorie si stapanit de patima puterii,nici ca un perfect cavaler,ci ca un personaj de basm,plecat in lume sa-si indeplineasca soarta,devenind-pe masura ce actiunea inainteaza-tot mai sigur de apropiere a sfarsitului,refuzand sa transforme in deznadejde umbra de tristete ce le insoteste pretutindeni.De la o epoca la alta si chiar in aceeasi epoca,de la un cititor la altul,romanul indeplineste functii diferite.El poate fi pilda nestatorniciei « cestii lumii desarte manganoase »,dar poate fi si un indemn la rezistenta antiotomana(persii lui Darie,desemnati cu nume de «turci»,sunt invinsi,deci se credeau invincibili,de un popor balcanic). Prin victoria asupra lui Darius,numit cand imparat al persilor cand imparat al turcilor,Alexandru cel Mare devenea in ochii cititorilor romani prototipul domnitorului luptand pentru libertate.Neindurator in batalii,el se pleaca intelegator spre suferinta dusmanului care,odata invins,devine un simplu om ce se chinuieste,pilda graitoare a nestatorniciei gloriei

Acest din urma roman celebreaza triumful crestinatatii asupra paganitatii si s-a raspândit foarte mult la popoarele Europei, mai ales din pricina parabolelor felurite ce contine. Povestea este atribuita Sfântului Ioan din Damasc, care a scris-o în sec. VIII în limba siriaca, din care s-a tradus în greceste, în slavoneste si astfel a ajuns la noi, unde cea mai veche redactiune este din mijlocul sec. XVII (1648), facuta de Udriste Nasturel.
Astfel, subliniem ca,in timp ce variatia romaneasca a Alexandrei se caracterizeaza prin formulari simple,in traducerea romanului Varlaam si Ioasaf,facute de Udriste Nasturel,s-au pastrat fraze bogate si savante-presarate insa pe alocuri cu expresii populare.

Oprindu-ne asupra textului nostru,in primul rand se remarca maretia imparatului,Alexandru Macedon,intrucat este unicizat de sfetnicul sau Aristotel care preaslaveste pe Dumnezeu Savaot pentru minunea de a-l fi vazut,intrucat trecusera multi ani de cand imparatul nu se mai intorsese in tara sa,Machedoniia.

In ceea ce priveste analiza textului,un procedeu lexical des intalnit tipic prozei populare consta in repetarea unui cuvant de-a lungul mai multor unitati.Cuvantulcheie,repetabil in alte pozitii,poate fi un substantiv,un adjectiv sau o conjunctie,in cazul nostru substantivul,,lume,,care intra in coordonare semantica cu"luminata"si"lumineaza"intrucat "lumen-inis"(lat)-insemna "lumina"si mai tarziu s-a folosit cu sensul de"lume".

Din punct de vedere gramatical,in ciuda faptului ca au trecut atatia ani de la traducerea,se poate constata usor ca structura morfologica si sintactica a limbajului nu difera ,in liniile ei esntiale ,de cea existenata astazi in limba pe care o vorbim.

In morfologie se poate semnala ca viitorul se construieste la persoana a2a cu "vei".Ca si perfectul compus,auxiliarul este uneori prepus,alteori postpus.Cu auxiliarul ,,vei"prepus,,vei merge","nu veti mai avea".Cu auxiliarul postpus "merge-vei tu".

La celelate personaje apar forme scurte :"va"-"va fi","nu veti mai avea".Acelasi lucru se intampla si cu perfectul compus:"avut-am".

Verbul auxiliara avea folosit in alcatuirea perfectului compus are aceeasi forma la ambele numere ale persoanei a3a."au fost imparat","au trimis"(Olimpiada).

Perfectul simplu ne infatiseaza vechile forme organice,pentru cele de persoana 1 singular,la verbele de origine latina,toate verbele se termina in "-uiu","vazuiu
Verbul,,este"are forma"iaste,,."Forma de imperativ "aduceti-m"

O importanta o are numeralul,care aici pare afi impunator"patru ajutori",urmand o coordonare "unul..altul...'care implica precizia,siguranta,stapanirea de sine a imparatului     Din punct de vedere sintactic ,dativul este inlocuit printr-o constructie cu ,,la"-,scrise la marele imparatu","scrisu la dragul mieu prieten","iertare la gresiti".

Alaturi de constructiile obisnuite de azi,ale acuzativului cu prepozitie sau fara prepozitie,gasim unele cazuri in care acuzativul e construit cu prepozitia "pre'-"nice va fi dupa tine nimenea pre lume","pre mine m-au trimis","aduceti-m pre dragul mieu Ducipal".Prepozitia "de"se regaseste in general cu inteles pozitiv "ucise Alexandru de aceia",serveste pentru a exprima cauza"nu e de vina noastra"dar aici este folosita pentru a exprima persoana sau lucrul "mult doreste de tine".Vocativul se formeaza adaugandu-se direct la tema -"o"pentru substantivele feminine,"e" pentru substantive masculin-"Alexandre" .

Numele propriu parca imprima gravitate si exprimare ceremonioasa
Declinarea numelor proprii are un rol important pentru ca numele proprii de tari,popoare,oarse,rauri,se declina ca si numele comune intocmai ca in limba de azi:nominativ-acuzativ:"Machedonenii"si genitiv-dativ:"Machedonenilor"

.Gasim urme de "a"aton netrecut la "a",particularitate care se mai intalneste si azi in unele tinuturi ale pamantului romanesc ca in Tara Oasului si Tara Hategului:lacrimi"

Remarcam afereza lui -im in forma de imperativ-"umblim",sincopa lui "e"in adjective ,a lui "o"in "aclo"sau epenteza lui "i" in "ceriu"

Din exemplificarile oferite se poate deduce discursivitatea cuvantului intrucat povestirea Alexandriei curge,de asemenea,ca intr-o naratiune orala;"si porunci Alexandru sa faca faurii coifuri si sabierii sabii si pavazarii paveze si sulitarii sulite"

Revenind asupra ideii de erou,faptele lui Alexandru cel Mare au avut un nemarginit ecou printre poparele Orientului.

Un alt roman popular este Esopia,care este o carte populara ce cuprinde viata si fabulele atribuite legendarului Esop. Romanul are la baza un fapt real: existenta unui sclav exceptional dotat cu inteligenta si talent, frigianul Esop, contemporan cu Cresus si Solon (secolul al VI-lea înaintea erei noastre). Aceasta existenta neobisnuita a fost tesuta în legenda. Scrierea este rezultatul unei interferente spirituale a Orientului asiatic cu Antichitatea elena. În literatura româna Esopia patrunde destul de târziu. Primul manuscris dateaza din 1703, fiind copiat de Costea dascalul din scheii Brasovului. Prima editie tiparita la noi este cea din 1795 de la Sibiu a tipografului Petru Bart, cel care tiparise cu un an mai devreme Alexandria. În 1909 M. Sadoveanu editeaza la Falticeni o versiune stilizata a variantei aparute la Sibiu, asigurân-du-i astfel o larga circulatie. Stilizarea poarta urmatorul titlu: Esopia sau Viata si pildele preaînteleptului Esop.

Aici,Esop a devenit erou de naratiune,cu trasaturi civice legendare ,in fiinta caruia putinatatea si slutenia trupului sunt compensate de o minte exceptionala,care infrange ratiomentele filozofice ale stapanului sau Xantus si ale altora.Fiind om din popr in lupta cu stapanii ,Esop a dat mare satisfactie cititorilor plebei,cu intamplarile din viata sa si pildele sale.Asa se explica marea raspandire a"Esopiei"la toate popoarele cu o cultura populara.
Intelepciunea eroului din romanul popular reiese atat din situatiile p care le traverseaza ca Esop,sau ca razboaiele lui Alexandru cat si di statutul lor social in cazul primului erou ,vorbind de o etapizare a vietii omului simplu din popor,iar in cazul celui de al 2 lea,vorbind de un statut integru al unui fiu de imparat Instruit si aruncat de timpuriu in lupte el a fost pregatit sa ia conducerea regatului dupa moartea tatalui sau si sa-i indeplineasca visul:cucerirea Asiei. Aceasta intentie i-a fost intarita mai ales de invatatura data de celebrul filosof Aristotel

Tanarul rege a inceput de foarte devreme sa construiasca in mod constient imaginea de nou Ahile: frumusetea, indrazneala, inteligenta eroului regasindu-se si aici peste secole.

De la tatal sau Alexandru a mostenit o inteligenta sclipitoare, energia si indrazneala in momentele grele. Mama sa, Olimpiada, o printesa autoritara, orgolioasa si adepta a unor culte mistice ii va trasmite unele pasiuni violente, dragostea pentru literatura si dorinta de glorie nestapanita.

. Asadar,incheiem prin a afirma ca pornindu-se de la un adevar istoric ,imbracand o suma de legende fantastice privitoare la viata eroului si l;a popoarele eliberate :nasterea lui sub puterea vrajilor ,nasterea lui Ducipal,calul nazdravan,care l-a insotit in expeditiile lui militare,scene duioase cu mama lui,Olipiiada,generozitatea cu invinsul si infumuratul Darie,cufurnicile uriase ,cu oameni care aveau 7 maini si 7 picioare ,cucerirea imparatiei "muieresti"si a imparatesei lor,coborarea lui i iad si in rai,precum si alte mituri si credinte ale popoarelor-se reuseste creeare unui personaj exceptional in romanul Alexandria.

Bibliografie:

1.Carti populare - Prefata de Dan Simionescu si I.C.Chitimia, Editura Albatros,1973

2.Cartojan, Nicolae, Istoria literaturii romane vechi, Editura Fundatiei Culturale Romane, Bucuresti, 1996.

3.Cartojan, Nicolae, Cartile populare in literatura romana, vol.I , Editura Casei Scoalelor, Bucuresti, 1926.

4.Cartojan, Nicolae, Alexandria in literatura romana, Cartea Romaneasca, Bucuresti

5.I.C. Chitimia si Stela Toma (coord.), Crestomatie de literatura romana veche, vol. I, Editura Dacia, Cluj Napoca, 1984.

6. Nicolescu, Aurel, Analize gramaticale si stilistice, Editura Albatros, Bucuresti, 1981