RESPINGEM |
ACCEPTĂM |
Contrazice experienta personala(Exceptii: memoria noastra nu e totdeauna de încredere; nu întotdeauna întelegem ceea ce experimentam; nu întotdeauna este vorba despre experienta noastra, ci de ceea ce concluzionam pe marginea ei) |
Cunoasterea care provine din experienta personala |
Contrazice alte premise deespre care stim ca sunt adevarate |
Provine din experienta personala a cuiva în care ave 848g64i m încredere si care stie despre ce vorbeste |
Contrazice una din celelalte premise |
Provine de la o autoritate cu reputatie în domeniu, expert în aceasta problema, dezinteresat, si care nu are motive sa ne induca în eroare |
E plauzibila (plauzibilitatea nu e adevar) |
Apare într-un jurnal serios (cu referenti), de specialitate, sau într-o sursa de referinta impecabila intelectual |
|
Apare în mijloace media care sunt în mod normal de încredere (lucru pe care l-am verificat personal, în timp) si care nu au motive detectabile de a ne induce în eroare |
Acceptarea: provizorie (oricine se poate însela)
Motivele pentru care acceptam o premisa (rationale, argumentative)
Exercitii:
5. 3 Elemente de manipulare
Confuzia între rationament si persoana
Argumentul
este bun sau prost indiferent de cine este sau ce face cel care îl
prezinta. UN rationament se face vinovat de confuzia între idee
si persoana daca are sau cere ca premisa:
(Aproape) orice argument pe care..îl formuleaza despre..este prost.
Exemple: Profesorul nostru ne-a spus ca cel mai bun mod de a începe sa scriem o lucrare este sa întocmim o lista cu întrebari la care vrem sa raspundem pe parcurs. Glumesti? Asta nici nu stie bine vorbi româneste. Chiar îl crezi?
Similar: înlocuirea argumentatiei cu grupul de interese
Ideea determinarii si sprijinului minoritatilor este o idee buna.
Esti homosexual?
Ţii cu homosexualii?
si comunistii spuneau asa.
Confuzia între persoana si propozitie (teza)
Uneori acceptam sau respingem o propozitie în functie de cine o spune. A accepta o propozitie pentru ca o spune o anumita persoana, înseamna apel la autoritate. NU întotdeauna apelul la autoritate este gresit. Este gresit atunci când acceptam o premisa pentru ca avem prea multa încredre în cineva care nu este, de fapt, chiar o autoritate.
Ex:
Ce crezi despre feminsm?
Trebuie sa fie o prostie pentru ca un autor de talia lui H.R. Patapievici spune asta
Analiza: de fapt a doua propozitie e falsa.
Trebuie sa fie o prostie pentru ca se spune ca (prin presa) un autor de talia.spune asta.
Legea învatamântului e proasta pentru ca partidul care a fost la guvernare în perioada acceptarii ei e format din incompetenti.
Filosofii sunt niste oameni deosebiti, mai întelepti decât majoritatea. Ei are trebui sa conduca cetatea. O spune si Platon.
Suntem de acord ca majoritatea oamenilor sunt prosti. Atunci ar trebui sa introducem votul restrictiv (cenzitar).
Apelul la practica comuna Un argument este un apel la practica comuna daca foloseste sau cere ca premisa: Daca toata lumea face asa (în jurul meu) înseamna ca e bine sa fac si eu asa. |
Apelul la credinta comuna Un rationament reprezinta un apel la credinta comuna daca foloseste sau pretinde ca premisa Daca toata lumea crede asta, înseamna ca pot crede si au acelasi lucru |
Respingere bazata pe atac direct (phony refutation)
Exemplu: N-are trebui sa mai taiem padurile. Sunt si asa despaduriri masive, zone în care aproape nu mai exista padure. E nevoie de ani lungi ca un copac sa creasca. Iar padurea e un rezervor de oxigen si oaza de viata. Replica: Spui sa nu mai taiem padurea? Dar tu nu ti-ai construit de curând o cabana de lemn la munte?
Aparent, respingerea argumentului e corecta. Pare de-a dreptul ierfutabila. Concluzia rationamentului este contrazisa de actiunea concreta. Dar chiar daca este asa, raspunsul nu prieste argumentatia. Rationamentul ramâne în picioare. Ceea ce se reuseste prin aceasta metoda este deplasarea discutiei din zona argumentului în zona atacurilor la persoana. E o respingere bazata pe atac direct care pur si simplu nu ia în considerare argumentul, ci cartea.
Respingere bazata pe atac direct: Cere ca premise ...a facut sau a zis.., ceea ce aratta ca nu crede în concluzia propriului argument Daca cineva nu crede în concluzia propriului argument, argumentul este prost. |
|