ALTE DOCUMENTE |
Evidentiaza rolul limbajului ca modalitate de caracterizare a personajelor, într-o comedie studiata.
Comicul de limbaj este cu totul remarcabil si un mijloc de caracterizare indirecta a personajelor ce-l individualizeaza net pe Car 727r179h agiale în întreaga literatura româna. Limbajul personajelor caragialiene scoate în evidenta incultura si incoerenta acestora.
Caragiale nu foloseste fraze ample, suprimând tot ceea ce i se parea de prisos, tot ceea ce ar fi îngreunat receptarea imediata si clara a ideilor exprimate. Pentru îmbogatirea limbii, Caragiale foloseste foarte multe neologisme, pe care le alege cu atâta pricepere si le îmbina cu atâta maiestrie cu expresiile si cuvintele populare, încât ele au devenit memorabile si indispensabile în limba româna.
Comicul de limbaj s-ar putea defini prin câteva particularitati:
Greselile de vocabular se produc din cauza deformarii cuvintelor, mai ales a neologismelor, fie din lipsa de instructie, fie din mimetism:
pronuntie gresita ("famelie", "renumeratie", "plebicist", "andrisant", "bampir")
etimologie gresita ("capitalisti" pentru locuitorii Capitalei, "scrofulos" pentru scrupulos)
lipsa de proprietate a termenilor ("liber-schimbist", însemnând cel care promoveaza libertatea comertului, neamestecul statului în treburile întreprinzatorilor capitalisti, are pentru Catavencu sensul de flexibil în conceptii)
Încalcarea regulilor gramaticale si a logicii
polisemia ("ne-am racit împreuna")
contradictia în termeni ("dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de ani...")
asociatii incompatibile ca sens ("Industria româna e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavârsire")
nonsensul ("Din doua una, ori sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimic, ori sa nu se revizuiasca primesc, dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo si anume prin partile esentiale")
truismele ("Un popor care nu merge înainte, sta pe loc, ba mai da si-napoi")
constructii prolixe ("În sanatatea alegatorilor...cari au probat patriotism si mi-au acordat...asta...cum sa zic de!...a! sufrazdele lor; eu, care familia mea de la patuzopt în Camera, si eu ca rumânul impartial, care va sa zica...cum am zite...în sfârsit sa traiasca!")
expresii tautologice ("intrigi proaste")
Repetitia obsedanta a unor cuvinte sau sintagme ce duc la ticuri verbale, care evidentiaza saracie de gândire si de vocabular: "neicusorule, puicusorule", "curat murdar", "curat constitutional"
Neconcordanta stilurilor: Catavencu tine un discurs patriotard în fata lui Pristanda, cu care vorbise pâna atunci într-un stil familiar: "Nu bratul care loveste, vointa care ordona e de vina...si în sfârsit, cum ar fi posibil martiriul, daca n-ar exista calaul?!"
Confuzii ale unor dictoane celebre sau folosirea nepotrivita a altora, din pricina inculturii. Dictonul lui Niccolo Machiavelli, "Scopul scuza mijloacele", este atribuit de catre Catavencu "nemuritorului Gambetta". Tot Catavencu rosteste eronat un dicton latinesc, "oneste bibere", care ar însemna într-o traducere libera "sa bei cinstit", în loc de "honeste vivere", adica "sa traiesti cinstit".
|
