Exemplifica trasaturile nuvelei psihologice, prin referire la o opera literara studiata.
Nuvela este o specie a genului epic īn proza, avānd o constructie riguroasa, un singur fir narativ &# 13313j910n 351;i personaje relativ putine, care graviteaza īn jurul unui personaj central.
Nuvela psihologica prezinta viata interioara a personajelor sub presiunea unor situatii neobisnuite.
Caracteristicile nuvelei psihologice:
Actiunea este mai complicata, chiar daca respecta structurarea clasica a momentelor subiectului.
Incipitul si finalul concentreaza semnificatia īntregii evolutii narative, care este mai sinuoasa din cauza bulversarii psihice a personajelor aflate īn cautarea unei solutii īntr-o situatie tensionata.
Personajele traiesc īntr-un mediu actual si familiar, care le plaseaza īntr-o situatie īncordata. Conflictele exterioare determina conflicte interioare, produse de sentimente si de optiuni contradictorii, acestea constituind centrul de interes al nuvelei.
Personajele sunt persoane simple, tarani, cārciumari, jandarmi, soldati etc., dominate de sentimente care sunt exacerbate si transformate uneori īn obsesii.
Procedeele prin care se dezvaluie trairile sunt monologul interior, dar si dialogul si stilul indirect liber.
Naratorul este omniscient, dar interesul sau se muta de la īnfatisarea īntāmplarilor, la prezentarea trairilor personajelor.
Secventele narative se leaga de regula prin īnlantuire, dar se pot conexa si prin insertie sau alternanta.
Persoana la care se povesteste poate fi persoana a III-a, dar si persoana I. Se considera ca īn nuvela, spre deosebire de povestire, apare o tendinta de obiectivare a naratorului.
Argumente pentru īncadrarea operei "Moara cu noroc" īn specia literara nuvela psihologica:
Tema nuvelei o constituie consecintele nefaste pe care setea de īmbogatire le are asupra individului, hotarāndu-i destinul pe masura abaterilor de la principiile etice fundamentale ale sufletului omenesc.
Are un singur fir epic, personajele sunt putine si graviteaza īn jurul personajului principal, Ghita.
Incipitul si finalul concentreaza semnificatia īntregii evolutii narative. Nuvela īncepe cu sfatul rostit de soacra lui Ghita īn momentul īn care afla de intentia ginerelui de a lua īn arenda hanul "Moara cu noroc": "Omul sa fie multumit cu saracia sa, caci daca e vorba nu bogatia, ci linistea colibei tale te face fericit". Nuvela se īncheie tot cu vorbele batrānei īntelepte: "Se vede c-au lasat ferestrele deschise...simteam eu ca nu o sa iasa bine, dar asa le-a fost dat."
Accentul pica pe personajul principal si pe conflictul interior al acestuia
Ghita este personajul principal al nuvelei, ilustrānd consecintele distrugatoare pe care le are asupra omului setea de īnavutire. Drama lui Ghita se dezvaluie treptat prin faptele si gāndurile lui si prin opiniile celorlalte personaje. Nemultumit de conditia sa sociala, Ghita tinde firesc spre bunastare si īsi convinge familia sa se mute pentru trei ani la cārciuma aflata la īncrucisarea unor drumuri importante pentru negot, Moara cu noroc.
Om harnic si cinstit, la īnceput el nu vrea decāt sa agoniseasca suficienti bani pentru a angaja zece calfe carora sa le dea de cārpit cizmele oamenilor. Bun meserias, blānd si cumsecade, trudind pentru "fericirea familiei sale", Ghita devine, treptat, "tot mai ursuz", "pus pe gānduri", "nu mai zāmbea ca īnainte". La prima īntālnire cu Lica, Ghita īncearca sa fie autoritar si dārz, sa reziste la propunerile nelegiuite ale acestuia, dar este īnfrānt de forta pe care Lica o exercita asupra tuturor.
Viata exterioara a lui Ghita este subordonata si detasata de viata sa interioara. Slavici dirijeaza destinul eroului prin mijloace psihologice profunde, sondānd reactii, gānduri, trairi, īn cele mai adānci zone ale constiintei personajului, mai ales prin monologuri interioare. Actiunile, gesturile si atitudinea lui Ghita scot la iveala nesiguranta care-l domina, teama si suspiciunea instalate definitiv īn el de cānd intra īn cārdasie cu Lica.
Ghita ajunge sa regrete ca are nevasta si copii, deoarece si-ar fi dorit sa poata zice "putin īmi pasa". Refuza sa dea amanunte despre afacerile cu Lica, se īndeparteaza īncet de sotia sa, relatiile dintre ei fiind din ce īn ce mai reci. Conflictul interior este din ce īn ce mai puternic, lupta dāndu-se īntre fondul cinstit al lui Ghita si ispita īmbogatirii. Sufletul complex si labil este sfārtecat de dorinta de a pleca de la Moara cu noroc, ramānānd un om cinstit si tentatia pe care n-o mai poate controla, a lacomiei de bani. Ghita īsi face reprosuri, are remuscari sincere si dureroase, īsi deplānge prabusirea, careia nu i se poate īmpotrivi.
Dezumanizarea lui Ghita se produce īntr-un ritm alert, autoanalizāndu-se, da vina pe firea lui slaba, īncercānd astfel sa-si motiveze faptele. O data cu marturia mincinoasa, prabusirea lui este inevitabila si rapida. El o foloseste pe Ana, sotia lui, drept momeala pentru a-l demasca pe Lica nu numai pentru ca īl mustra constiinta pentru ceea ce devenise el, dar si din gelozie ajunsa la paroxism. De la complicitate la crima, nu mai e decāt un pas si Ghita devine el īnsusi ucigas, īnjunghiind-o pe Ana.
Patima pentru bani īl dezumanizeaza si Ghita cade prada propriului sau destin caruia nu i se poate opune, prabusindu-se īncet, dar sigur - de la omul cinstit si harnic la statutul de complice la afaceri necurate si crima, pāna la a deveni ucigas. Vina lui consta īn neputinta de a se īmpotrivi setei sale nemasurate de avere.
Actiunea respecta structurarea clasica a momentelor subiectului, iar secventele narative sunt legate prin īnlantuire.
Naratorul este omniscient, dar interesul sau se muta de la īnfatisarea īntāmplarilor, la prezentarea trairilor personajelor.
|
