Expune specificul raportului autor - eu liric, prin referire la un text poetic al unui autor apartinând directiei moderniste.
Specificul raportului autor - eu liric în poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii", de Lucian Blaga:
Poezia "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii" este o arta poetica, cuprinzând viziunea despre lume 14314c26o si viata a autorului, despre menirea lui în univers si despre misiunea artei sale.
Titlul poeziei este o metafora revelatorie care semnifica ideea cunoasterii luciferice, exprimând crezul ca datoria poetului este sa potenteze misterele universului, ci nu sa le lamureasca, accentul punându-se pe confesiune ("eu").
Demersul liric nu este conceptual, ci poetic, Blaga nemotivând conceptia sa cu argumente rationale, ci cu metafore revelatorii. Confesiunea lui se organizeaza în jurul unor opozitii cu sens figurat: "lumina mea" - "lumina altora", pronumele personal "eu" fiind cuvântul-cheie al întregii poezii, exprimând metaforic conceptul de "cunoastere".
Poezia este alcatuita din doua fraze.
Prima fraza anunta o pozitie: "Eu nu strivesc corola de minuni a lumii / si nu ucid / cu mintea tainele, ce le-ntâlnesc / în calea mea / în flori, în ochi, pe buze ori morminte." Prin sintagma "eu nu strivesc /.../ si nu ucid", poetul face o confesiune privind potentarea misterelor universului, pe care nu doreste sa le lamureasca pentru a nu strica echilibrul perfect al acestuia. Sintagma "calea mea" exprima drumul propriu, aspiratia poetului.
A doua fraza exprima opozitia dintre cunoasterea paradisiaca, stiintifica si cunoasterea luciferica, care nu lamureste misterele universului, ci le potenteaza: "Lumina altora / Sugruma vraja nepatrunsului ascuns / în adâncimi de întuneric, / dar eu, / eu cu lumina mea sporesc a lumii taina - / si-ntocmai cum cu razele ei albe luna / nu micsoreaza, ci tremuratoare / mareste si mai tare taina noptii, / asa îmbogatesc si eu întunecata zare / cu largi fiori de sfânt mister / si tot ce-i ne-nteles / se schimba-n ne-ntelesuri si mai mari / sub ochii mei - / caci eu iubesc / si flori si ochi si buze si morminte."
Aceasta fraza exprima conceptia lui Blaga despre rolul poetului si artei în general. Are o structura antitetica:
"lumina altora" - "lumina mea" (opozitia dintre cele doua tipuri de cunoastere)
"Sugruma vraja nepatrunsului ascuns" - "sporesc a lumii taina...îmbogatesc si eu întunecata zare"
Autorul îsi exprima conceptia filozofica despre cunoastere prin intermediul eului liric, întreaga poezie nefiind altceva decât o confesiune lirica accentuata prin folosirea pronumelui personal "eu" si a verbelor la persoana I: "eu nu strivesc...nu ucid...calea mea", "dar eu...lumina mea...sporesc...îmbogatesc...sub ochii mei...eu iubesc".
|
