FANTASTICUL ĪN LITERATURA sI ARTA
POPULARĂ ROMĀNEASCĂ
Boca Daniela - Gradinita cu program normal, Nr. 1, Cajvana
Boca Ion - Grupul scolar Cajvana
" Lumea īn forma ei actuala nu este singura lume posibila"- afirma Paul Klee īntr-o conferinta la Jena īn 1924. Evident, nu e vorba aici de realitati cosmogonice, ci de existenta, īn acelasi plan a unei pluralitati; a unei pluralitati de lumi nerelevate dar banuite.
Ideea de pluralitate, de existenta a unor realitati īn suspensie poate fi urmarita īn toate culturile. Tot ceea ce nu este īnteles este " istorificat din nevoia de a īntelege", favorizānd instaurarea acelor form 414s184e e "irationale" care pot genera fantasticul. Cānd aceste "forme straine" ajung sa provoace nelinistea, omul le reprezinta, de data aceasta pentru a se elibera, exorcizāndu-le.
Problema fantasticului a exercitat īntotdeauna o fascinatie deosebita, fiind numeroase īncercarile de abordare teoretica, ca sa nu mai vorbim de prezenta fantasticului īn creatia multor artisti din ultimele decenii. El se īntālneste īn multe tipuri de texte: basme, povesti, povestiri, nuvele etc. Fantasticul ofera posibilitatea de a crea o lume noua si de a evada īn alt univers emotional si spiritual. El a aparut, poate din setea noastra dupa perfectiune, din dorinta de a gasi fericirea absoluta.
Fantasticul "īntemeiat pe tentatia misterului , pe atractia invizibilului si pe nevoia de cunoastere poetica adānca" pastreaza īnsa īntotdeauna o legatura cu realitatea. Niciodata nu īntālnim īn basm, o lume inventata īn totalitate ci se pastreaza referiri la viata reala tocmai pentru a-i conferi o anumita credibilitate. Formula de īncepere, universalul "a fost odata ca niciodata." īnlatura parca din capul locului supranaturalul.
Surse ale fantasticului īn literatura si arta populara romāneasca
Problema izvoarelor fantasticului īn literatura si arta populara romāneasca este fara īndoiala una din cele mai complicate. Datorita determinantelor geografice, arta populara romāneasca a suferit de-a lungul timpului cele mai diverse influente care au inteferat cu fondul local "unde traditia preistorica s-a mentinut neatinsa pāna astazi (B. Slatineanu). Avem de-a face cu un tip de creatie populara īn care s-au produs influente si s-au pastrat elemente stravechi. Nu putem vorbi despre arta noastra populara ca despre ceva strict etnografic. Nu e o cultura populara īnchisa, īn genul culturilor din Africa sau Oceania. Pe fondul culturii stravechi apar o serie de influente care nu ramān fara ecou: mitologia orientului, fabulosul biblic, elemente ale civilizatiilor migratoare.
Apar īn cultura populara animale fantastice. Unii cercetatori le considera ca fiind de origine scitica. Īntre ele se remarca balaurul, considerat un motiv cu circulatie mult mai larga. Balaurul acesta era un steag de lupta al dacilor pe timpul lui Decebal. Pārvan atribuie acestui " balaur" origini prescitice, asyro-babiloniene sau hitito-aramaice. Balaurul getic nu a fost obiect de cult si nu a facut parte niciodata din religia geto-dacilor. Monstrul asyro-babilonian ramānea pentru zona aceasta strain, inoperant īn sensul simbolisticii originare, dar socat cu siguranta imaginatia. Abia īn evul mediu īnsa, creaturile terifiante ale antichitatii orientale vor tulbura cu adevarat imaginatia creatorului popular, creānd monstrii īnspaimāntatori din basme.
Trebuie sa remarcam apoi fabulosul pe care īl aduce Biblia īn zonele crestinate. Miracolele Bibliei veneau īn prelungirea mitologiei. Sfintii si legendele sunt pentru Evul Mediu o contrapunere la spaimele diabolice īn fata carora au fost cautate noi mijloace de aparare: retete vrajitoresti, arta magiei. De fapt, crestinismul, cu toate miracolele sale nu a facut decāt sa ordoneze un haos imagistic. Īncarcatura fantastica se scurge din lucruri spre o forta superioara care, aditionāndu-si toate atributele fantastice, īnceteaza sa mai fie fantastica.
Fantasticul īn lumea folclorului romānesc
Inorogul e un animal fantastic rezultat prin schimbarea identitatii unui animal real (calul) īn arma alaturarii unui corn. Este un animal cu trupul alb, cu ochi stralucitori, albastrii si cu un corn īn mijlocul fruntii. Apare īn parabole, īn pictura unor biserici (biserica manastirii Aninoasa-Muscel).
Dintre reprezentarile īn care intervine pasarea, īn folclorul romānesc, un rol deosebit īl are pajura. Nu numai datorita dimensiunilor o trecem īntre personajele fantastice, ci si datorita functiilor pe care le īndeplineste. Pajura are doua capete. Ea se aliaza eroului, ducāndu-l de pe un tarām pe altul pe aripile sale.
Fantasticul are cu siguranta un caracter relativ., pentru ca este rezultatul unui raport permanent īntre ceea ce stim si ceea ce ramāne nedescifrat, confuz. Cānd fantasticul vine din refuzul naturii de a ni se dezvalui, ne imaginam ca acel necunoscut trebuie sa fie īntr-un fel anume. Astazi, fantezia e stimulata de incredibila dezvoltare a stiintei. Cosmosul aduce acum īn planul cunoasterii nelinistea unor departari colosale. Īn fata uriaselor distante, monstruosul traditional pare palid.
|
