Factori necesari în cultivarea si îndrumarea gustului pentru lectura
Profesorul - factor esential
Un bun profesor nu pierde niciodata din vedere importanta deosebita pe care o are lectura în formarea individului. Profesorii si în special cei de literatura sunt cei mai în masura sa îndrume lecturile elevilor.
Adesea se crede ca lectura elevilor se limiteaza la beletristica. Din cauza aceasta ceilalti profesori se intereseaza prea putin ce citesc elevii în afara manualelor scolare. Lecturile elevilor trebuie sa fie mult mai variate si sa îmbratiseze toate domeniile de activitate: matematica, fizica, chimie, informatica, geografie, istorie, limbi moderne si clasice, etc.
Profesorul trebuie sa fie la curent cu tot ce apare în domeniul lui si sa informeze pe elevi asupra acestor lucruri pentru a preîntâmpina situatia în care elevul nu stie ce sa cumpere aflat în fasa noutatilor editoriale din librarii. Desigur a recomanda anumite carti nu trebuie sa duca la obligarea procurarii si lecturarii lor. Astfel se ajunge la suprasolicitarea elevilor si transformarea interesului pentru lectura într-o anumita corvoada de care elevii se achita fara prea mare placere. Chiar lectura unei carti interesante pierde din farmec atunci când este impusa.
Biblioteca scolara
"Nicaieri nu se poate forma si întretine mai cu efect gustul pentru lectura buna decât în atmosfera îmbietoare la citit a unei biblioteci, oricât de modesta ar fi ea. Rafturile încarcate cu atâtea scrieri din toate domeniile, mesele cu cititorii aplecati cu rabdare asupra cartilor, linistea abia tulburata de fosnetul filelor întoarse cu multa grija, totul te îmbie la lectura si meditatie."
Din pacate unele scoli stau destul de prost la dotarea bibliotecii. Fie lipsesc cartile esentiale, fie numarul în care sunt ele e prea mic, sau starea lor lasa de dorit. Un alt minus al bibliotecilor scolare îl reprezinta lipsa salilor de lectura. Din pacate unii bibliotecari prefera doar sa dea carti spre împrumut si nu încurajeaza deloc studiul la sala de lectura. De asemenea, chiar bibliotecile bune au minusuri în dotarea tehnic&# 343i810d 259;, prea putine sunt cele a caror baza de carte este complet informatizata.
Pentru a se favoriza lectura, este necesar ca sala sa fie luminoasa, spatioasa, cu mese comode, cartile aranjate pe tematici dupa accesibilitate. Elevii trebuie sa aiba acces la carti iar climatul sa fie unul de liniste.
Un rol deosebit de important îl are bibliotecarul. El trebuie sa cunoasca toate lucrarile de specialitate sa citeasca multa literatura pentru a putea sa recomande elevilor cartile cele mai accesibile sau cele mai bune în domeniul care îi intereseaza pe acestia. Cunoscând mai bine sufletul copiilor, apropiindu-se cu dragoste de ei, recomandându-le carti instructive dar si educative, sfatuindu-i cum sa citeasca si sa pastreze cartile, bibliotecarul devine un prieten al elevului, un formator al gustului pentru lectura.
Listele bibliografice
O foarte buna cale pentru îndrumarea lecturii copiilor este întocmirea sistematica a listelor bibliografice recomandate bazat pe criteriul ca a citi carti prost alese e mai rau decât a nu citi deloc. Listele au menirea de a tine la curent copii cu noutatile din literatura pentru copii.
Aceste liste de recomandari pot fi întocmite de bibliotecile locale în conformitate cu cerintele manualelor scolare si cu prevederile programelor scolare. Adesea unii copii merg la biblioteca sa scoata carti pentru buna lor placere de a citi. E esential ca bibliotecarul sa îi ofere carti valoroase, adecvate vârstei. Unii copii care frecventeaza biblioteca nu poseda acasa literatura adecvata vârstei.
Rolul scolii în îndrumarea si controlul lecturii
În general se crede ca îndrumarea si controlul lecturii îi revin exclusiv profesorului de limba româna. Nimic mai fals si mai gresit decât acest fel de a privi lucrurile. Îndrumarea si controlul lecturii sunt actiuni dificile si cu multe consecinte asupra educatiei. Întregul colectiv al scolii de la manager la bibliotecar are datoria de a se ocupa de lecturile elevilor.
Directorul scolii, raspunzând de îndrumarea procesului instructiv-educativ în ansamblu, nu poate sa ramâna pasiv fata de volumul si calitatea lecturii elevilor. El are obligatia sa introduca în planul general al scolii masuri concrete de îndrumare si control a lecturii, sa verifice cu atentie planificarile calendaristice si sa dea indicatii precise în legatura cu acestea. Cu prilejul asistentelor la ore, când se fac sondaje sau se controleaza caietele elevilor, este necesar sa se aiba si problema lecturilor ca obiectiv demn de urmarit cu orice prilej. Cu ocazia cercetarilor diverselor abateri disciplinare, când analizeaza frecventa slaba a unor elevi, delasarea sau indiferenta fasa de studiu, sa nu se neglijeze a se informa cu privire la cartile pe care le citesc acestia. Managerul de scoala poate organiza ocazional dezbateri în consiliul profesoral pe aceasta tema. Astfel de discutii dau de gândit cadrelor didactice si le mobilizeaza mai mult la munca.
Directorul trebuie sa constientizeze parintii elevilor de importanta pe care sprijinul lor îl are în acest aspect al educatiei.
Dirigintele clasei are pe plan limitat aceleasi obligatii ca si directorul organizatiei. El raspunde de instruirea si educarea tuturor elevilor clasei pe care o conduce. În cadrul unor ore de dirigentie sau macar în cadrul unor mici parti din orele de dirigentie, prin discutiile individuale cu elevii, dirigintele trebuie sa urmareasca cu multa atentie lecturile extrascolare ale elevilor. Apropiindu-se sufleteste de acestia, el reuseste fara un prea mare efort sa se documenteze despre lecturile acestora. Folosind din când în când în orele de dirigentie lecturi din anumite opere literare, prezentându-le volume de carti organizând împreuna cu bibliotecarii în clasa standuri de carti pentru a facilita contactul nemijlocit al elevului cu cartea, dirigintele reuseste sa trezeasca interesul elevilor pentru cartile bune.
Comisiile metodice, având rolul de a coordona activitatea diverselor specialitati, si de a realiza un schimb util de experienta pedagogica si profesionala, trebuie sa aiba în centrul atentiei lor îndrumarea lecturii elevilor. Comisiilor metodice le revine importanta îndatorire de a întocmi liste bibliografice pe obiecte în care sunt incluse întâi lecturile obligatorii apoi cele facultative, apoi cele extrascolare în ordinea accesibilitatii si utilitatii lor.
Parteneriatul cu familia
Familia are o mare raspundere în educatia copiilor. Timpul pe care elevul îl petrece în familie este mult mai mare decât cel petrecut la scoala. Membrii familiei devin un model pe care elevul mic îi imita în limbaj, tinuta, gusturi, comportament. Este de dorit asadar ca parintii sa devina o parte integranta a procesului instructiv-educativ.
" În familiile în care copiii au prilejul sa auda discutii diferite despre carti si sa vada multe lucrari de specialitate, interesul pentru lectura se manifesta pe o linie ascendenta."[2]
Întrucât în orice scoala sunt elevi proveniti din familii foarte variate, managerii de la clase au datoria de a cunoaste mediul în care traiesc elevii, de a-i ajuta pe parinti sa fie un partener al propriului copil în asumarea unei culturi.
A transforma parintele, si asa destul de ocupat în partener pentru promovarea lecturii la elevi nu e o atributie facila. E necesara alcatuirea unei strategii, gasirea unor metode si activitati care sa implice în mod activ parintele în acest proces. Problemele intervin atunci când la rândul lor parintii au nevoie de formarea gustului pentru lectura.
Ca si activitate practica, as recomanda o buna comunicare cu parintii în cadrul sedintelor si nu numai. Odata ce acestia au devenit constienti ca ceea ce profesorul cere de la copiii lor este un lucru esential în devenirea lor, îl vor sprijini, chiar daca cartile nu sunt modalitatea prin care ei îsi umplu timpul.
Colaborare între scoala si edituri
Începând din anul 1990 s-au înfiintat foarte multe edituri, numarul lor depaseste în prezent 3000. Titlurile si oferta de carte sunt astfel mult mai variate. Oricum aceasta colaborare trebuie sa porneasca de la scoala nu de la edituri pentru a nu deveni ceva comercial doar.
Exista si edituri care au dezvoltat o strategie de lucru axata în special pe scoala, producând carti necesare bibliografiei scolare si raspunzând astfel la dorinta manifestata de unii parinti de a achizitiona cartile ce trebuiesc citite de copii lor.
Cu fluturasi de informare, oferte de discount pentru comenzile ce depasesc o anumita suma sau gratuitati pentru membri, ele înregistreaza un succes în vânzari si copii achizitioneaza carti ce le va facilita lectura.
Teatru, lansare de carte
Lectura nu poate fi rupta din contextul cultural al vremii noastre. Desigur e necesara cunoasterea operelor clasice, dar exista si contemporaneitate. Sunt autori prolifici care publica, lanseaza mentinându-se activi pe scena literara contemporana.
Operele clasice le putem cunoaste si putem stârni interes pentru ele prin urmarirea pieselor de teatru. Se pun în scena numeroase capodopere. Obisnuiti elevii sa frecventeze teatrul, vor viziona piese care le va surescita interesul. Mergând acasa, foarte probabil sa ia cartea în mâna si sa parcurga iarasi piesa vizionata.
Un bun profesor, nu va ignora niciodata lansarile de carte. Cunoscând dorinta elevilor de a cunoaste personalitati, va prezenta personalitatile vietii literare facându-i astfel sa devina curiosi sa citeasca cartea celui de la care a obtinut un autograf sau o dedicatie sau cu care si-a facut fotografie.
II. Metode de formare si îndrumare a gustului pentru lectura
"Statutul de cititor se formeaza în etape, în scoala, consumând, ascultând si citind literatura, învatând unele texte. (...) Asemeni cartilor, cititorii sunt diversi, iar lecturile explicative si contemplative, ca tipuri fundamentale, au forme felurite si exigente ce tin de natura textului si vârsta receptorilor."
Lectura este asa cum se stie, un eveniment al cunoasterii. Ea orienteaza gândirea si sensibilitatea elevilor asupra operei literare, reveleaza un anume mod de întelegere a lumii. Angajând elevii în cunoasterea operei profesorul parcurge cu ei drumul acesteia cu întrebari si raspunsuri, surprinde noutatea, originalitatea viziunii.
În scoala, emotia lecturii presupune valorizarea operei, explicarea ei logica, rationala.
Vorbind despre stimularea gustului pentru lectura, nu putem ignora îndrumarea lecturii elevilor. Odata ce elevii au fost motivati sa citeasca, e extrem de important sa fie îndrumata lectura elevilor. Astfel, vorbim despre o munca de instruire si educare. Pâna la un punct, munca de îndrumare a lecturii elevilor se confunda cu cea de predare a literaturii române, a istoriei literaturii române si a notiunilor de teorie literara la clase. Analiza literara sau caracterizarea generala a unei opere, datele bibliografice incluse în manuale si predate în clasa ofera multiple posibilitati de initiere a elevilor în diversele sectoare (genuri sau specii) ale literaturii, în întelegerea unei opere literare, în formularea unor opinii asupra celor citite.
"Predarea literaturii se împleteste organic cu recomandarea unui numar mare de carti, cu îndrumarea elevilor de a citi cartile cele mai reprezentative, cu formarea unor deprinderi de a întelege si aprecia o opera literara, si de a o distinge de alte carti mai putin izbutite. De aceea în mare masura, metodele recomandate (...) sunt ele ale didacticii în general: expunerea sistematica, exercitiile, conversatia, lucrul cu cartea, demonstratia, excursia, lucrarile în cercuri."[4]
Alegerea unei anumite metode depinde de scopul propus, de particularitatile de vârsta, de accesibilitate activitatii propuse si de contextul clasei de elevi. Folosirea metodelor trebuie sa aiba în vedere scopul propus si sa permita combinarea mai multor strategii în vederea atingerii acestui scop.
Expunerea
Se recomanda în special la clasele mai mici unde elevii nu au posibilitatea de distinge între important si mai putin important, între principal si secundar. La clasele mai mari, expunerea îsi atinge scopul numai daca nu capata caracterul unei ore de curs; în caz contrar plictiseste si nu convinge. "Expunerea nu trebuie sa se reduca totdeauna la relatarea cuprinsului, ci sa urmareasca în primul rând stimularea interesului elevilor pentru lectura buna. Acest lucru se poate obtine, de pilda prin expunerea frumoasa a subiectului unei carti, mai ales la clasele mici, prin analiza starilor sufletesti ale unui personaj, prin descrierea unei scene emotionante, prin înfatisarea unui moment dramatic dintr-o carte."
Elevul care urmareste o astfel de expunere va deveni interesat sa citeasca cât mai curând cartea respectiva, va urmari pe parcursul ei scenele prezentate de profesor fiindu-i astfel mult mai usor sa distinga ce e important de ce e secundar.
Conversatia
Este cea mai eficienta dintre toate metodele. Aceasta confera posibilitatea de a cunoaste framântarile, opiniile si preferintele elevilor. Pe lânga caracterul organizat din cadrul orelor, conversatia poate îmbraca si o forma mai neorganizata, prilejuita de exemplu de o nedumerire a unui elev sau a unui grup de elevi, de înclinatia elevilor spre un anumit tip de carti, prezenta profesorului în biblioteca în momentul în care elevii vin sa împrumute cartile. Prin conversatie se ajunge mai usor la tinta, profesorului fiindu-i mai usor sa câstige atentia elevilor, sa le ajunga la suflet si sa îi poata directiona.
Rezultate bune se obtin cu ajutorul conversatiei atunci când se folosesc exemple din operele studiate ca material intuitiv sau când conversatia alterneaza cu lectura unor fragmente din operele studiate. Este bine ca la sfârsitul conversatiei sa se ajunga la o concluzie simpla formulata de elevi. Concluziile lungi, enuntate de profesor obosesc si nu mai intereseaza, anulând adesea efectul conversatiei.
Metoda conversatie trebuie sa duca la formarea gândirii independente a elevului, la conturarea clara a opiniilor personale si la lamurirea confuziilor elevilor. Este de dorit ca în timpul conversatiilor profesorul sa nu impuna un caracter prea didactic.
Lucrul cu cartea
Este recomandabil mai ales la clasele mici. Fireste ca nu se poate citi integral o carte în timpul orelor dar se formeaza deprinderea elevilor de a munci independent cu cartea, si aceasta deprindere dobândita timpuriu este nepretuita în activitatea ulterioara a elevilor. Accentul trebuie sa se puna pe stimularea interesului pentru a citi integral o carte si nu pe reproducerea unor idei. Abia dupa ce s-a cultivat interesul si gustul pentru lectura se poate trece la formarea deprinderii de a extrage ideile dintr-un text citit.
La clasele mari se foloseste aceasta metoda si pentru alcatuirea planului de idei. O atentie deosebita trebuie sa se acorde utilizarii fiselor. În perioada de tranzitie de la caiet la fise este indicat sa se utilizeze fise detasabile despre cartile citite, care sa contina pe scurt, autorul, titlul operei, rezumatul si pe scurt câteva impresii asupra operei respective. Elevii vor fi îndrumati sa grupeze fisele pe probleme si teme specifice, sa extraga citate reprezentative.
"Având în vedere faptul ca elevii nu stiu totdeauna cum trebuie sa citeasca o carte, metoda lucrului cu cartea este bine sa fie folosita cât mai des pentru a frâna tendinta unora de a frunzari cartile sau de a-si forma o falsa idee despre cele citite." [6]
Metoda demonstratiei
Se poate folosi în îndrumarea lecturii la clasele mai mari, unde elevii au nevoie de mai multe argumente. Se practica cu succes daca exista pe lânga argumentele de ordin rational sau estetic si posibilitatea de a demonstra o tema pe baza materialului intuitiv.
Aceasta metoda se poate folosi si combinata cu metoda expunerii sau conversatiei. Totul depinde de scopul urmarit si de utilitatea unei argumentari mai solide în vederea convingerii elevilor.
Metoda excursiilor
Excursiile pot fi organizate special în vederea predarii unui capitol din istoria literaturii române. Muzeul de istorie a literaturii din localitatea unde s-a nascut si copilarit un anume autor contine în general si cartile reprezentative ale acestuia, editii princeps. Pentru ca excursiile si vizitele la diversele case memoriale sa-si atinga scopul e necesara o buna pregatire prealabila a acestor si o buna organizare. Elevii trebuie sa aiba de acasa un minim de cunostinte despre personajul în cauza, iar la fata locului e de dorit ca un ghid sa lectureze fragmente importante din biografie si din opera.
Metoda exercitiilor
Se foloseste pe scara larga în domeniul literaturii. Programele scolare prevad diverse ore de compunere care contribuie la consolidarea cunostintelor dobândite precum si la formarea deprinderilor de lucru. Rezumatele, analizele literare, recenziile, caracterizarile de personaje, constituie un început de munca independenta creatoare. Oferind sper efectuarea acasa diverse teme, acestea pot stimula interesul pentru lectura când lucrarea se refera la anumite opere literare sau când pentru motivarea ei profesorul a mentionat unele repere bibliografice.
Jocuri literare
Un alt mijloc de a îndruma si de a controla lectura copiilor îl formeaza jocurile literare. Este bine cunoscuta atractia pe care o simt copii pentru jocuri în general. Prin joc copilul se distreaza, dar si dezvolta numeroase aptitudini. Acest dublu rol, de a amuza si de a instrui copiii îl au jocurile literare. Pentru profesori, ele sunt un bun prilej de a observa si evalua lectura elevilor. Pentru a exemplifica aceasta metoda mai putin conventionala, voi prezenta câteva jocuri care pot fi jucate în cadru scolar sau extrascolar.
a. Drumul pe harta
Jocul are drept scop sa obisnuiasca copii cu urmarirea pe harta a drumului parcurs de eroii unei carti sau de gasirea localitatilor unde se petrece actiunea. Sa presupunem ca participantii au citit Toate pânzele sus a lui I. Tudoran. Cel care conduce jocul, aduna participantii în jurul hartii si prezinta regulile: fiecare participant e obligat sa indice pe harta o parte a drumului parcurs de vasul speranta si porturile în care a ancorat. Pentru fiecare greseala se da un gaj. Cel care dobândeste mai putine gajuri iese învingator.
Apoi conducatorul jocului numeste pe unul dintre copii care sa înceapa jocul. Cel numit arata locul unde s-a aduna prima oara cei ce vor forma viitorul echipaj condus de Anton Lupan. Urmareste astfel drumul pe harta, de la Galati la Sulina. Apoi un alt jucator îi ia locul.
Acest joc este un prilej minunat de a înnoi cunostintele de geografie ale copiilor dar si de a urmari constiinciozitatea cu care a fost facuta lectura. Conducatorul jocului poate interveni creând momente hazlii, anuntând ca vin piratii, copilul de la harta fiind nevoit astfel sa identifice insula sau coasta de pe care vina cestia si sa spuna ce a facut echipajul. Cel care conduce jocul poate sa îsi foloseasca ingeniozitatea pentru a face participarea cât mai placuta. Daca copii sunt anuntai din timp, se vor pregati temeinic si jocul va fi o reusita.
b. Lantul povestirii
Jocul se poate organiza cu cel putin cinci participanti. Conducatorul jocului îi aduna pe ceilalti în jurul lui si le explica regulile jocului. Se alege o carte despre care va fi vorba în acest joc, spre exemplu Amintiri din copilarie de Ion Creanga. Primul jucator începe povestirea. La un moment dat conducatorul jocului îl întrerupe si pune pe urmatorul elev sa continue exact din locul în care a ramas primul. Apoi si cel de-al doilea este întrerupt si un al treilea este solicitat sa continue povestirea. Cei care nu stiu sa continue din locul unde a fost oprita povestirea, primesc un gaj, cei care se încurca de asemenea. Repetând jocul si schimbând frecvent povestirea prinsa în lant, copii vor dobândi deprinderea de a citi cu atentie si daca doar de dragul concurentei.
c. Descurcarea itelor
Jocul acesta se refera la mai multe carti citite recent de participanti. Conducatorul jocului anunta ca i s-a întâmplat un lucru foarte curios: în mintea lui s-au încurcat toate cât ele stia în legatura cu cartile citite. S-au amestecat întâmplari dintr-o carte cu cele din alte carti; personaje dintr-o carte s-au trezit eroi în alte carti, într-un cuvânt o adevarata harababura. De aceea el roaga participantii la joc sa îl ajute sa faca ordine. Astfel începe jocul, numind primul copil menit sa îl ajute. Spre exemplu, coordonatorul jocului spune: - capitanul Grant s-a întâlnit cu capitanul Nemo si cu Dick Sand si au zburat cu balonul deasupra Africii. Copilul poate descurca itele stabilind ca fiecare e eroul altui roman al aceluiasi Jules Verne: capitanul Grant în romanul Copiii capitanului Grant, pe capitanul Nemo în 20000 de leghe sub mari, iar Dick Sand este eroul romanului Capitan la 15 ani. Despre zborul deasupra Africii este vorba în romanul 5 saptamâni în balon iar personajul este Dr. Fergusson.
Folosind aceasta cale atragatoare a jocului putem urmari diferite probleme care ne intereseaza în legatura cu felul în care se citesc cartile. Coordonatorul jocului poate încurca situatii, actiuni, episoade, conflicte, localitati, descrieri de natura, analize psihologice, etc. Ajutându-l sa descurce situatiile încurcate voit, copii participa la o activitate rodnica si nespus de amuzanta în acelasi timp.
Pe lânga metodele mentionate mai sus, se mai pot folosi anumite activitati pentru stimularea interesului pentru lectura, si anume: activitatea în cercurile de specialitate, cercurile de creatie literara, simpozioanele, referatele, medalioanele literare, serile de basm sau serile literare, concursurile literare, întâlnirile cu scriitori, participarea la diverse lansari... etc.
|
