Fantana dintre plopi
-de Mihail Sadoveanu
-din manual preparator-
Povestirea este specia literara epica de dimensiuni mai reduse decat nuvela si mai intinse decat schita care cuprinde un singur episod narat preponderent subiectiv din punct de vedere al povestitorulu 434q163e i.
,,Fantana dintre plopi'' face parte din povestirea ,,Hanul Ancutei'' in care se distinge dimensiunea sociala oglindita in viata si conduita morala din lumea satului, conflictele sociale, revolta si haiducia, implinirea dreptatii, transhumanta si dramele omenesti.
Povestirea lui Sadoveanu contine istoria impresionanta a capitanului Neculai Isac, indragostit de ,,o biata fata din satra'', omorata de ai sai in momentul cand il avertizeaza pe tanarul aventurier de un jaf ce urma sa aiba loc asupra lui. Naratiunea se infiripa, dupa ceremonialul stiut, in atmosfera hanului cu ziduri de cetate, povestitor fiind acum ,,un om ajuns la carunteta, dar se tinea drept si sprinten pe cal''. Naratorul este un om trecut prin experiente multiple; poate ca piederea ochiului inseamna dobandirea intelepciunii, cum se intampla cu zeul suprem germanic Wodan, care isi sacrifica un ochi in acelasi scop. Pentru a stabili departarea, dincolo de care semnificatia faptelor se pierde, vocea autoriala adauga: ,,Iar calaretul pe cal parca venea spre noi de demult, de pe departate taramuri''. Omul care povesteste este ajuns la ,,caruntete'', fiind inca mandru si cu o distinctie aparte a chipului. Naratorul principal, care pune in miscare si supravegheaza intregul scenariu narativ, anunta ca noul sosit este Neculai Isac, facandu-i un portret fizic de om trecut prin multe intamplari ale vietii. El este in acelasi timp si povestitor si personaj in intamplarea pe care o istoriseste. Se recomanda ,,Neculai Isac de la Balabanesti, din tinutul Tutovei'', ca si altadata, la prima sosire la han, cand hangita era Ancuta, o copie temporala identica a Ancutei de astazi.
Structura povestirii urmeaza o linie simpla, comparabila insa cu multe intamplari ale lumii, ramase necunoscute de-a lungul vremii. Distanta dintre timpul fabulei si timpul narativ este de douazeci si cinci de ani, destul de mult, astfel incat peste un anume fior tragic se asterne un sentiment de nostalgie.
Motivul dominant al povestirii, topos erotic sui-generis, este al fantanii marginite de plopi, simbol al altei lumi, ce poate marca o premonitie, anticipand moartea personajului feminin.
Intalnirea dintre tanar si Marga este minutios si incitant regizata de Hasanache. Intalnirea celor doi se petrece sub bolta instelata, langa fantana dintre plopi, personajele sadoveniene traind din plin mirajul dragostei. Romantismul dercrierii include nemiscarile selenare, boltile instalate, aspiratia spre inalt.
Fantana, locul pierzaniei, incadrata de plopi, ca niste dinti temporali distrugatori ai destinelor, va disparea si ea, semnificand deriziunea inevitabila a lumii. Ochiul reconstituie acest imens abis temporal, ,,in neagra fantana a trecutului'' capitanul Neculai intuind inca imaginea vie a Margai, pastrata intr-un registru virtual al memoriei ancestrale.
Eroii sadovenieni se individualizeaza printr-o proiectie in timpul mitic, prin ascultarea de povesti ,,din vremea veche, care astazi nu se mai vad''. Spatiu povestirii este miraculos, pentru ca reconstituie un adevarat esafodaj material, iar frumusetea povestii este o conditie esentiala. Hanul apare dintr-un spatiu imaterial, avand ziduri groase, ,,ca de cetate'' si ,,porti ferecate'', comparabil cu ,,orasele zburatoare'' din mitologia popoarelor arabe sau cu cetatile de otel existente in paradisul celtic al lui Brain, imortalizat prin trecerea intr-un alt registru al timpului, sau chiar cu templul ceresc vazut de Ezechil in calatoria lui spre cetatea lui Iahwh, situat ,,in nor intr-o zi de ploaie''.
Subiectul povestirii este organizat in functie de monmentele subiectului :
Expozitiunea este constutuita din prezentarea locului actiunii - Hanul Ancutei - si din prezentarea personajelor care iau parte la actiune - Ancuta, Neculai Isac, Mos Leonte.
Intriga reprezinta provocarea lui Neculai Isac de a-si povesti pataniile.
Desfasurarea actiunii cuprinde povestirea pataniilor de catre Neculai Isac.
Punctul culminant reprezinta bataia lui Neculai Isac cu satra de tigani.
Deznodamantul este constutuit din moartea Magdei.
Tehnica povestirii in rama pune in evidenta o structura multinaratoriala, cu o perspectiva multipla asupra faptelor petrecute. Tehnica narativa a acestei povestiri se inscrie in structura telescopica a planurilor narative care se identifica in intregul text din ,,Hanul Ancutei''. Si aici apare la un moment dat planul narativ general, abstract, al naratorului evocator, care face portretul lui Neculai Isac. Prezentarea mai amanuntita a personajului o face insa comisul Ionita, care evoca momente ale prieteniei si ale peregrinarilor din tinerete. Abia intr-un al treilea plan narativ se pune in miscare povestirea capitanului Neculai Isac, personaj-narativ al unei povesti de dragoste pline de farmec si de neprevazut.
Neculai Isac este un personaj din vremuri de demult, cu aer romantic si intamplari neobisnuite, evocate cu o anume poezie a rostirii narative, generata de o subtila dihotomie temporala, deceland intre timpul real si timpul mitic. Acele ,,alte taramuri'' semnifica o lume invaluita in misterul bland al povestii, fara timp, din care stirile vin prelucrate subtil, cu multiple semnificatii, iar intamplarile sunt vestite de semnele vremii.
Personajele care iau parte la actiune sunt din clase sociale diferite si de aceea acest conflict nu se putea incheia doar tragic - moartea Magdei.
|
