Fantana dintre plopi este a patra povestire si are ca tema iubirea tragica,
iar ca personaj-narator pe capitanul de mazili Neculai Isac. Naratiunea la persoana I, subiectiva.
(eu focalizare
interna) implica doua planuri reprezentarea
evenimentelor traite in tinerete (timpul narat) si autoanaliza
faptelor
din perspectiva maturitatii
(timp naratiunii).
Naratorul evoca o intamplare traita el in tinerete, in urma cu peste douazeci si cinci de ani pe aceste meleaguri. In povestire se relateaza un singur fapt epic, o trista poveste de iubire care a avut rol de initiere pentru tanarul de odonioara.
Actiunea se deruleaza alert fiind identificabile toate omentele subiectului.
Intr-o toamna Neculai Isac duce vinul in tinutul Sucevei el face popas la hanul Ancutei. Plimbandu-se calare pe malul
raului
Frumusetea fetei il tulbura si le da celor doi cate un ban de argint.
Fata il cauta la han a doua zi pentru a-I arata ciubotelele cumparate cu banul primit. Apoi tinerii petrec o noapte la fantana dintre plopi si isi promit o noua intalnire de dragoste la intoarcerea lui de la Pascani unde trebuia sa-si vanda marfa. A doua intalnire la fantana are un final tragic. Indragostita, fata ii marturiseste ca hasanache o trimesese la han ca sa-l seduca iar planul era ca tiganii sa-l omoare ssi sa-I ia banii de pe marfa.
Desi este constienta k o vaor omora ca i-a tradat, fata il avertizeaza asupra pericolului. Tanarul fuge calare, scapa cu viata, dar o prajina arunca de urmaritor ii scoate un ochi.
Insotit cu faclii de carausii de la han care auzise strigatele sale, revine la fantana dintre plopi, unde sangele proaspat de pe colacul de piatra este semnul ca fata fusese ucisa cu cruzime si aruncata in fantana.
Personajul narrator relateaza intamplarea din perspective tanarului nestiutor dar reprezentarea faptelor este insotita de analiza si condamnarea lor din cauza consecintelor tragice.
Tanarul Neculai Isac are defectele specifice varstei, nestiinta (lipsa experientei de viata) si nesocotinta (incapacitatea de a vedea urmarile faptelor savarsite). Tanarul este caracterizat in mod indirect prin fapte, limbaj, comportament, gesturi.
Faimoasa Marga este eroina tragica a acestei povesti de iubire. Conditia ei umila, tigancusa care se lasa folosita de grupul nomad pentru a-i jefui pe calatorii dornici de aventuri trupesti. Este umanizata si metamofozata de puterea dragostei adevarate. Personajul este caracterizat indirect prin fapte gesture si statut social si direct de catre personajul narrator care ii realizeaza portretul fizic.
Naratiunea se imbina cu dialogul si scurte pasaje descriptive. Modalitatile nararii sunt relatarea, reprezentarea, reprezentarea, povestirea iar dominanta stilistica este oralitatea.
|
