Definitie: Procedeul prin care se modifica īntelesul propriu al unui cuvānt sau constructia gramaticala uzuala pentru a da mai multa forta unei imagini sau expu 17317p158r neri.
I. Comparatia - consta īn alaturarea a doi termeni cu scopul de a li se releva trasaturile asemanatoare, care trebuie sa fie noi si surprinzatoare, ca sa asigure noutate si putere sugestiva comparatiei.
Are trei termeni:
- comparantul
- comparatul
- adverbul de comparatie: ca, decāt, cāt etc.
Tipurile de comparatii determinate de natura termenilor care se compara:
gerunzii acordate, neacordate (femeie suferind(a)).
adjective: "E un ger amar, cumplit".
substantive: "Al ei par de aur moale".
Epitetul verbului = adverb sau locutiune adverbiala
"El asculta tremurator
Se aprindea mai tare
si s-arunca fulgerator
Se cufunda īn mare"
Epitetele au la baza de cele mai multe ori o metafora:
"De treci codri de arama, de departe vezi albind
si-auzi māndra glasuire a padurii de argint"
Functiile artistice ale epitetului sunt variate: apreciaza, evoca, individualizeaza, personifica, īmpodobeste.
Clasificare:
A. Din punct de vedere gramatical, epitetele pot fi:
adjectivale (fluturi argintii)
adverbiale (cānta tainic)
B. Dupa forma, epitetele sunt:
simple ("suspina molatic");
duble ("palida fata de marmura");
triple ("cu doi ochi ca doua basme mistice, adānce, dalbe").
C. Dupa sensul termenului epitet īn raport cu cel regent:
epitet ornant ("paianjeni de smarald");
epitet metaforic ("codri de arama ");
epitet personificator ("harnici unde");
epitet hiperbolic ("trunchii vecinici"; "gigantica ... cupola").
epitet cromatic ("umeri dalbi")
IV. Personificarea - se atribuie fiintelor necuvāntatoare, lucrurilor, elementelor naturii, unor idei abstracte īnsusiri sau manifestari omenesti.
Bun si rau, sceptic si cucernic, milos si crud, temerar si fricos" (Al. Vlahuta)
VII. Enumeratia - figura de stil care consta īn gruparea si īnlantuirea unor elemente identice din punct de vedere sintactic.
"Biserica-n ruina / Sta cuvioasa, trista, pustie si batrāna" (Mihai Eminescu)
VIII. Repetitia procedeu stilistic folosit la toate nivelurile limbii (fonetic, morfologic, lexical si sintactic), constānd īn reluarea unui sunet, a unei forme gramaticale, a unui cuvānt sau a unei structuri sintactice.
La nivel fonetic: - repetitia unei vocale - asonanta. Ex. "Argint e pe ape si aur īn aer." - eufonie.
- repetitia unei consoane - aliteratie. Ex. "Prin vulturi vāntul viu vuia"
IX. Inversiunea procedeul artistic prin care se schimba ordinea obisnuita a cuvintelor īntr-o propozitie, cu intentia de a obtine efecte poetice.
"Īntr-o salbatica splendoare."
X. Alegoria procedeu artistic de folosire a unei suite de comparatii, metafore si personificari care exprima, īntr-o forma figurata idei, atitudini prin intermediul lucrurilor.
Alegoria moarte - nunta din "Miorita"
|
