Fisa biobibliografica
Mihai Eminescu
Mediul familiar
Anul probabil al nasterii lui Petrea Eminovici, taran din satul Calinesti, lânga Suceava (Bucovina), cel mai vechi dintre Eminovicii atestati în acte oficiale.Strabunic al poetului.
În anul 1780 se naste Vasile Eminovici, singurul fecior al lui al Petrea Eminocvici si sotiei sale Agafia.si el taran, muncitor de pamânt.Avea si darul cântarii.E bunicul poetului. La 10 februarie 1812 se naste Gheorghe Eminovici, fiu al lui Vasile Eminovici si al sotiei acestuia, Ioana.Este tatal poetului.S-a rupt de mediul satului natal si s-a stabilit in Moldova.Ca apoi 4 ani mai târziu se va naste mama sa Raluca Jurascu, fiica stonicului Jurascu din Joldesti.
1840 La 28 iunie, Gheorghe Eminovici se casatoreste cu Raluca Jurascu.În anul 1841 la 12 mai Gheorghe Eminovici, slujer, fu ridicat la rangul de caminar.În acest an se naste Serban, primul copil al sotilor Eminovici. La numai 2 ani diferenta pe data de 2 februarie se va nasste al doilea fiu Niculae(Nicu ). Între anii 1844-1848 se vor mai naste înca patru copii:George(Iorgu), Ruxandra, Ilie, Maria.
La 15 ianuarie 1850 se naste al saptelea copil Mihail (Mihai cum i se spunea în familie ) î 929j96j n Botosani mai exact satul Ipotesti; dupa el s-au mai nascut înca patru: Aglaia, Harieta, Matei si Vasile.
Studii
Între anii 1857-1859 frecventeaza scoala la Cernauti si îsi petrece verile la Ipotesti în mijlocul naturii.
În 1860 si 1863 este elev la Ober Gymnasium din Cernauti unde îl are profesor pe Aron Pumnul.
În toamna anului 1869 Mihai Eminescu merge la Viena, pentru studii universitare. In capitala Austriei, unde ramâne pâna 1872 poetul studiaza literatura si filozofia.
Dupa înca doi ani de studii la Berlin (1872-1874), Eminescu se reîntoarce în tara, la Iasi.
Debutul
1866 este anul primelor manifestari literare ale lui Eminescu. În ianuarie moare profesorul de limba româna Aron Pumnul si elevii scot o brosura, "Lacramioarele învataceilor gimnazisti" , în care apare si poezia "La mormântul lui Aron Pumnul" semnata M.Eminoviciu. La 25 februarie/9 martie pe stil nou debuteaza în revista "Familia", din Pesta, a lui Iosif Vulcan, cu poezia "De-as avea". Iosif Vulcan îi schimba numele în Mihai Eminescu, adoptat apoi de poet si, mai târziu, si de alti membri ai familiei sale. În acelasi an îi mai apar în "Familia" înca 5 poezii
Preocupari în plan social
A fost om politic, nationalist si gazetar traditionalist.
Activitatea de jurnalist politic a lui Mihai Eminescu s-a desfasurat în principal, timp de sase ani ( ), la cotidianul Timpul, organul oficial al Partidului Conservator, unde în si a fost redactor sef. Convingerile sale erau în acord cu cele ale conservatorilor si în special cu ale fractiunii junimiste, condusa de P.P. Carp si Titu Maiorescu. Totusi, în articolele sale si-a exprimat parerile proprii, care nu corespundeau întotdeauna liniei oficiale a partidului, ceea ce a provocat proteste si nemultumiri din partea unor conservatori. Datorita implicarii sale afective în evenimentele politice si datorita constinciozitatii sale în îndeplinirea obligatiilor de redactor, oboseala si dezamagirile acumulate în cei sase ani au avut o contributie importanta la declansarea crizei maniaco-depresive din iunie
Perioada istorica în care Eminescu si-a desfasurat activitatea este cea a Razboiului de Independenta si a masurilor luate pentru recunoasterea de catre puterile europene a independentei si a proclamarii regatului. Multe dintre parerile pe care le-a exprimat Eminescu despre aceste evenimente si despre protagonistii lor nu corespund cu opiniile consacrate ale istoricilor.
O comparatie între principiile liberale si cele conservatoare, asa cum le concepea Eminescu, gasim în articolul din 1 aprilie . El considera ca liberalii priveau statul într-o "maniera mecanica", ca pe un mecanism "cu resorturi moarte a carui activitate si repaos se reguleaza dupa legile staticii si ale dinamicii". De aceea ei nu respectau traditiile, pe care le considerau niste prejudecati, si credeau ca pot sa inventeze dupa bunul lor plac legi noi sau sa importe legi "traduse de pe texte straine, supte din deget". Pentru liberali scopul economiei politice era productia, ceea ce facea ca omul sa fie redus "la rolul unui surub de masina". Prin aceasta abordare simplista se ajungea ca statul sa fie privit ca "un mijloc de-a face avere, de-a-si câstiga nume, de-a ajunge la ranguri si la demnitati".
Eminescu avea o statura publica impresionanta si era perceput drept un cap al conservatorismului dar si al luptei pentru unitate nationala, coordonata ulterior printr-o intreaga retea de societati studentesti din orase centre universitare din cuprinsul monarhiei Austro-Ungare. S-a creat un fel de network care avea ca obiectiv direct lupta pentru unitatea politica a romanilor. Pe langa ,,Societatea Carpatii", au mai aparut la Budapesta Societatea "Petru Maior", la Viena "Romania juna", la Cernauti "Junimea","Dacia", "Bucovina si Moldova", in Transilvania societatea "Astra" si, in vechea Romanie, "Liga pentru unitatea culturala a tuturor romanilor in vechea Romanie", care avea filiale inculsiv la Paris. Toate aceste organizatii se aflau in obiectivul serviciilor secrete ale Rusiei tariste si Austro- Ungariei, fiind intens infiltrate si supravegheate. Colectia arhivelor politice vieneze cuprinde numeroase rapoarte similare cu notele informative care priveau activitatea lui Eminescu , considerat un lider primejdios.
Eminescu a respins categoric recurgerea de catre marile puteri la asa-zisul "echilibru prin compensatii teritoriale", facand referiri, in mod special, cu privire la situatia Olteniei, Bucovinei, Basarabiei, Dobrogei, Insulei Serpilor, Venetiei, Piemontului, Bosniei, Hertegovinei, Ciprului s.a.
Protestul sau, in cazul compensarii de catre Rusia a celor trei judete basarabene si despagubirilor de razboi prin atribuirea Dobrogei Romaniei, semnifica o avertizare asupra riscului pierderii legitimitatii istorice a teritoriului romanesc cedat si, totodata, un apel la combaterea practicii, situate in afara dreptului international, care constituia in fapt compensarea unui teritoriu romanesc cu alt teritoriu romanesc. Pozitia lui Eminescu in aceasta privinta se apropie, pana la identificare, cu aceea exprimata de primul-ministru I.C. Bratianu si de ministrul de Externe M. Kogalniceanu. Insistenta cu care a sustinut cauza romaneasca in problema Basarabiei a fost de-a dreptul iritanta nu numai pentru Rusia, ci si pentru guvernul de la Bucuresti. In perioada 20 ianuarie 1878 30 aprilie 1878 a publicat, in Timpul, 16 articole si un studiu compus din sase capitole cu referire la provincie, acuzand Rusia ca proceda neloial, contrar angajamentului asumat cu ocazia semnarii Conventiei cu Romania.
Opera
Opera poetica a lui Mihai Eminescu. Alaturi de volumele cuprinzând traduceri din limbi straine, piese de teatru, încercari beletristice, un rol important îl au editiile cu versuri (antume si postume).
24 ianuarie - Moare Aron Pumnul. Cu aceasta împrejurare sapte gimnazisti tiparesc o brosura cu Lacrimioare... la mormântul prea-iubitului lor profesoriu. A doua din aceste poezii este semnata: M. Eminoviciu, privatist.
25 februarie 9 martie - Revista Familia din Pesta îi publica poezia De-as avea. Iosif Vulcan, directorul revistei, i-a schimbat însa numele din Eminovici în Eminescu, nume pe care poetul l-a adoptat imediat si pentru totdeauna.
27 mai - I se publica poezia O calarire în zori
29 iulie - Revista Familia îi publica poezia Din strainatate
26 august - Apare poezia La Bucovina, în revista Familia.
23 septembrie - Apare poezia Speranta, în revista Familia.
28 octombrie - Apare poezia Misterele noptii, în revista Familia.
octombrie noiembrie - În cinci numere consecutive aceeasi revista îi publica nuvela Lantul de aur, tradusa dupa Onkel Adam, scriitorsuedez
14 aprilie - Apare poezia Ce-ti doresc eu tie, dulce Românie în revista Familia.
30 iunie Apare poezia La Heliade
, 31 ianuarie/12 februarie - Revista Familia continua sa-i publice poezii - Junii corupti.
11 aprilie - Apare în Familia poezia Amicului F. I..
Cu ocazia mortii fostului domnitor al Munteniei, Barbu Dimitrie stirbey, publica într-o foaie volanta poezia cunoscuta sub titlul La moartea principelui stirbey.
/ si /21 ianuarie - Publica în Albina din Pesta articolul O scriere critica, în care ia apararea lui Aron Pumnul împotriva unei brosuri a lui D. Petrino din Cernauti.
Trece la situatia politica a românilor si a altor nationalitati conlocuitoare din Austro-Ungaria publicând, sub pseudonimul Varro, înFederatiunea din Pesta, trei articole, strâns legate între ele, pentru care a fost citat de procurorul public din Pesta:
Sa facem un congres 17 aprilie
În unire e taria 22 aprilie
Echilibrul 22 aprilie 4 mai si 29 aprilie 11 mai
martie - Alaturi de N. Teclu, presedinte, Eminescu, în calitate de secretar, semneaza un apel pentru strângerea de fonduri în vederea serbarii de la Putna
15 aprilie - Publica în Convorbiri literare din Iasi poezia Venere si Madona
17 iunie - Îi scria lui Iacob Negruzzi, redactorul Convorbirilor literare, lamurindu-i ideea fundamentală din Epigonii
15 august - Publica Convorbiri literare din Iasi poezia Epigonii
16 septembrie - Îi scrie lui Iacob Negruzzi rugându-l sa publice în Convorbiri literare notita ce-i trimite, asupra proiectatei întruniri la mormântul lui stefan cel Mare la Putna. Tot atunci trimite povestea Fat-Frumos din lacrimă, care se tipareste în Convorbiri literare, în numerele de la si 15 noiembrie
- Dintre numeroasele proiecte literare, în acest an probabil ia o formă initiala Proletarul, sub impresia lecturilor poetului despre evenimentele Comunei din Paris. Poemul va fi continuat si desavârsit în anii urmatori. Lucreaza la poemul Panorama desertaciunilor
februarie - În câteva scrisori , îl pune pe Negruzzi la curent cu proiectele sale literare si i-l recomanda calduros pe I. Slavici.
1 martie - Apare în Convorbiri literare poezia Mortua est, trimisa lui Negruzzi în scrisori.
8 aprilie România jună tine sedinta de unificare a conducerii, alegând primul sau comitet, cu I. Slavici, presedinte si Eminescu, bibliotecar.
15 iunie - Apar în Convorbiri literare poeziile Înger de paza si Noaptea ...
1 august - În sedinta de la Cernauti, s-au desavârsit pregatirile pentru serbarea de la Putna, fixata pentru 27 august. Cu aceasta ocazie Eminescu revede locurile copilariei si ale adolescentei sale. Se opreste chiar pe la Botosani si Ipotesti.
15 august - În ziarul Românul Eminescu publica împreună cu Pamfil Dan, membru în comitetul serbarii, o scrisoare în care explica semnificatia întâlnirii tineretului român în jurul mormântului lui stefan cel Mare.
1 septembrie 1872 participa la o sedinta a Junimii din Iasi, unde citeste fragmente din Panorama desertaciunilor, Egipetul si începutul Evului de mijloc, apoi nuvela Sarmanul Dionis. Prezenta în tara a poetului este confirmata si de o scrisoare pe care Eminescu o trimite din Botosani, în august, lui Titu Maiorescu, în care intervenea în favoarea lui Toma Micheru, pentru un concert al acestuia.
7 septembrie - Eminescu citeste în sedinta Junimii doua poezii: Înger si Demon si Floare albastra
1 octombrie - Poezia Egipetul apare în Convorbiri literare.
1 decembrie - Se tipareste Sarmanul Dionis.
- Prelucreaza folclor: începe primele versiuni la Calin (file din poveste) si Luceafarul. Pentru a-si putea asigura o existenta modesta este nevoit sa accepte curând un post la consulatul român de la Berlin, aflat sub conducerea lui Theodor Rosetti, mai târziu al lui N. Kretulescu. Tensiunea dintre tata si fiu l-a determinat pe poet sa ceara exmatricularea si eliberarea unui certificat doveditor ca pâna la data de 14 iulie a urmat doua semestre.
1 ianuarie - Se retipareste Sarmanul Dionis.
1 aprilie - Apar poeziile Înger si demon si Floare albastra în Convorbiri literare.
1 noiembrie 1874 - Publica în Convorbiri literare un articol despre Constantin Balacescu, reproducându-i multe poezii. Colaboreaza laLexiconul Brockhaus
1 decembrie - Apare poezia Împarat si proletar în Convorbirile literare.
1 februarie 1875 - Publica în Convorbiri literare poezia Fat-Frumos din tei
9 iulie - Apare în Curierul de Iasi, fara semnatura, schita La aniversara
6 august - Apare în acelasi ziar nuvela Cezara, retiparita si în numerele din si 18 august
1 septembrie - Apar în Convorbiri literare poeziile Melancolie Craiasa din povesti Lacul si Dorinta
1 noiembrie - Apare în Convorbiri literare poezia Calin.
1 decembrie - Apare în Convorbiri literare poezia Strigoii
În - Continua activitatea ziaristica la Curierul de Iasi. Publica cronici teatrale în legatura cu spectacolele la care asista. Viziteaza în dese rânduri casa batrânului Micle si participa la sedintele Junimii. Anul se scurge fara ca poetul sa fi publicat macar un vers. Eminescu însa nu avea bani nici pentru o fotografie ceruta de Negruzzi la Iasi spre a-i pune chipul în tabloul cu portretele junimistilor.
12 august - În forma polemica, ia apararea manualului de logica al lui Maiorescu, sub titlul Observatii critice, în Curierul de Iasi.
- Presteaza o activitate ziaristica intensa. Abia daca participa la sedintele saptamânale de la Maiorescu si de la Mite Kremnitz. Venirea lui Rossi în Bucuresti îi ocupa serile.
28 ianuarie - Sub titlul Reprezentatiile Rossi publica în Timpul o scurta cronica teatrala.
1 martie - Se publica în Convorbiri literare poeziile Povestea codrului Povestea teiului Singuratate si Departe sunt de tine, trimise la numeroase insistente din partea lui Negruzzi.
16 aprilie - Publica în Timpul un foileton, Pastele, care îl impresioneaza pe Caragiale atât încât peste cincisprezece ani avea sa-l reproduca în Moftul român
26 mai - Citeste acasa la Maiorescu poezii, prezent fiind si Alecsandri, sarbatoritul de la Montpellier pentru ginta latina
iulie - Sfatuit de medic, îsi ia concediu de la ziar si pleaca la Floresti, Dolj la mosia lui Nicolae Mandrea. Aici traduce, din însarcinareaMinisterului Cultelor si Învataturilor Publice, tomul întâi al scrierii Fragmente din istoria românilor de Eudoxiu Hurnuzaki, aparuta de curând în nemteste.
- Creste pasiunea pentru Mite Kremnitz, careia îi preda lectii de limba româna si-i ofera în manuscris poezia Atât de frageda. Faptul îl alarmeaza pe Maiorescu, dupa cum reiese dintr-o însemnare a criticului din ziua de 1 iunie: "Grea epoca Eminescu". Se afunda din ce în ce mai mult în munca de gazetar. În redactie are un rol preponderent, dar obositor. Satisface cererile repetate ale lui Negruzzi si-i trimite la Iasi poezii care se publica în Convorbiri literare:
1 februarie Pajul Cupidon... O, ramâi Pe aceeasi ulicioara...
1 septembrie De câte ori, iubito... Rugaciunea unui dac si Atât de frageda...
1 octombrie Afara-i toamna Sunt ani la mijloc Când însusi glasul Freamat de codru Revedere Despartire si Foaia vesteda
1 aprilie 1880 - Apare în Convorbiri literare poezia O, mama...
- Absorbit de activitatea ziaristica, gaseste totusi timp si revizuieste nuvela Cezara, a carei ultima forma o încredinteaza lui Maiorescu, între filele unei brosuri care continea balada lui Schiller Mânusa, tradusa în treisprezece limbi; în româneste de Eminescu. Tot în acest an lucreaza la desavârsirea Luceafarului si la diversele forme din Mai am un singur dor
1 februarie - Se publica Scrisoarea I în Convorbiri literare.
18 martie - Îi scrie tatalui sau bolnav, cerându-i iertare ca nu poate veni sa-l vada. "Negustoria de gogosi si de brasoave" îl tine strâns de "dugheana". Se plânge ca-i e "acru sufletul de cerneala si de condei". Totodata îi scrie si lui Negruzzi, spunând ca nu gaseste un minut liber spre a raspunde la scrisorile primite. Îl anunta însa ca prin Maiorescu i-a trimis Scrisoarea III, pe care a citit-o de mai multe ori laJunimea bucuresteana.
28 martie - Seara, Maiorescu o citeste în sânul Junimii, la Iasi.
1 aprilie - Se publica Scrisoarea II în Convorbiri literare.
1 mai - Se tipareste Scrisoarea III
1 septembrie - Se încheie ciclul Scrisorilor cu publicarea în Convorbiri literare a poeziei Scrisoarea IV
8 octombrie 1882 - Citeste si corecteaza "Luceafarul" împreuna cu Maiorescu, pe care îl prezinta slefuit la Junimea.
23 martie 1883- La sedinta Junimii, Maiorescu semnalizeaza prezenta lui Iosif Vulcan. Probabil cu aceasta împrejurare, Eminescu i-a cedat textul urmatoarelor poezii care au aparut în Familia în cursul lunilor urmatoare. Pentru aceste poezii Eminescu a primit un mic onorar, singurul cu care a fost rasplatit în toata activitatea sa literara.
24 aprilie S-a dus amorul...
15 mai Când amintirile...
5 iunie Adio
17 iulie Ce e amorul?
28 august - Pe lânga plopii fara sot...
13 noiembrie - si daca...
aprilie - Luceafarul, în româneste, vede lumina tiparului în Almanahul societatii studentesti România juna din Viena.
4 iunie Timpul anunta plecarea la Iasi a lui Eminescu, pentru a asista în calitate de corespondent al ziarului la serbarea dezvelirii statuii lui stefan cel Mare. Îsi regaseste vechii prieteni, I. Creanga si Miron Pompiliu. Cu această ocazie citeste junimistilor din Iasi, strânsi în casa lui Iacob Negruzzi, poezia Doina
1 iulie - Se tipareste în Convorbiri literare poezia Doina
august - Convorbiri literare reproduce poezia Luceafarul din Almanahul de la Viena.
14 octombrie - Alecsandri citeste la Ateneul Român piesa Fântâna Blanduziei. Fondurile strânse din vânzarea biletelor, în valoare de 2,000 lei, sunt adaugate contributiei amicilor pentru plecarea lui Eminescu.
În 21 decembrie 1883 îi apare la Socec volumul Poezii, cu o prefata si cu texte selectate de Titu Maiorescu, si portretul autorului (e singurul volum tiparit în timpul vietii lui Eminescu). Volumul cuprinde si 26 de poezii inedite.
- Convorbirile literare din ianuarie si februarie îi publica douazeci si una din cele douazeci si sase de poezii, publicate ca inedite în volumul de la Socec.
12 februarie - Apare poezia Din noaptea... în Familia, ultima din grupul celor date lui Iosif Vulcan în primavara anului precedent.
- Apare la Socec editia a II-a a volumului de poezii, cu acelasi continut. Eminescu continua modesta slujba la biblioteca si preda lectii la scoala comerciala.
iulie - Apare poezia Sara pe deal în "Convorbiri literare".
1 ianuarie Epoca ilustrata publica Dalila (fragment). Poezia apare postum în întregime în Convorbiri literare la 1 februarie
2 martie România libera informeaza despre o conferinta publicata lui Vlahuta asupra lui Eminescu, laudând poeziile si criticând aspru pe cei care au avut alte pareri asupra lor.
15 martie - Albumul literar al societatii studentilor universitari Unirea îi publica poezia Nu ma-ntelegi
decembrie - Apare în Convorbiri literare poezia La steaua
1 februarie - Apare în Convorbiri literare poezia De ce nu-mi vii
1 iulie - Apare în Convorbiri literare poezia Kamadeva
decembrie - Participa la aparitia revistei Fântâna Blanduziei, unde scrie articole la si 11 decembrie, semnând cu initiale.
25 decembrie - Se anunta în revista aparitia volumului de poezii, editia a III-a, cu un adaos de trei poezii fata de editiile precedente: La steaua, De ce nu-mi vii si Kamadeva.
octombrie 1889- Se da la tipar editia a IV-a a volumului de poezii de la Socec, cu un studiu al lui Maiorescu, intitulat Poetul Eminescu
Introducerea în opera poetica eminesceana
Opera poetica eminesciana are o zona antuma, a poemelor publicate în timpul vietii marelui poet, si o alta postuma, a poemelor publicate dupa moartea sa.
Opera autuma
Daca privim opera poetica a lui Mihai Eminescu din perspectiva comparativa a istoriei literare si tinând cont de criteriul cronologic, poetul face parte din ceea ce, în Europa, poarta numele de a doua generatie romantica, sau romantica târzie. Activitatea literara a lui Eminescu se întinde pe ceva mai mult decât zece ani.
Eminescu este un poet român traditional, absorbind toate elementele literaturii antecedente. Toate temele lui decurg din traditia româneasca, în timp ce înrâuririle straine aduc numai nuante si detalii. Este evidenta, deci, pentru oricine s-a apropiat de un poet de marimea lui Eminescu, necesitatea sublinierii deosebirilor, de exemplu fata de Leopardi, menita sa alunge echivocul dat de un amalgam de tipare si teme, care se deduce în mod gresit din faptul ca poetul este contemporan acelei generatii romantice.
Eminescu, care a compus ode în metru antic si a evocat pasarea Phoenix si pe Artemis, e departe de a fi realizat sfortarile spre clasicitate pe care le faceau romanticii. Daca în încercarile juvenile mai apareau constructii în ruina sau piscuri de cremene cu înfatisare de pagoda, în versurile de maturitate apele liricei eminesciene sunt suprafetele lacustre informe, straine de ochiul plastic al artistului. Peisajul preferat al lui Eminescu este padurea, dar nu ca idila, ci ca trecere în cosmos, în lumea stelelor. Natura este linistita, ea sopteste, murmura, apele plâng, izvoarele tremura peste pietre. Vraja sonora a versurilor se obtine prin repetitii ("rânduri, rânduri"), iar armoniile ("Când însusi glasul gândurilor tace Ma-ngâna cântul unei dulci evlavii") ramân în ureche chiar când continutul a disparut din memorie.
Motive Eminescene
Desi legata de traditia nationala, poezia lui Eminescu se înscrie în contextul european, se recunosc mai ales afinitatile cu lirica germana, puse în evidenta mai ales de studiile lui George Calinescu Tudor Vianu sau Zoe Dumitrescu Busulenga. . Unele versuri eminesciene par sa izvoreasca din Trost in Tränen a lui Goethe, Luceafarul, desi cu radacini în folclorul românesc, aminteste de poemul Teilung der Welt al luiSchiller sau de Hyperion al lui Hölderlin, iar pesimismul din Scrisori îsi are originea în lectura operei lui Schopenhauer, Welt als Wille und Vorstellung ("Lumea ca vointa si reprezentare"). Daca, pe de o parte, Eminescu apare adânc impregnat de esentele cele mai ancestrale ale poeziei populare, pe de alta parte, din acea traditie el culege si desvolta chiar instantele unui instrument foarte eficient pentru procesul de unificare lingvistica si culturala de care burghezia nu se putea lipsi, daca voia sa-si vada încununat cu succes efortul sau revolutionar în domeniul politic si economic. Dar daca a atinge prin propria inspiratie izvoarele poeziei populare este un postulat romantic, rezultatul la care ajunge Eminescu nu mai este unul romantic strictu sensu. Ceea ce în poezia populara apare atenuat de retorica proprie genului, va gasi la Eminescu o definitie în termeni de autoconstiinta critica, seductia anihilarii abandoneaza fictiunea personajului si capata glas uman, acela al poetului, care nu mai întruchipeaza doar lupta generoasa a eroului romantic împotriva mediocritatii epocii, ci si dorul arzator de eliberare de sub tirania vointei de a fi, sursa permanentei nevoi de împlinire. Aceasta este, dincolo de aparenta dorintei amoroase, tema secreta a poezieiDorinta, dorinta secreta sugerata de versurile:
Adormind de
armonia
Codrului batut de gânduri
Flori de tei deasupra noastra
Or sa cada rânduri-rânduri.
Pe aceasta linie se înscrie si tensiunea pioasa din Rugaciunea unui dac si memorabila cadenta din Împarat si proletar: "ca vis al mortii-eterne e viata lumii-ntregi". Sau, "o, moartea-i un secol cu sori înflorit", în durerosul imn al jalei eterne din Mortua est, "si te privesc nepasator / c-un rece ochi de mort", din Pe lânga plopii fara sot, "setea linistii eterne" din Scrisoarea a IV-a, "nu credeam sa învat a muri vreodata" din Oda (în metru antic), "dor de moarte", voluptatea mortii din Peste vârfuri sau din Scrisoarea a I-a :
Peste câte mii
de valuri stapânirea ta strabate
Când plutesti pe miscatoarea marilor singuratate,
si pe toti ce-n asta lume sunt supusi puterii sortii
Deopotriva-i stapâneste raza ta si geniul mortii.
În aceasta directie specifica, Mai am un singur dor este mai mult decât o declaratie poetica, fiind un crez ontologic, totul concentrat în optativul initial, "sa ma lasati sa mor". Ca si în Miorita, propria anulare a eului postuleaza patrunderea acestuia în realitatea naturala, în universul vegetal, mineral si animal, vis evocat în mod sublim si în basmul filozofic al Luceafarului.
O asemenea intuitie se ascunde în vocatia stingerii la Eminescu, care-l leaga de anumite prezente în realitatea înconjuratoare, prima fiind aceea a teiului care devine salasul lui poetic, ba chiar sfânt, tei care cu freamatul ramurilor sale, cu ploaia de flori, este mereu cel care oficiaza ritul de auto-înmormântare pe care poetul îl însceneaza. Teiul este deci sacru, de o sfintenie care-i ofera prilejul de a fi un mijloc de apropiere de adevar. Teiul este un arbore al somnului, arborele mortii. Padurile de flori, în care fiecare floare e ca un arbore, iar crinul ca o urna, "floraria de giganti", constituiesc un arhanghelism muzical cu linii prelungi si transparente, în care întâlnim o încetinire paradisiaca a miscarilor de stil dantesc
În ceea ce priveste istoria, ea nu este prezenta în opera lui Eminescu ca sursa de inspiratie primara, întrucât lui Eminescu îi lipseste credinta în devenire, înteleasa ca manifestare a unui principiu logic, sub a carui egida sa se desfasoare nestingherit drumul catre perfectiune al speciei umane. Acolo unde tematica istorica este prezenta, ca în cazul Scrisorii a III-a, apare ca o presupunere a unei integritati morale a oamenilor din vremurile trecute. Ideea poetica staruitoare este stagnarea timpului.
În Scrisori este multa filozofie. Geneza din Scrisoarea a I-a are desfasurarea mitului. Ca în La steaua, gândul cade în câmpurile experientei, mintea se înspaimânta si legea strabaterii luminii siderale devine un mister producator de fioruri poetice. Scrisoarea a II-a se nutreste aproape numai din sarcasm, din contrastul dimensional. Labilitatea de sentiment, trecerea brusca de la contemplatie la violenta, de la soapta la declamatie constituie lirismul predominant al poeziei. Adversitatea materiei fata de produsul spiritului îl convinge sa renunte la lupta sub cea mai sardonica amenintare:
De-oi urma
sa scriu în versuri, teama mi-e ca nu cumva
Oamenii din ziua de-astazi sa ma-nceap-a lauda.
Daca port cu usurinta si cu zâmbet a lor ura
Laudele lor desigur m-ar mâhni peste masura.
Scrisoarea a III-a traieste dintr-o indignare furioasa, cu lirism maxim, întors de la extatic la grandios.
Erotica lui Eminescu nu e mistica, depaseste metafora în care femeia nu-i decât un simbol al fericirii paradisiace. Asta nu înseamna ca la Eminescu nu se întâlnesc atitudini sublimate, dar erotica sa se întemeiaza pe "inocenta", nu pe virginitatea serafica, inconstienta de pacat. Perechea nu vorbeste si nu se întreaba. Ametita de mediul încojurator, ea cade într-o uimire, numita de poet "farmec" (Floare albastra, Lasa-ti lumea, Iubind în taina):
Pe carare
'n bolti de frunze
Apucând spre sat în vale,
Ne-om da sarutari pe cale,
Dulci ca florile ascunse.
Cu o suflare
racoresti suspinu-mi
C'un zâmbet faci gândirea-mi sa se 'mbete,
Fa un sfârsit durerii - vin la sânu-mi.
Nu se poate trece cu usurinta peste problema fonetismelor moldovenesti. Astazi însa stie oricine ca Eminescu este tot atât al Moldovei cât si al întregului pamânt românesc si al lumii întregi. Nu putem modifica limba lui Eminescu, asa cum n-o modificam nici pe-a lui Neculce, a luiCreanga ori a lui Sadoveanu, pitorescul lor reprezinta o etapa din istoria limbii române.
Poezia lui Eminescu este cu mult prea complexa pentru a fi limitata la tiparele acestui articol. E mult mai profitabil a interpreta textele eminesciene nu ca fiind opera de final a unei perioade virtual încheiate în anii maturitatii sale, ci ca o creatie care paseste pe drumul poeziei viitoare, ba chiar al poeziei iminente.
Opera poetica postuma
Uni specialisti eminescologi (ca Petru Cretia, între altii, sau Ion Negoitescu) au accentuat valoarea operei poetice postume a lui Eminescu.Virgil Nemoianu facea distinctia între doua romantisme aplicabile si eminescianismului poetic, unul de tip Biedermaier, de salon, de expresie franceza în principiu, ca în poezia antuma (selectie facuta în spiritul vremii de Maiorescu însusi) si un romantism înalt, de tip germanic sau englez (comparabil cu poemele lui John Keats, Byron, Shelley, la care se adauga Novalis, Holderlin etc., romantici cu largi meditatii metafizice, înalte, estetizante).
Receptare critica
"Acesta a fost Eminescu, aceasta este opera lui. Pe cât se poate omeneste prevedea, literatura poetica româna va începe secolul al douazecilea sub auspiciile geniului lui si forma limbei nationale care si-a gasit în poetul Eminescu cea mai frumoasa înfaptuire pâna astazi va fi punctul de plecare pentru toata dezvoltarea viitoare a vestmântului cugetarii românesti".
Titu Maiorescu
"Între poezia lui Eminescu si limba româneasca exista afinitati asa de strânse încât a încerca sa le desfacem una de alta înseamna aproape un sacrilegiu".
Elena Vacarescu
"Eminescu e sinteza sufletului românesc din vremea netulbure"
Nicolae Iorga
"Eminescu este si ramâne cea mai stralucita incarnatie a geniului românesc".
Octavian Goga
"Darul ce ni s-a facut prin Eminescu? A aparut în lumea noastra un om care a înteles sa fie om deplin".
Constantin Noica
|
