COLECTIVUL DE REDACŢIE:
PATRICIA PRODAN - CL. a IX-a A
ALINA LERCĂ - CL. a IX-a B
ALEXANDRU - IULIAN DUDUŢĂ CL. a X-a C
CRISTIAN MARIANCIUC - CL. a XI-a A
COORDONATOR:
PROF. SILVESTRU PÂNZARIU
TEHNOREDACTARE COMPUTERIZATĂ:
ING. SORIN CRAINICIUC
PE COPERTA I , BUSTUL LUI SIMION FLOREA MARIAN, REALIZAT DE SCULPTORUL VASILE CONDURACHI.
CUPRINS
Medalion
Anisoara Vatamaniuc - SAVANTUL MIRCEA ELIADE ...........pag. 1
Comentarii
MIRCEA ELIADE DESPRE SIMION FLOREA MARIAN.............pag. 3
Poesis
Mihaela Herghiligiu - GÂNDURI DE FILDEs ÎNTR-UN GERAR FARĂ
ZĂPEZI; VERSURI..................pag. 4
Restituiri
George Nimigeanu - PLIC .............................pag. 6
Proza
Ioan Ţicalo - MIRII .......... ..... ...... pag. 7
Vasile Mocrei - LIZA ..............................pag.10
Debut
Cristian Marianciuc, Cristina Leuciuc - VERSURI ...............pag.14
Aniversari
Silvestru Pânzariu - CENTENAR SIMION FLOREA MARIAN ...........pag.16
Corespondenta
UN CUVÂNT GREU DIN PARTEA LUI ALEXANDRU BOGZA .........pag.18
Atelier literar
Ioana-Viorica Matenco, Ana-Maria Pânzariu - VERSURI .............pag. 20
Alina Lerca - VERSURI sI PROZĂ ......... .............pag. 20
Francofonie
Adriana Marusec - VERSURI ........................pag. 21
Alina Grigoriciuc - VERSURI sI PROZĂ ....................pag. 22
Anglofonie
Valentina Fediuc, Patricia Prodan - VERSURI ......................pag. 23
Mapamond
Silvestru Pânzariu - STRĂVECHEA sI ETERNA ELADĂ ..............pag. 24
Eveniment
Alexandu Iulian-Duduta - O PAGINĂ DIN ISTORIA UNIUNII EUROPENE .....pag. 26
Ecouri din presa
Vasile Mocrei - REÎNVIATĂ ACUM 10 ANI NU VREA SĂ MOARĂ! ........pag. 28
Recenzii
Ioan Ţicalo - AB IMO PECTORE .....................pag. 29
Distinctii
PREMIEREA REVISTEI "FREAMĂTUL LITERAR" ...............pag. 30
Medalion
SAVANTUL MIRCEA ELIADE
Anul acesta se implineste un secol de la nasterea lui Mircea Eliade. Prin vastitatea preocuparilor si valoarea creatiei, Mircea Eliade aminteste de Dimitrie Cantemir, lon Heliade Radulescu, Mihai Eminescu sau Bogdan-Petriceicu Hasdeu, fiind spiritul românesc care a patruns cel mai ad nc în cultura universala.
Opera sa, scrisa de-a lungul a sase decenii, cuprinde nuvele,
romane, piese de teatru,
folclor, mitologie,etnografie,antropologie, studii de istorie a religiilor,
autorul aduc nd contributii esentiale în fiecare din aceste domenii. Ceea ce este impresionant
într-o creatie at t de diversa este unitatea ei, pe care Eliade o definea ca pe o "coincidentia
oppositorum". Marele tot. Yin si Yang.
Eliade a fost considerat înca din tinerete "seful noii generatii", generatie din care faceau parte: Emil Cioran, Constantin Noica, Petre Ţutea, Eugen lonescu si multe alte nume devenite ilustre în cultura noastra. Numerosul public era mereu atras de fascinatia ideilor si de noutatea interpretarilor sale. Autorul impresiona prin capacitatea de a pune în valoare esentialul din cercetarea unor documente din cele mai variate domenii:
religie, istorie, mitologie, antropologie, literatura.
Eliade,
dupa întoarcerea din India, sustine în 1933 doctoratul
În deceniul al IV-lea îi aparusera peste o mie de studii si articole si peste douazeci de volume. Totodată 16216k1019q ;, trebuie mentionata editarea revistei "Zalmoxis" si activitatea de la "Criterion".
Lucrarile publicate dupa razboi îl impun pe Eliade ca o personalitate complexa, care domina "un material documentar imens si eteroclit". Tezele fundamentale pe care Eliade le impune în studiul religiilor sunt: "fenomenologia sacrului" si "coincidentia oppositorum". Istoricul religiilor trebuie "sa faca inteligibila modalitatea sacrului relevat prin refacerea istoriei hierofaniilor". Sacrului i se
opune profanul, fiind "doua situatii existentiale asumate de om de-a lungul istoriei sale".
O zona sistematic explorata de Eliade este cea a mitului, domeniu în care preocuparile sale se interfereaza cu ale lui Lucian Blaga. Publicarea unor lucrari de mitologie, cum ar fi "Mitul eternei reîntoarceri", "Sacru si profan", "Aspecte ale mitului", a asigurat autorului o reputatie mondiala.
În conceptia lui Eliade, "mitul povesteste o istorie sacra, el relateaza un eveniment care a avut loc într-un timp primordial, timp fabulos al începuturilor". Ca istoric al religiilor, Mircea Eliade a realizat una dintre cele mai cuprinzatoare sinteze ale experientei umane a sacrului din preistorie si pâna în prezent.
Lucrarile fundamentale, în acest sens, sunt: "Tratat de istoria religiilor" si "Istoria credintelor si ideilor religioase", am ndoua constituind evenimente culturale de mare importanta, a doua lucrare publicând-o în pragul v rstei de 70 de ani. Lucrarea impresioneaza prin capacitatea unica de a
ierarhiza într-un sistem coerent valori religioase esentiale, în care raporturile omului cu sacrul sa fie urmarite de-a lungul timpurilor. Aceasta lucrare îl consacra pe Mircea Eliade ca cel mai mare istoric al religiilor.
Privita în ansamblu, opera lui Mircea Eliade impresioneaza prin complexitate, profunzime si unitate. Alaturi de lorga, Eliade este cel mai prodigios carturar al nostru, indiscutabil, rom nul cel mai cunoscut în lume. Ceea ce spunea el despre Hasdeu poate fi portretul sau spiritual: "Mintea lui uriasa a strabatut toata întinderea cunoasterii omenesti. Într-un secol b ntuit de pozitivism si de searbada specialitate, Hasdeu a avut destul geniu si destula putere de munca pentru a nu se multumi sa ramâna numai un literat sau un istoric, un filolog sau un folclorist. El a vrut sa cunoasca totul si sa cunoasca bine".
ANIsOARA VATAMANIUC
Clasa a Xl-a A
Comentarii
MIRCEA ELIADE DESPRE SIMION FOLREA MARIAN
Maica Domnului, în familia", Oradea, seria III, an III, nr. 6, 1935, p. 33
"Întorcându-ne la bogata, fantastica, prodigioasa poezie liturgica bizantino-orientala si din grava poezie latina medievala, întorcându-ne pe plaiurile noastre, la comorile folclorice ale poporului românesc, întâlnim cea mai vie surpriza. Maica Domnului s-a descoperit sufletului poporului românesc sub forma cea mai umana, cea mai familiara. Legendele românesti despre Maica Domnului întrec în fragezimea sentimentului care le-a creat, chiar cele mai umile, legendele medievale germane. Este o trasatura caracteristica a sufletului poporului românesc de a se apropia de tainele suprafiresti ale crestinismului cu umilinta dar si cu o cordiala spontaneitate. Este o trasatura caracteristica asta, dar si o dovada de tarie a sentimentului religios românesc. Caci puterea si autenticitatea credintei se verifica prin formele firesti, umile, omenesti, pe care le ia o religie. De aceea, poporul românesc se apropie cu familiara pietate fata de Domnul Dumnezeul sau, de Maica Domnului si de toti sfintii. În legendele românesti asupra Maicii Domnului, ceea ce predomina este maternitatea dramatica a Fecioarei Maria. Poporul român cunoaste o seama de legende asupra Maicii Domnului - dar atentia sa a fost fermecata mai ales de latura umana, umila, a miracolului; poporul s-a înduiosat mai ales de suferintele de mama ale Fecioarei Maria. De aceea, dintr-un volum de peste 300 [de] pagini mari în care parintele Marian a cules legendele românesti asupra Maicii Domnului - mai mult de jumatate e ocupat cu variantele unui tip de mare circulatie: anume, legenda Cautarii Domnului Iisus Christos. Pierderea dramatica a feciorului a înduiosat sufletul poporului mai mult decât oricare alt miracol. Maica îndurerata care-si cauta si îsi plînge fiul este imaginea sacra care a coplesit întreaga imaginatie populara. Stravechea slava pentru femeie si pentru maternitate îsi regaseste în Maica îndurerata din credintele poporului român cea mai sublima icoana. Iata cum îsi închipuie poporul pe Maica Domnului. Citez un fragment dintr-o varianta culeasa din Gura Humorului:
Colo jos spre rasarit
Este un pom mândru înflorit
Nicaieri de el n-a dat.
În alta varianta din Fundu Moldovei, Maica Domnului este aratata:
Tânguindu-se
si vaicarindu-se
Fata alba zgâriind,
Cu par galben depanând,
Cu ochi negri lacrimând
Cu lacrimi pâna în pamânt.
În toate legendele, Maica Domnului gaseste pe Iisus pe cruce si-1 întreaba de ce s-a lasat, cu toata puterea lui, sa fie rastignit. Iisus îi raspunde :
Ah, maica mea mult iubita,
Nu fi asa de scârbita
Ca eu nu m-am dat,
Nici nu m-am lasat
Pe mâna straina
si limba pagâna
Sa ma chinuiasca
si sa ma rastigneasca,
Nici pentru mine,
Nici pentru tine,
Ci eu m-am dat
Chinuit
si rastignit
Pentru toata lumea.
Asa întelege poporul - si întelege foarte bine - patimirea Domnului nostru Iisus Christos. si Maica Domnului cunoaste taina aceea a rastignirii. Dar poporul îsi închipuie pe Fecioara Maria mai mult ca Mama, decât ca Nascatoare de Dumnezeu. De aceea, în literatura populara Maica Domnului e tot atât de coplesita de durere si neîntelegatoare fata de necesitatea Jerfei Mielului ca orice mama de pe plaiurile românesti. Este cel mai sublim prinos pe care îl aduce sufletul poporului nostru Maicii Preacurate si Pururea Fecioarei Maria.
Poesis
Mihaela
Herghiligiu s-a nascut la 4 februarie 1979 în orasul
Radauti, judetul Suceava. A absolvit Pedagogia
Debut literar în "Crai nou", Suceava (15.03.2003) si revista "Luceafarul", Bucuresti (nr. 12/2003). A publicat în revista Liceului Pedagogic, "Crai nou", "Bucovina literara", "Dacia literara", "Cronica", "Convorbiri literare", "Hyperion" "Vatra", "Poesis", "Luceafarul", "Viata româneasca", "România literara", "Lumina lina"(S.U.A.), "Origini" (S.U.A.), "Septentrion literar" (Cernauti).
Laureata a Concursului de Poezie "Porni Luceafarul", editia iunie 2003, premiata de editura "Cronica", de revistele ."Cronica", "Dacia literara" si "Arca". Volumul "Caligrafia visului" a fost elogios întâmpinat de catre poeta Constanta Buzea ("România literara", nr. 5, 11-17 februarie 2004). Nominalizata pentru premiul româno-canadian "Roland Gasparic", Iasi, 25 martie 2005. Premiul pentru poezie al Fundatiei Culturale a Bucovinei, februarie 2006.
A încredintat redactiei revistei "Freamatul literar", spre publicare, articolul de mai jos si câteva poezii din volumul "Caligrafia visului".
GÂNDURI DE FILDEs ÎNTR-UN GERAR FARĂ ZĂPEZI
Jumatate si din acest an scolar, ucenici si dascali, l-am parcurs... Un drum zidit din vise, din nadejdi si nelinisti creatoare. Un suis al rabdarii, dar si al bucuriei care încununeaza întotdeauna asteptarea si munca rodnica.
Uneori, prin multimi, vazându-ne, ne cautam fugar din priviri, elevi si profesori pe aceeasi cale pietruita cu valori, batatorita de pasii cunoasterii si întelepciunii, împreuna oglinditi în frumusetea geniala a stiintei care se exprima întotdeauna în adevaruri elementare, în simplitate si claritati logice. si aceasta pentru ca, ori de câte ori deschidem o carte, deschidem o poarta si ori de câte ori citim sau gândim, întrezarim "în noi ceva mai adânc decât noi însine..."(Augustin)- taina din care este alcatuita fiinta umana, taina perceputa în secunda dintre îndoiala si certitudine, dintre iluminare si revelatie, între literele si cifrele misterioase ale cartilor în care încap fragmente de Univers mare, ordonate în infinite fractiuni de timp. si nu putem trece peste faptul ca "întregul univers ... universul lor"(Heraclit). În aceasta descoperire se releva menirea scolii, a educatiei care, prin valorile semanate, îmbinate cu întelepciune, alcatuiesc un singur tot, armonios, o comunitate în care fiecare persoana are un loc al ei, particularitate. Prin educatie fiintele pot vedea nesfârsirea drumului, când acesta, în departare, pare ca se sfârseste.
Cu fiecare rastimp, etern neschimbat, aceiasi si totusi altii, înmultind cugetarea, momentele de reflectie, plecam mai departe, elevi si învatatori, împreuna cu timpul, mereu spre capatul drumului...
zimtii cuvintelor neîncetat sfâsie
senzatia de claritate a zilei,
numai soarele are vocatia
de a sorbi pâna la ultima picatura
lagunele nelinistii.
un timp incoerent
îmi dicteaza fiecare vocala;
din întuneric iesim amândoi
bizari si frumosi
însemnati de surâsul Logosului
laudat -
greseli exprimate artistic...
himerele binevoitoare ocrotind
frici marunte
îmi amintesc zilele incolore,
mondenitati fanteziste.
imprevizibila-i asteptarea
ornicele fara directie conspecteaza
timpul locuind sub astrele Tale
furioase.
solitudine -
o pata decolorata pe pânza
motivelor tale.
stinse luminile în urbe
sub felinare umbrele în lucrare
spaime, curenti, paturile duc în spinari
arcuite trupuri de praf;
pretuit peste masura mi-e cuibul
multiforme proportii ia visul în
claustrare
impasibila râd de grijile derizorii.
dialectica întoarsa -
saraci sub poveri, resturi de
credinta
etniile preschimbate în simboluri
în lumea din spatele Tau
trecutului cumplit îi gasesc centrul.
raspuns al imensitatilor rostitoare sunt
germen vinovat pentru
ruperea destinului din care
a iesit o formula viabila
pentru ferestre deschise
care e utilitatea vegherii
îmi întreb mâinile murind
în zerouri tremuratoare?
iluzii,
virgule, linii de pauza
prima zapada
între a fi si fiinta.
Poesis
din mintea-mi
tot mai înspaimântata strig:
vreau sa Te vad
intrând în seri, din dimineti
iesind
prin mine, prin noi trecând!
o, sub îngerii tai
cât de nesemnificativ cât,
de putin ma aseman cu Tine,
oglinda din peretele meu îti
copie învolburatul univers
absorbind toate lucrurile din
odaie,
descatusarea fragedelor energii
rezidente în mine -
enigmatic balans
pentru caligrafia visului
pictat în trei fete.
nemiscate valuri
pagini fara relatari
încarcate de spaime comune,
pe bucatile de pelicula roasa
mai pâlpâie filmul sacru
al trupurilor vii
fericite-s
scripturile albe!
(numai creta dizolvându-se
în mâna
lasa în urma dovezile mele
fara glorie).
MIHAELA HERGHILIGIU
Restituiri
PLIC
Îti pierd mai mult icoana ce-o chem în amintire,
Dar tot asa te-nchpui ca-n prima întâlnire.
Aceeasi esti la vorba, aceeasi si la suflet
si visul meu te simte aceeasi si la umblet.
Ma uit în zare lung si vad doar muntii suri
si calea-i pân'la tine de piatra si paduri.
Privirea mi s-asterne spre mate departari
si molcom însereaza pe caldele carari...
Iubirea mea te-ajunge oricâta vreme-ar trece
si câta departare ar sta sa te înece.
E calea pân'acuma acea ce ne desparte
si îti trimit de-aicea si astazi doar o carte.
GEORGE NIMIGEANU
N.R. Aceasta poezie a aparut în nr. 2-3 al revistei "Freamatul literar" din anul 1933.
Proza
MIRII
Tot pe loc, pe loc, pe loc,
Sa rasara busuioc!
Flacaii si fetele bateau pamântul si se învârteau, ascultând o vioara harnica, acompaniata de un tambal hodorogit. Se uitau gales unii la altii si toti, cu bucurie, la miri. Acestia, ca doi hulubi albi, se sorbeau din priviri, fara sa auda prea bine nici muzica, nici vorbele nuntasilor. Pentru ei nunta era o izbânda, la care au ajuns dupa multa truda.
Ce-ai
gasit la sfrijita aia, ca n-o sa fie în stare sa-ti
faca macar un copil, 1-a cihait ma-sa
în ultimul an de câteva ori.
Ce-am
gasit, ce n-am gasit, eu pe ea o iau de nevasta. Alta nu-mi trebuie,
venea mereu
raspunsul în raspar.
O
sa-ti rupa oasele si-o sa te zdrobeasca,
dupa care o sa te lepede lânga biserica, în
pamânt, feciorul lelii Catrina. nu se lasa mai prejos viitoarea
soacra mica. si-a sa ieie pe alta
dupa aceea, iar tu ai sa zaci cu tarna-n gura...
Pâna
atunci ma ia pe mine-ntâi si asta-mi ajunge, raspundea fata,
tulburând vederile
mamei. si eu îl iau pe el, ca altul nu-mi trebuie, turna fiica
sare pe rana celei care zicea ca îi
vrea numai binele.
Te-a învatat afurisitul ce sa
raspunzi, ca si el tot asa zice. V-ati gasit doi
catâri si v-ati
potrivit în obraznicie, dar eu n-am sa-ti dau nicio
palma de loc, daca-i pe-atâta, se otara
batrâna, privind piezis.
- O sa ne luam singuri ceea ce ni se cuvine, ca este de unde...
Vai,
aprinde-v-ar focul sa va aprinda, da' cum se cheama asta?!
Ori vrei sa te masor eu
cu un harag si sa-ti aduc aminte de buna cuviinta?
Lipsesti din fata ochilor mei si sa nu-ti mai
aud gura cea
spurcata!
Vorbaria trecea dincolo:
Eu o
vreau de nora pe Glichira lui Pantelimon, auzitu-m-ai sau ti s-au
înfundat urechile?
Daca-i asa, apoi ma apuc sa ti le desfund cu un
culiser!
Auzit, mamuca! Am sa-ti fac pe plac si-am s-o iau când a cânta cucul în toiul iernii...
Pâna
acuma ai fost ascultator, dar te-ai obraznicit peste
masura. Asa-i daca te uiti la cine
nu trebuie. Am
sa te las cu fundul gol, venea ultima amenintare a mamei.
Cinstea
matale o sa fie... Eu pe alta nu iau, încheia cel ce se pregatea
sa fie mire.
Discutia se muta undeva în drum:
Fata-ta
sa-i deie pace lui fecioru-meu, auzi, tu? Nu ma faci sa va
afurisesc pe toti de-a
rândul!...
Tu ai orbul gainilor, Catrina? Nu el îmi bate în poarta în toata seara?
Pai, daca-l
cheama scoaba ta, gasea argumentul necesar prima. Ia sa nu-i mai
faca în veci
cu ochiul!...
Leaga-l tu de stâlpul prispei pe harmasar si-o sa-1 ai acasa. si-ai sa-mi faci si mie liniste-n casa...
Mai
bine-ai închide-o pe vrajitoarea ta, ca din ea femeie n-ai sa
vezi!..., trecea la atac
lelea Catrina, punându-si mâinile-n sold.
- Ce sa zic, din mierloiul tau, care
nu se pricepe la alte cele decât sa-si tuguie buzele si
sa
fluiere a paguba, iute o sa iasa gospodar de
isprava!... Asa-i când omul nu-si mai vede
barba... Mai bine ma duc în treaba mea, ca-mi pierd vremea de
pomana...
Nu se încheia nici aici. Vestile alergau pe la casele oamenilor cu repeziciune, iar acolo vorbele luau alte proportii. Toti erau cu sufletul la gura, însa nimeni nu le dadea dreptate celor tineri. Ei erau datori sa-si asculte parintii si-atât. îndrazneala lor se arata a fi prea mare. Asa ceva înca nu se pomenise. Cum tot nimeni n-a aflat ce s-a întâmplat ca pâna la urma cei huliti au fost lasati sa se însoteasca.
În ziua nuntii, ei îsi leganau visele odata cu perechile care jucau în jurul lor. Vorbisera pâna atunci atât de mult, luptasera atât de aprig, încât acum, istoviti parca, nu stiau ce sa-si mai spuna.
Nunta era pe sfârsite, fiind trecut de miezul noptii. Cuscrele au luat-o de la capat, cu forte proaspete si cu sporit curaj:
De ce nu joci, cuscra, ca doar îi nunta lui fecioru-tau, cel cu stea în frunte...
Mereu
ti-a purtat Michiduta limba în gura, iar fiica-ta cred
ca-ti seamana bucatica taiata,
asa ca n-am motiv sa joc acum. Oi juca si eu cândva si
poate n-a dura mult...
Trasni-te-ar
cel pe care l-ai pomenit, ca doar nu te întrec eu! Nu ma face
sa-mi iau fata
acasa
si sa te las cu buzisoarele cele dulci, de s-a dus vestea,
batând din drâmba...
Am chemat
eu cucuieta aici? Ia-o si duceti-va amândoua
învârtindu-va si sa nu va mai
opriti
pâna nu gasiti un loc bun de înecat!...
Mirii nu se aflau departe. S-au uitat unul la altul, s-au luat de mâna si au iesit afara.
- Sa ramânem în lumea noastra, zise
mirele încet. Ele vor sa ne desparta chiar acum, dar
nu le este dat o astfel de prea urâta isprava.
Au iesit în gradina, urmariti de vorbe pline de otrava si s-au topit, unindu-se cu pamântul. Acolo, în locul unde statusera mirii, acum de negasit, au înflorit doua cupe albe de crin, într-o muta si eterna îmbratisare, iar daca numarul lor a devenit cu timpul atât de mare e ca au mai fost soacre ca cele din poveste...
IOAN ŢICALO
Râsca
N.R. Fragmentul de mai sus face parte dintr-o noua carte a lui Ioan Ţicalo, fost elev al Liceului "Latcu Voda" din Siret, care va aparea curând. Dintre celelalte carti ale sale amintim: "În poiana lui Ion", "Blestemul". "Crucea parintelui Visarion", "Vânatoarea", "Meandre", "Poetica instrumentelor muzicale în lirica eminesciana". Pentru romanul "Vânatoarea", Ioan Ţicalo a fost distins cu Premiul Societatii Scriitorilor Bucovineni.
Proza
LIZA
- Mama! Tata! Inga Liza! S-o ntors acasa
Prima amintire despre Liza a copilului era dintr-o primavara t rzie, a nt iului prasit de papusoi. l luasera parintii cu ei
Sa nu care cumva sa probaluiesti sa te dai jos din caruta, ca ai sa faci buf si
o sa ti fie buba! si-a atentionat mama odorul, ce avea pe atunci vreo trei anisori.
si daca ti-a fi
ur t, inga, stai de vorba cu Liza, adauga si tatal, z nghind a
r de catre mama, n timp ce-o desprindea pe Liza de la oiste si-o lega cu opritoarea de
lantul ce-ncinge mijlocul draghinei.
A fost prima data c nd pruncul vedea un cap de cal de aproape, caci Liza prinse a smulge cu botul ei c te un smoc de iarba taman de sub capul lui! i mpingea usurel, cu grija, obrajorul, cu buzele ei mari, negre si moi si apoi, hat nca un smoc.
Cu mine n-a sa ti fie ur t, ai sa vezi! Noi doi o sa avem multe de grait... si de nvatat...", ntelese copilul din stralucirea ochilor Lizei combinata cu un anumit fel de miscare a urechilor: dreapta-n sus si st nga-n jos.
De-o pilda, azi am sa te-nvat cum se urmareste zborul unei cioc rlii. Esti gata? Atunci
priveste n ochiul meu st ng. Vezi un punct negru care se ndeparteaza...se ndeparteaza..., se face tot mai mic? Este ea, cioc rlia. si ceea ce auzi tu se numeste "tril si e cântecul sau de
bucurie. De bucurie c-ai venit tu
Nu, nu te speria! E doar o joaca de-a ei. Asculta ce-ti spun eu: n ultima clipa îsi va desface aripile si va atinge pam ntul lin, teafara si nevatamata Îsi va trage sufletul un pic si-o va lua de la capat. Asa e dat pe lume: cioc rliile sa c nte, parintii tai sa praseasca, eu sa trag caruta sau sa graiesc cu tine iar tu sa te miri de toate aiestea... si nca de multe altele ce vor fi sa fie cu timpul. Cum, nici asta nu stii? Nu stii ce-i aia timpul"? Of-of-of! Asculta! Auzi un suier, care-mi rasfira mie coama si coada si apoi unduieste-n valuri lanurile cele verzi de secara ine minte: Acesta este timpul". sta, c nd a trecut de tine, nu se mai ntoarce niciodata... Dar despre acest niciodata" vom vorbi altadata."
suieratorul timp valuri lanurile cele verzi de secara c teva primaveri la r nd.
Copilul, devenit acum copilandru, disparea zilnic din casa, dupa ce dosea n s n turta
cea de toate zilele precum si c teva patratele de zahar. Se strecura hoteste
Roaiba Liza, cea cu steluta alba-n forma de cruce pe frunte era acum la v rsta c nd caii devin si mai, si mai ntelepti.
Mi se pare mie sau chiar e adevarat ca voi, caii, va maturizati mai repede?" o iscodea baietandrul.
Mi-ha-haa! Ce stiti voi, oamenii... Noi, caii, traim ntr-un alt timp dec t al vostru... Fiindca viata noastra e mult mai scurta, noi suntem mereu grabiti. O tinem vesnic ntr-un trap si-ntr-un galop. Nici de dormit nu dormim ca voi, oamenii. C nd ne vine sa atipim, atipim din picioare... Vrei sa stii ce visam? Cel putin eu, c nd visez, visez ca zbor... stiai ca stramosii nostri au avut aripi si ca zburau? E-he-he-mi-ha-haa! Numai ca eu - (Asta ti-o spun doar tie! Ca numai tu ma ntelegi...) - as' noapte am avut un vis ur t... tare... taaare ur t..."
Te rog, spune-mi-l, te-ascult!"
Se facea ca zburdam. (Noi, caii, nainte de a zbura, zburdam...) Apoi m-am naltat ncetisor, asa precum o faceau si stramosii mei... Parca aud si acum suierul timpu... asta... al aerului, pe l nga urechi!
Zburam haaat!... pe sus, mai sus chiar si dec t cioc rliile... tii minte? Undeva, sub mine, de-abia ce zaream doi oameni prasind si, l nga d nsii, ntr-o caruta, culcat pe-un brat de iarba proaspat cosita, un copilas de vreo trei anisori care statea de vorba cu o iapa muli mai t nara dec t mine, dar tot roaiba si tot cu o steluta alba n forma de cruce pe frunte... asa-i ca n-ai uitat?
Era pe la rasarit de soare.
si cum zburam eu asa si eram tare fericit n sufletul meu de cal, deodata aparu o dihanie n zborul meu.
Dihania asta îsi ncropi din norii s ngerii ai rasaritului asa, ca un fel de mantie rosie, cu care si-a acoperit hidosenia. ntr-o clipita, fara sa ma pot apara n nici un fel, dihania cea nvaluita n rosia-i mantie, mi-a retezat aripile cu o secera si apoi, aproape n aceeasi clipa, m-a lovit cu un ciocan n frunte, exact n locul unde eu îmi port steluta mea cea alba n forma de cruce...
C nd m-am trezit din vis, eram culcata
Eu - n viata mea de cal - n-am dormit culcata ni-cio-da-ta! C nd esti cal, c nd visezi rosu, secera, ciocan - si te trezesti din vis tr ntit pe jos, asta nu e bine... nu e bine deloc... asta nu-i a buna
Prin sat se zvonea ca noua or nduire, dorind rau de tot binele taranului, i va lua pam ntul, caii, caruta, plugul, cotiuga, grapa si ce mai are el. Pe care musai sa le ngramadeasca ntr-o movila uriasa dintr-o magazie de la colectiva".
La scoala baiatul afla ca asa a procedat si marele frate sovietic de la rasaritul cel cu nori s ngerii si de aceea o duce ca n paradis: fiindca iarovizeaza si seamana n patrat.
Pe ulitele satului aparura apoi grupuri de c te doi-trei domni tovarasi din t rg, uneori nsotiti si de catre domnii tovarasi nvatatori din sat.
Iar vin astia cu lamuritu'! Zi-le ca-s dus p na-n t rg!" i spunea tata mamei, n timp ce se ascundea n camara
Mai
omule, nu-i de saga, aistia mi-o z s ca daca nu ne-nscriem, i dau afara din serviciu pe Ionel si pe Mica. Pentru ce ne-am rupt noi de la gura si i-am purtat la liceu
C nd s-a-nscrie Ghiurca - ca are doi copchii n servici la stat -, ne-nscriem si noi", conditionau si vecinii. Au urmat zile si nopti de cosmar.
Baietandrul, cu ochii lui rotunzi si mari, nu ntelegea de ce mama se scula n toiul noptii, se plimba prin casa si bolborosea de una singura vorbe fara sir...
si de ce tatal venea tot mai des din sat clatin ndu-se si apoi se culca n grajd, n troaca de unde m nca Liza...
Ghee, Liza... Hai c-a venit timpu'... Domnicuta, tu nchide poarta dupa noi...
Ca io, c nd m-oi ntoarce, mie mi-a ajunge portita...
Oare de ce tata a ncarcat caruta si cu plugul, si cu cotiuga, si cu grapa, si cu grasul, si cu tavalugul, si cu... Unde s-o pornit el cu toate astea deodata si cu Liza?", se uimi iar baietelul...
Din ziua aceea locul din grajd al Lizei a ramas gol... Copilandrul nu mai avea cui da turta cea de toate zilele si patratelele de zahar... si nici nu mai avea cu cine grai vrute si nevrute...
Azi, c nd veneam de
Da' parca tot am auzit-o nechez nd...
Ori poate mi s-a parut?" - si fiul îsi vazu atunci pentru prima data tatal cu lacrimi în ochi...
MAM ! TAT ! INGA LIZA! S-0 NTORS ACAS
Liza, iapa nazdravana a copilariei sale, statea cuminte si rabdatoare n fata usii nchise a grajdului!
Venise singura de pe toloaca, m nata de-o presimtire pe care copilul avea s-o nteleaga abia a doua zi... Sarmana Liza, era numai piele si os!
Dar cel mai tare l-au impresionat pe copilas ranile de la picioarele dinainte!
Oameni fara suflet i le legasera cu o s rma de balot, ca s-o mpiedice sa si mai ia zborul... Sârma i patrunse ad nc n carne nc t i se vedea albeata ciolanului! Muste obraznice misunau pe rana cu s nge nchegat si Liza nu se putea apara de ele. Liza lui cea nazdravana ajunsese acum o biata faptura fara nici o aparare! n ochii ei, cei ce oglindeau altadata nalte zboruri de cioc rlii, pluteau acum roiuri de semne de ntrebare: De ce? De ce? De ce?"
Copilul i cuprinse capul n brate, o saruta pe ochii aceia at t de ntrebatori si, n hohote de pl ns, o ntreba Lizuca, cum ai reusit tu sa vii peste deal cu s rma asta la picioare? si de ce trebuie ca tu, Liza mea draga, sa suferi at ta? Ca eu nu stiu ca tu sa fi gresit cu ceva cuiva vreodata! De ce, tata? Mama, de ce?"
Tatal taie cu clestele s rma aia blestemata
Domnicuta, ada niste seu, s-o ungem oleaca
Copilul alerga si el n casa: aduse o turta si niste patratele de zahar.
Sa stii ca nu pentru turta si zahar am venit eu. Nu. Am venit ca mi-era dor de tine... si s rma asta... tare m-o durut, tare... Ieri l-am zarit pe tatal tau, trecea pe l nga mine, l-am rugat sa ma dezlege, da' nu m-a auzit... si as mai vrea sa-mi dai si niste apa proaspata din f nt na noastra. Ca pe toloaca apa din balti e tare coclita. Mi-era dor si de apa din f nt na noastra..."
Copilul scoase repede o putna de apa proaspata si o ridica, pe-un genunchi, la gura Lizei, asa cum o facuse de at tea ori... Liza a baut-o toata, dintr-o rasuflare!
Acuma poti sa-mi dai si turta, si zaharul. Da' de ce nu-mi deschideti grajdul? As vrea sa merg la locul meu, sa ma culc un pic. Ca-s tare, tare obosita si slabita
Simt c-am sa dorm mult, mult de tot. Am sa ma culc pe jos s-am sa dorm asa cum
n-am dormit niciodata..."
Mama si tata susotesc ceva.
Apoi tata rupe o varga din rachita de l nga coltul grajdului si o atinge usor pe Liza pe soldul drept:
Hai, Lizo, gheee... Hai c-o venit iara timpu'... Hai turic... napoi pe toloaca
A fost ultima data c nd baietandrul a mai vazut stralucirea vie a ochilor Lizei. Se ndeparta resemnata spre toloaca, cu pasi sovaielnici, m nata de un tata brusc mbatr nit ce avea parul ravasit, ochii goi si care murmura ceva nedeslusit...
n urma lor se atinea un tânc cu ochi rotunzi si mari. Liza îsi tot ntorcea spre el capul ei cel frumos, cu steluta n frunte. De parca ar fi vrut sa si ia ramas bun si sa-i pastreze imaginea lui n oglinda minunatilor sai ochi...
Amu
du-te acasa, ma baiete... Asta nu-i treaba de tine... - l alunga tatal pe
copil.
La
revedere, Lizuca, da'-ti
promit ca m ine am sa vin la tine pe toloaca s-am
sa ti aduc turta si zahar. si-o sa mai stam de vorba, ca altadata ti-amintesti, nu? - i
fagadui copilul.
i mai cuprinse o data capul n brate, ating ndu-si obrazul de g tul ei cel cald si matasos.
"si-am sa ti aduc si o putna de apa, din f nt na noastra, da, Liza?"
În loc sa-i raspunda, Liza îsi ntoarse brusc privirile dinspre el. Nu voia ca acesta sa vada cum ochii i se mpaienjenisera de-o umezeala pe care n-o mai simtise niciodata îsi scutura violent capul, ca sa scape de aceasta senzatie ciudata. Umezeala din ochi se mprastie n aer, dar
câtiva stropi i ajunsera pe buze. Dadu sa se stearga cu limba: stropii aveau gust sarat...
Un copil, av nd n s n o turta si niste patratele de zahar iar n m na dreapta o putna de apa, se apropie de adunatura aceea fantomatica de schelete nca vii care acum lingeau disperate iarba uscata de seceta, dar care adunatura era altadata fala satului: caii din Manastioara.
Silueta Lizei nu se zarea printre ei. Daca ar fi fost si m-ar fi zarit, precis ca venea la mine, sa-i dau apa!", se ngrijora baiatul.
O gasi, ntr-un t rziu.
Era în viroaga de l nga tintirim. Statea culcata pe partea dreapta. Cum sta ea asa, culcata, nu mai parea at t de slaba ca ieri, - c nd venise acasa -, caci acum avea o burta uriasa.
Oamenii cei rai i legasera iar picioarele de dinainte, cu alta s rma, tot de balot.
Liza lui îsi odihnea capul pe un musuroi de furnici, iar acestea misunau, aparent fara nici un rost, pe chipul sau cel frumos cu steluta alba n forma de cruce pe frunte.
În ochiul ei st ng, cel larg deschis catre cer, copilul zari un punct negru. ngenunche, sa vada mai bine. A! Era o cioc rlie! Statea acolo, nemiscata, pe cerul din ochiul Lizei, de parca ar fi fost agatata
Hai Liza, destul. Da de trei ori din coada, sa coboare cioc rlia!
... Dar Liza se ncapatânase. Liza lui refuza sa mai dea din coada
VASILE MOCREI
N.R. Autorul emotionantelor rânduri de mai sus, fost elev al Liceului "Latcu Voda" din Siret, este cunoscut cititorilor nostri mai ales prin cartile sale "Mii de crete si-un burete" si "Nu va râdeti ca asta nu e de râs
Autorul desenului de mai sus este prof. Emil Morariu.
Debut
Auzi?
Asculta culoarea cum cânta,
Asculta cu ochii; Închide-i!
Patrunde prin sunet cu pielea,
si mângâie-i glasul!
Învie speranta, înalta-te-n zbor,
Dar asculta...
Asculta cum ploua cu ore,
Cu zile, cu ani si secunde.
Ce simfonie sublima, ce armonie!
Asculta culoarea, asculta natura!
Iarna însângerata
Un fulg de zapada coboara agale,
Parca danseaza pe-a iernii cântare.
E rosu, e rosu aprins...
Clipesc greoi, fiindca gerul
Pe ochi mi-a pictat flori de gheata.
O ploaie de lame porneste subit.
Sunt lovit de-un vârtej de durere.
Mai multi fulgi de nea în spirale descind.
Sunt rosii si ei. Eu clipesc tot mai rar,
Caci durerea m-afunda-n zapada.
Nametii gem de durerea nespusa
A îngerului ce lânga mine-a cazut.
E tocmai pricina zapezii de sânge.
Cu aripa frânta de dorul meu mut,
Strapuns, îmi sopteste: Sunt aici, am venit!
Poem celest
CRISTIAN MARIANCIUC
Un înger asteapta la rând, în tacere cl a XI-a A
Prin praf si-n durere,
Cu mâinile frânte, de sânge brazdate,
Sa primeasca curând aripile-asteptate.
Ascult cu fiinta cântarea sa muta,
În ochi îi citesc nazuinta,
În suflet aud dorinta-i tacuta
Dar si suferinta!
De cerul albastru nimic nu-l desparte,
Doar eu si-ascensiunea-mi stângace.
Din aripi cu dragoste bate si bate
Îmi spune atâtea, cu toate ca tace.
Daca esti...daca ai fi...
Daca esti munte,
Înalta-te spre cerul albastru ca cristalul.
Daca esti stea,
Straluceste-ti sufletul.
Daca esti soare,
Încalzeste sufletele oamenilor.
Daca esti pasare,
Încearca sa zbori.
Daca esti floare,
Pastreaza-ti culoarea si frumusetea.
Daca esti om,
Încearca sa fii pururea stapân pe tine
Daca ai fi un nor,
M-ai învata sa zbor.
Daca ai fi o casa,
Mi-ai încalzi sufletul.
Daca ai fi o privighetoare,
M-ai învata sa cânt.
Daca ai fi un porumbel,
M-ai învata sa iubesc.
Daca ai fi un înger,
Mi-ai alina durerea.
Daca mi-ai fi un prieten,
Mi-ai reda fericirea.
As vrea...
As vrea o umbra de lumina,
O clipa de speranta,
Un cuvânt din soare,
O stea din Carul Mare.
Ca sa te pot avea curând
Ce tare as vrea...
Un zâmbet de margaritar,
O lacrima de cristal,
O floare a diminetii,
Ca sa iubesc baietii.
Dar as mai vrea o inima de crin,
Sub o frunza de pelin,
Un suflet de bucurie,
Un strop de fericire,
Pentru o viata de iubire.
Ce este suferinta?
Suferinta...
Un cuvânt ce te face sa te gândesti,
Atunci când iubesti.
Suferinta...
Un sentiment ce te înnebuneste,
Atunci când el te raneste.
Suferinta...
O lacrima pe obraz,
La fiecare necaz.
Suferinta...
O durere mare,
În suflet îti moare.
ALINA LEUCIUC
cl a X-a B
Aniversari
CENTENAR SIMION FLOREA MARIAN
Nascut in ziua de 1 septembrie
1847
Manifesta de timpuriu interes pentru
folclor, publicând in 1866 în revista "Familia" articolul "O nunta
Tot acum
se numara printre fondatorii "Societatii Literare a Junimii
Române Studioase" din Suceava, stabilind legaturi cu societati
si reviste culturale românesti din tara. Între anii
1871-1875 este student al Facultatii de Teologie din
Cernauti, în testimoniul de absolvire mentionându-se "purtarea
sa eminenta" si "pregatirea exemplara". În anii
studentiei publica doua volume de "Poezii populare române" ,
apreciate si de folcloristul francez Auguste Emile Picot, care îl
felicita pentru munca depusa. În 1876 este hirotonit preot, primind
parohie
Aici se casatoreste cu fiica preotului Piotorovschi, Leontina, cu care va avea 4 copii, printre care Liviu, profesor si scriitor, director al liceului "B.P Hasdeu" din Chisinau.
În 1878
Simion Florea Marian tipareste
Anul 1881 este cel mai fast pentru Simion Florea Marian, fiind primit în rândul membrilor Academiei Române. Cu acest prilej îsi prezinta discursul de receptie "Chromatica poporului român". B.P.Hasdeu, raspunzând la acest discurs, rosteste aceste memorabile cuvinte: "Aducându-te aici, Academia Româna umple un gol ce se simtea în rândurile noastre. Avem istorici, naturalisti, filozofi, matematicieni, preoti, publicisti, un buchet modest din câte s-au putut culege în tânara gradina a neamului românesc, dar un etnograf în adevaratul sens al cuvântului ne lipsea pâna acum. Acest etnograf, da-mi voie a ti-o spune, june si distins coleg, singurul etnograf român deocamdata esti tu."
În 1883, Simion Florea Marian se stabileste în Suceava, unde va functiona mai întâi ca învatator, apoi ca profesor definitiv la liceu.
Aici a activat intens in cadrul mai multor societati stiintifice, literare si didactice si a facut sa apara între 1886 - 1891, "Revista politica".
S-a interesat si de alte laturi ale vietii culturale, lasând o serie de lucrari cu caracter istoric sau literar, prelucrând snoave sau încercând, sub înrâurirea lui I. Creanga, genul amintirilor.
În activitatea sa folcloristica se disting doua etape. La început este profund influentat de
exemplul lui V. Alecsandri, culegând si prelucrând doine si balade.
Apropierea de cercul folcloristic al lui B. P. Hasdeu delimiteaza începutul celei de a doua etape a activitatii sale. Este perioada în care Simion Florea Marian renunta la interventia în textele culese si îsi largeste simtitor sfera investigatiilor,interesându-se de cultura populara în totalitatea ei.
Publica acum balade, snoave si legende in "Columna lui Traian", plugusoare si colinde în "Foaia societatii Românismul" , doine , hore, anecdote si pacalituri în " Convorbiri literare " , datini si credinte n "Albina Carpatilor", cântece epice în " Aurora româna" , descântece si vraji în "Traian", proverbe, zicatori si cimilituri în " Cartile sateanului român " , mitologie populara în " Amicul familiei" . S.Fl. Marian realizeaza cele mai însemnate lucrari, în mare parte studii, prin care reuseste sa surprinda câteva din principalele trasaturi ale folclorului si etnografiei românesti, înscriindu-si numele printre deschizatorii de drumuri în acest domeniu.
Pentru cunoasterea realitatii folclorice din celelalte provincii locuite de români, el a initiat si întretinut o intensa corespondenta cu un mare numar de învatatori si preoti, precum si cu V. Alecsandri, P. Ispirescu, I. Pop-Reteganul, At. Marinescu, T. Balasel s.a.
De asemenea, folosind metoda indirecta de cercetare, S.Fl. Marian a difuzat si doua chestionare prin revistele ardelene "Familia", "Tribuna" , "Amicul familiei" , " Luminatorul " .
Spre sfârsitul vietii, el se ocupa de orânduirea si redactarea imensului material folcloric adunat de-a lungul a peste doua decenii. Vad acum lumina tiparului "Traditii poporane române din Bucovina", "Descântece poporane române" , "Poezii poporale despre A. Iancu" , "Satire poporane române" , "Nunta la români" , "Nasterea la români", "Înmormântarea la români", "Povesti din Bucovina", "Sarbatorile la români" , "Insectele în limba, credintele si obiceiurile românilor", " Legendele Maicii Domnului" , "Hore si chiuituri din Bucovina". Postum îi apar: "Pasarile noastre si legendele lor", "Legendele ciocârliei" , "Legendele rândunicii", "Basme din Ţara de Sus" s.a.
În 1904 profesorul Angelo de Gubermatis din Roma îl informeaza ca va tipari un dictionar al scriitorilor lumii latine, cerându-i date biografice si lista operelor tiparite.
La 21 decembrie 1905, Societatea Academica " România Juna" din Viena îi face cunoscut ca l-a ales membru de onoare, "rasplatind prin aceasta meritele d-voastra pentru neam si munca d-voastra încoronata de succes pe terenul literaturii nationale".
În 1906, la 8 februarie, Teodor stefanelli, celalalt academician siretean, îl anunta ca va scrie despre Societatea "scoala Româna" din Suceava, care reprezinta pentru Bucovina importanta ce o are "Junimea" din Iasi pentru tara libera.
La 11 aprilie 1907 S.Fl. Marian se stinge din viata în urma unei pneumonii. Din partea Academiei Române la funeralii participa Grigore Tocilescu si I.G. Sbiera, iar din partea Universitatii din Cernauti romanistul Mathias Friedwagner.
La moartea lui, N. Iorga scria în "Junimea literara" din Suceava: " A murit parintele Marian, blajinul membru al Academiei, care statea asa de smerit între colegii sai din România, politicieni mari, profesori mari, bogatasi mari. Cine nu i-ar fi citit cartile - atâtia deci din colegii lui chiar - ar fi putut crede ca acest biet preot în anteriu negru e unul dintre ratacitii în Academie, ca meritul lui e numai ca vine din Bucovina, ca e unul din scriitorii care nu scriu. De fapt, însa nu era asa. Pe când alti membri ai Academiei nu faceau macar o comunicare într-un an, el dadea în fiecare an un volum întreg. Cum îl facea, cum îl aducea , cum îl prezenta, nu stie nimeni. Dar deodata aparea înca una din cartile parintelui Marian si atunci îti dadeai seama ca în anul acela toate lucrurile au fost cum trebuie sa fie."
Prof. SILVESTRU PÂNZARIU
Corespondenta
UN CUVÂNT GREU DIN PARTEA LUI ALEXANDRU BOGZA
Printre cele vreo 200 de scrisori pe care Alexandru Bogza i le trimite
fratelui sau Geo Bogza, începând cu toamna anului 1929, când maestrul de
muzica se stabileste
Se întelege ca mostenitorii casei lui S. FI. Marian au
facut drum de
Un gest de solidaritate carturareasca frumos din partea lui Alexandru Bogza pentru zestrea culturala a Sucevei, gest pe care forurile culturnice judetene de astazi, dupa aproape jumatate de veac, ar putea sa-1 întoarca generos în legatura cu casa în care, în Câmpulung Moldovenesc, a vietuit gânditorul uneia dintre "cele mai pure întâmplari ale spiritului petrecute pe pamânt românesc", dupa cum a gratulat Constantin Noica tratatul filosofic Realismul critic scris de Alexandru Bogza.
Fila 1.
Câmpulung, 10 august 1963
Draga frate,
La cele scrise de Felicia, adaog urmatoarele:
Ca fiu adoptiv al Bucovinei, nu pot
ramâne indiferent fata de amintirea stralucitului
folclorist si om de cultura bucovinean, Simian Florea Marian,
caci as fi un fiu vitreg! De aceea, te rog, din tot sufletul, sa
faci tot ce-ti va fi cu putinta, spre a salva casa lui
memoriala de
Nu se poate deci sa nu-ti scriu aceste rânduri.
În asteptarea unor vesti bune de la tine, îti dorim din toata inima, tie si la toti ai nostri, multa sanatate si tot binele posibil.
Cu aceleasi simtaminte fratesti de totdeauna
Alexandru
Fila 2.
Tot catre fratele meu, Geo
Anexez
aici o noua adresa, catre Presedintele Academiei R. P. R.,
din partea mostenitorilor, cu mare rugaminnte sa o predai
personal tu si sa insisti a fi rezolvata, urmarind-o
Numai
astfel si cât mai urgent, poate fi salvata casa de demolare, deoarece
intentia puterii locale e hotarâta, ca imediat ce planul de
Alexandru
Note:
1. Pe aceeasi fila, format A4
(21 x
2. Pe alta fila din aceeasi hârtie, cu aceeasi cerneala, cu sublinierile autorului.
Alexandru Bogza catre fratele sau, Geo Bogza:
Câmpulung, 28 aprilie 1972
Draga frate
Îti multumesc pentru linistitoarea scrisoare pe care o asteptam cu atâta nerabdare! Ma chinuiau gândurile cu privire la întârzierea raspunsului tau. Sa te fi indispus cititul voluminoasei scrisori, adresate lui Cuclin? Ori ca poate esti bolnav? Oricât de aspre reprosuri mi-as fi facut în cazul ca prima ipoteza ar fi acea adevarata, as fi preferat-o totusi fata de-a doua: ca esti bolnav.
În ceea ce priveste scrisoarea catre Cuclin, nu ar fi putut sa-mi treaca prin minte gândul atât de indelicat de a-i cere sa ti-o restitue, dupa ce ar fi citit-o! Scriam ca, în prealabil sa-l întrebi la telefon daca nu se simte prea obosit ca s-o citeasca. si numai în cazul când el ti-ar fi declarat ca nu o poate citi, numai si numai atunci sa mi-o înapoiezi, odata cu trimiterea lucrarii muzicale. Te rog deci, ca atunci când vei avea posibilitatea, sa fii bun sa i-o predai, indiferent daca o va citi ori nu. De batut la masina, nici vorba!
Îi multumesc Lenutei pentru
bunavointa ce-a avut, de-a se duce
Îi multumim si lui Nicu, din toata inima, pentru recentul mandat-postal expediat telegrafic. si roaga-l sa ma ierte ca îndraznesc sa-i solicit o noua bunavointa: aceea de a-mi expedia - eventual prin Dna Mucenic - câteva sticle de spirt sanitar, câteva flaconase de digitalina si câteva periute de dinti, marca " eterna ", aceste articole negasindu-se aici. Daca pentru procurarea acestora ar fi s-o roage pe Dna Mucenic, sa fie bun Nicu sa-i dea Drei Mucenic banii necesari cu anticipatie, caci s-ar putea ca Dsa sa nu aiba momentan.
Cu obisnuitele noastre bune urari de sanatate si cu simtamintele mele fratesti,
Alexandru
Text asternut cu cerneala albastra pe o coala de hârtie
format A4 (21 x
Atelier literar
Chiar daca...
Chiar daca nu te mai aud râzând,
Chiar daca adorm plângând,
Chiar daca ma gândesc la tine,
Chiar daca vreau sa-ti fie bine,
Eu tot te-am iubit.
Chiar daca te visez în somn,
Chiar daca îmi doresc sa mor,
Chiar daca vreau sa te sun,
Chiar daca trebuie sa-ti spun,
Eu nu te voi uita.
Chiar daca lumea s-a redus la doi,
Chiar daca nu mai e cuvântul noi,
Chiar daca în minte-mi apari,
Chiar daca ai ochi albastri, mari,
Nimic nu mai conteaza.
Chiar daca nu exist fara tine,
Chiar daca sângele nu-mi curge prin vine,
Chiar daca m-ai uitat,
Chiar daca te caut neîncetat,
Totul e-n zadar,
Caci tu nu m-ai iubit.
Oare inima din tine a murit?
IOANA-VIORICA MATENCO
cl a VIII-a
Nu ma minti
Nu ma minti frumos, nu îti dai seama
Ca pot întelege dincolo de aparente?
Durerea m-a învatat asta,
Mi-a fost chiar de folos
Sa aflu ca toti oamenii au doua fete.
si câte lacrimi irosite pe nimic...
Si câte intrebari si câte gânduri sufocante...
Alaturi de tine, fericirea mea,
S-au stins un pic câte un pic...
si nu gasesc puteri sa pot merge mai departe.
Timpul s-a scurs pe lânga mine,
Cât am simtit fiecare clipa de durere!
Fiecare clipa de fericire
A lasat în mine o urma adânca.
M-ai ranit, facându-ma sa cred
În ceea ce numesti tu iubire
Vorbele tale ma atingeau
Precum picaturile reci de ploaie...
Acei stopi care trezesc fiori de gheata...
Pe obraji lacrimile mele curgeau siroaie
si-mi luam adio de la viata...
ALINA LERCĂ
cl a IX-a B
Prea târziu...
Te gasesc în noapte,
În valuri de soapte,
În visuri ascunse,
Sub flacari nestinse.
Te chem disperata,
Tu pleci de îndata,
Te vreau mai aproape,
Tu pleci mai departe.
Plângând ma ascund,
Sub valuri de fum,
Ma pierd în pustiu,
Fiind prea târziu...
ANA-MARIA PÂNZARIU
cl a VIII-a
Sarutul angelic...
Traim într-o lume negativa. Un sarut imi mângâie sufletul. E sarutul îngerului care îmi cânta eternitatea. Am pierdut cheia universului. El a ramas închis în sufletul omului.
Noi copiii, suntem amenintati de negativism. Însa visul nu este spulberat. Dar, cu toate ca el îsi continua zborul spre eternitate, va fi ranit de realitate. E realitatea cruda care ne fura libertatea zborului. Nimic nu ne doare mai mult decât singuratatea frumosului. Minciuna ne tine prizonieri în clepsidra al carei nisip se scurge încet.
Suntem inutili? Nu putem sa distrugem minciuna? Universul frumosului e înlocuit de realitatea omenescului. Naivitatea ne convinge sa luptam împotriva realului negativ si sa cautam cheia în Eden.
Omul se chinuieste, ranindu-ne aripile sperantei. Zborul a încetat, dar îngerul reapare. Clepsidra se sparge. Ne recapatam libertatea...Nu înteleg. Cine a învins omul?
ALINA LERCĂ
cl a IX-a B
Francofonie
Inconnue d' amour
En feuilletant les pages des magazines,
En dessinant ton visage du tempete,
En ecoutant la voix d'une trompette,
En voyant la nuit de mes pensees,
Je t'ai cherchee.
En marchant a travers la ville,
En me promenant dans la vieiIle tempete,
En regardant tes ailes rompues par le vent,
En attendant quelque chose d'inconnu,
Je t'ai trouvee.
Je crois que ce poeme d'amour fait coexister les deux principes de conduite morale dans la vie: la sincerite et l'honestite-c'est presque la meme chose-avec le patience d'attendre.
ALINA GRIGORICIUC
cl a XII-a A
Un alphabet pas comme les autres
A amour - J'aime la tendresse.
B bateau - J'aime Ies voyages.
C carte - Je l'etudie quand je pars en voyage.
D danger - Je suis tres attentive.
E effronterie - Je crois que je ne suis pas effrontee.
F fleur - J'aime la nature.
G gateau - J'aime Ies sucreries.
H harpe - J'aime la musique.
I illustrateur - J'aime regarder aux illustrations.
J jungle- J'aime les animaux.
K kaki - J'aime toutes les couleurs.
L littoral - J'aime la mer.
M mere - J'aime mes parents.
N notion - Toujours j'apprends de nouveaux mots.
O oeillet - J'aime Ies fleurs.
P pacage - J'aime la nature.
Q quadrilatere - J'aime les mathematiques
R reforme - J'aime Ies modifications dans une maison.
S survetement - J'aime le sport.
T traîneau - J'aime la neige.
U universite - j'aime etudier.
V valse - J'aime danser.
X xylophone - J'aime la musique.
Y yacht - J'aime Ies voyages.
ADRIANA MARUSEC
cl a IX-a A
Francofonie
EN CHERCHANT PAR LE PASSE
(fragment)
... Je dormais sur ma chaise, mais j'ai ouvert Ies yeux. Incredible, mais vrai. Le jour etait venu. Plein de vengeance, de haine. Pourquoi?
Je me demandais cela depuis beaucoup de nuits et je ne reussissais trouver la reponse. Depuis cinq nuits, mais la reponse se laissait attendue. Cela me donnait beaucoup de nerfs et j'etais tres irrite.
Incredul, je suis alle visiter le musee du cite. Incredible, le musee me donnait une peur inexplicable. Les tableaux de Rembrandt, especiallement. Et pourquoi? Je n'avais pas assez de motifs pour cela.Qui etais-je pour juger ces tableaux qui ne m'appartenaient pas? J'etais confuse, deprime, indecis et ca me donnait beaucoup de peur.
Final... Je suis venu a la maison, a mon maison. La maison,c'etait une villa. Quelles grandes emotions quand tu vois ta propre maison transformee en villa!
Elle etait tres grande, construite en style Château Francois Premier. Ca me faisait beaucoup de plaisir, biensur, parce que j'etais l'unique qui a possede une telle maison. J'ai monte l'escalier.. .j'ai rencontre mes servants. Tous etaient tres.. .sages et obeissants, mais cela ne comptait plus. Quand je suis irrite, rien ne compte plus.
Comme
je disais.. J'ai monte l'escalier et je me retrouvais dans ma chambre. Tres
propre, tres bien arrangee, elle ressemblait â une chambre royale...
...Comme ca commence le journal de Daniel Leblanc. Qui ne sait pas qui est cette etrange "personnalite", je vais lui expliquer. Daniel Leblanc est le fils d'Alexandre Leblanc, un prospere homme d'affaires. Des affaires, vous comprenez, illegaux, mais enfin des affaires.
Ne pas oublier ma parole... Ce fils a deux professions: avocate et medecin. Medecin en secret, parce que son pere ne sait pas cela. S'il savait, son fils etait mort, parce qu'il hait ce metier.
He bien ... Daniel est tres sentimental et tres entoure d'obligations. Les obligations du fils et les obligations du metier.
Pour ca, il garde un journal ou il se retrouve chaque jour, sans obligations!
Son pere ne sait pas cela, mais indiscret comme il est, il peut l'apprendre. Une fois surpris sur le fait, Daniel peut etre capable de prouver-oblige-comme il est-qu'il est capable de "beaux" faits.
Quels faits? Cest une question difficile et la reponse aussi!! Ca peut demontrer que notre Daniel est tres... enfant, et pas un adulte.
Mais cela n'importe plus! Le pere de Daniel ne saura jamais la verite, parce que Daniel ne peut pas le dire.
Ca, ce n'est pas une chose insignifiante. Ca peut compter dans le vie d'une personne!
Oh, c'est la fortune qui peut t'influencer! Jamais ne dis jamais. Qui sait...
Dieu, c'est L'Un qui puisse changer notre vie et meme nos decisions personnelles.
Et Daniel est bien capable de changer sa fortune.
Qui sait ... Personne ne le connait tres bien, et lui meme, il ne se connait pas. Mais ca c'est important, tres important!
ALINA GRIGORICIUC
cl a XII-a A
Anglofonie
FEELINGS
What can be more beautiful than the feeling of love?
What can be more pleasant than the warmth of the sunrays?
What can be more relaxing than the breath of wind?
Could it be: a tear-drop of happiness? Or the sun after the rain? Or is it the smile of a mother that found her lost child?
Too many questions, too many thoughts. . . too much for nothing . . .
VALENTINA FEDIUC
cl a X-a A
BEYOND THE SUNSET
The night falls.
It is so dark...and so cold...
l'm looking in my soul
And I see a dream,
I see a hope,
I see a wish,
I see you.
It is something that
My brain refuses to believe
You answered to all my questions
But you confused me so much!
If I would tell you
How much you mean to me
l'm sure you won't understand.
But I had lost all my power...
I just want to see your brown and deep eyes
I want to stroke your hair
I want to feel your hand in my hand
I want to feel your lips.
My ears have to hear the sound of your voice
My eyes need to see you everyday.
I just want you.
What a pitty
That you don't understand
What I am talking about.
But i'll wait until you'll understand
Everything
I feel and I want...
It isn't as frightening as you think...
Don't be afraid, because
I'll be a wish
I'll be a pray
l'll be a fantasy
l'll be everything you need...
l'll hope
l'll dream and
l'll just Iove you!
PATRICIA PRODAN
cl a IX-a A
Mapamond
STRĂVECHEA sI ETERNA ELADĂ
Calatorind prin Grecia, esti întâmpinat la tot pasul de vestigiile civilizatiei care a stat la temelia celei europene.
În preajma muntelui Parnas, resedinta muzelor si locul de
întâlnire a zeilor,
O emotie profunda te cuprinde, patrunzând prin Poarta Leilor
Pâna si pe insula Aegina te întâmpina un templu
maret închinat zeitei Aphaia. De fapt, aceasta insula
din Golful Saronic, nu departe de Pireu, este o adevarata
tarisoara mirifica, "inundata" de
paduri si plantatii de fistic. Într-un capat al ei, portul
cu acelasi nume freamata de viata si un
necontenit du-te-vino al navelor, la vreo
si, daca veni vorba despre insulele din apropierea Pireului, sa nu uitam de Hydra, insula pisicilor. Pe stradutele portului, asezate ca într-un vast amfiteatru, se plimba nestingherite de nimeni, zeci de pisici mari si blânde, de care au grija si locuitorii asezarii, si turistii. În apa limpede a golfului, desi suntem în aprilie, un grup de "vikingi"(pesemne suedezi sau norvegieni)se zbenguie în valuri, priviti cu admiratie, dar si cu înfiorare de o multime de gura-casca. Insula Poros este cea mai mica, fara resurse proprii de apa, aceasta fiind adusa cu vapoarele, de pe continent.
Faima câtorva munti celebri nu te poate lasa rece. În primul
rând, Olimpul, lacasul zeilor,te copleseste prin
maretia sa. Vârful sau este acoperit de zapada cea mai
mare parte a anului. În apropierea sa,
Muntele Athos, situat într-unul dintre cele trei "degete" ale Peninsulei Calcidice, este renumit prin cele 20 de manastiri care dainuie aici de câteva secole. Unele dintre ele au fost înzestrate chiar si de câtiva domnitori moldoveni si munteni. Actualmente, schitul Prodromu adaposteste un grup de monahi români.
Meteora este o adevarata "padure" de uriase stânci spectaculoase, în vârful carora au fost ridicate sapte manastiri, cea mai veche datând din secolul al XI-lea. Nici nu-ti vine a crede ca omul a fost în stare sa ridice atâtea locasuri sfinte în aceste locuri inaccesibile. La cea mai mare dintre ele, am admirat dibacia cu care monahii utilizau un "lift" ancestral, urcând la mare înaltime diverse materiale si chiar oameni. Acest "lift" era de fapt o lada mare, agatata la capatul unui cablu, tras de câtiva calugari.
Un obiectiv de mare atractie pentru turisti este insula Corfu (Kerkyra în greaca), stapânita cândva de venetieni. De aceea multe dintre cladirile capitalei insulei ne amintesc de "falnica Venetie". Într-o veche biserica se afla moastele Sfântului Spiridon, patronul insulei. Tot în acest colt de rai, ai ocazia sa vizitezi palatul Achilleon al împaratesei austriece Elisabeta, cunoscuta mai ales sub numele Sissi. Doua statui ale legendarului Ahile îti atrag atentia: una îl reprezinta falnic, gata de lupta, cu spada, scut si coif, pe când cealalta ni-l înfatiseaza chiar înainte de a muri, scotându-si resemnat sageata din calcâi...
O strâmtoare a Marii Ionice ne desparte de Albania, tara lui Skanderbeg, o tara misterioasa, muntoasa, unde nu se observa nici o miscare...
Dupa acest periplu de neuitat
prin stravechea Elada, întorcându-te în Atena zilelor noastre,
poti admira numeroase edificii impozante, cu frontoane grecesti în
stil antic, artere largi, strajuite de palmieri, parcuri unde
portocalii ornamentali te îmbie sa le culegi fructele aspectuoase, dar,
din pacate,
necomestibile. Schimbarea
garzii
Orasul modern e plin de viata si culoare, dar nu poate
rivaliza deloc cu vestigiile de pe Acropole, cu templele si oracolele de
PROF. SILVESTRU PÂNZARIU
Eveniment
O PAGINĂ DIN ISTORIA UNIUNII EUROPENE
Uniunea Europeana este o asociere voluntara de state europene, bazata pe cooperare economica si politica. Principalele sale obiective sunt mentinerea unui climat de pace, stabilitate si stimularea dezvoltarii economice si sociale.
Istoria Uniunii Europene a inceput odata cu data de 19 septembrie 1946
când Winston Churchill, într-un discurs
Pe data de 9 mai
La 18 aprilie 1951 are loc semnarea Tratatului de Instituire a
Comunitatii Europene a Carbunelui si a Otelului, iar
la 25 martie 1957 se semneaza Tratatele de
Semnarea Tratatului de
Pentru România procesul de aderare a început efectiv în 1993, odata cu semnarea, la 1 februarie, a Acordului european instituind o asociere între Comunitatile Europene si statele membre ale acestora, pe de o parte, si România, pe de alta parte. Acest acord recunostea obiectivul tarii de a deveni membru al Uniunii si prevedea asistenta financiara si tehnica din partea acesteia. În martie 1998, Uniunea Europeana lanseaza, în mod oficial, procesul de extindere, iar în luna noiembrie a aceluiasi an Comisia Europeana publica primul raport cu privire la progresele înregistrate de România în îndeplinirea criteriilor de aderare.
Pentru România, aderarea
"România, tara cu o mostenire democratica
puternica, întrerupta brutal în perioada regimului comunist, îsi
regaseste astazi locul în familia europeana", se
arata în Declaratia Parlamentului privind aderarea României
În prezent, din Uniunea Europeana fac parte 27 de state. Completând aritmogriful de mai jos, veti descoperi statele integrate în Uniunea Europeana.
UNIUNEA EUROPEANĂ
1. Stat cu cel mai mare numar de locuitori
2. Stat de care apartin Insulele Baleare
3. Stat a
carui capitala este port
4. Stat a carui capitala este strabatuta de râul Tamisa
5. Stat membru fondator unde îsi desfasoara activitatea Parlamentul European
6. Stat în care se afla celebrul muzeu Luvru
7. Stat ce are un sfert de teritoriu sau sub nivelul marii fiind considerata cea mai joasa tara din lume
8. Stat care are o singura granita la sud cu Germania
9. Stat baltic a carui capitala este Tallin
10. Stat care detine cele mai multe insule
11. Cel mai vestic stat integrat in Uniunea Europeana
12. Stat insula situat în Marea Mediterana care reprezinta punctul cel mai estic al Uniunii Europene
13. Stat strâns la mijloc de alte doua tari ex-sovietice : Estonia si Lituania
14. Stat care detine ruinele forumului Roman si a Colosseumului
15. Stat baltic a carui capitala nu este port la mare
16. Stat care cuprinde cele mai multe lacuri (Ţara celor 1000 de lacuri)
17. Stat în care s-a nascut celebrul Alfred Nobel, inventator al dinamitei si a fundatiei care îi poarta numele si care acorda, în fiecare an, Premiile Nobel.
18. Stat care a apartinut fostei Iugoslaviei, aderat
19. Stat situat in Europa Centrala care regrupeaza
regiunile Boemia si
20. Stat în care s-a nascut renumitul compozitor Wolfgang Amadeus Mozart
21. Stat în care se gaseste Lacul Balaton
22. Stat a carui capitala este strabatuta de Dunare, care trece prin capitalele Viena, Budapesta si Belgrad
23. Stat în care întâlnim orasele Cracovia,
24. Mic stat european situat între Belgia,
25. Stat cu cea mai mica suprafata situat în Marea Mediterana
26. Stat al carui Parlament este a doua cladire
din lume ca marime cu cei
27. Stat care s-a integrat în Uniunea Europeana odata cu România la 1 ianuarie 2007
ARITMOGRIF CU STATELE UNIUNII EUROPENE
ALEXANDRU-IULIAN DUDUŢĂ
cl a X-a C
Ecouri din presa
REÎNVIATĂ ACUM 10 ANI - NU VREA SĂ
Pentru amanunte, cititi nr. 15, 2005, serie noua al revistei siretene "Freamatul literar"
Aflat fiind a fi fost sa fiu - din fericire! - unul din apropiatii coordonatorului revistei "Freamatul literar" a Liceului "Latcu Voda" din Siret, pe numele sau SILVESTRU PÂNZARIU ("Misiu", pentru intimi...), numai iaca ce ma onoreaza dumnealui mai zilele trecute oferindu-mi "nr. 15, 2005, serie noua" al foii ce cu ardoare o conduce.
"Serie noua", caci "Freamatul literar" actual este reîntruparea mai vechiului "Freamat" siretean, readus la viata în 1995 de catre inimosii dascali Leon Gabor si Silvestru Pânzariu dupa aproape 6 decenii de tacere.
Nu stiu altii cum sunt, dar eu am profitat din plin de avantajele culturale ale grevei noastre, a dascalimii adica: M-am retras în intimitatea pleonastico-ilicita a eului meu - greva fiind ilegala... - si-am rasfoit revista pe-ndelete - greva având termen nelimitat. Ce-am constatat?
Am constatat ca nici acest numar al revistei nu-si propune - si bine face! - sa anunte nasterea unor noi luceferi si barzi. În schimb, te obliga sa-ti spui în gând cu voce tare ca ea ofera în continuare aspirantilor - elevi, profesori, alti carturari - spatiu de afirmare în câmpul plin de capcane al literelor si, în acelasi timp, pagini de-o literatura nemaculaturistica, numai bune de parcurs cu interesul treaz.
Fiind o "revista de literatura, stiinta si arta", valentele-i stiintifice sunt în mod ilustru... ilustrate în articolul cu caracter istorico-aniversar "640 de ani de la urcarea pe tron a lui Latcu Voda" (prof. Franz Pieszczoch) dedicat patronului liceului.
"Freamatul" ne-a obisnuit si pâna acum cu dezvaluirea unor comori de istorie literara recuperate din sipetul spiritualitatii bucovinene. De data aceasta avem sansa de a lectura o epistola a scriitorului Vasile Posteuca, fost elev al Liceului "Latcu Voda", adresata istoricului literar I. E. Toroutiu, precum si raspunsul acestuia din urma, ambele încredintate spre publicare de catre scriitorul si editorul Ion Filipciuc.
Tot de istoria literara a Bucovinei apartine si contributia elevei Laura-Valentina Boiciuc: "Teodor stefanelli -prietenul lui Eminescu". Cu justificat patriotism local autoarea îsi începe medalionul precizând: "Teodor stefanelli s-a nascut la 18 august 1849 în orasul siret, localitate cu o veche traditie istorica".
Beletristica este bogat si divers reprezentata prin toate genurile ei literare: dramatic ("Miercuri" - Cristian Marianciuc), genul epic (schita umoristica "Noaptea în amiaza mare" - Cosmin Bighei; reportajul literar "Prin Ţara «Regelui-Soare»" - prof. Silvestru Pânzariu; eseul "Mister, iluzie, inspiratie" - prof. Ilie Cojocaru), genul liric (capitolele "POESIS", "DEBUT", "ATELIER LITERAR", "FRANCOFONIE", "RESTITUIRI").
Acum, fiindca eu am motivele mele, iar dumneavoastra banuiesc ca n-aveti timp de pierdut, hai sa facem câteva notatii rapide, fara prea multe figuri de stil si cu minim de minciuni.
Chestia devine asa: Mi-a placut în mod deosebit reportajul "Prin Ţara «Regelui-Soare»". Aceasta nu numai pentru ca autorul lui, dl. prof. Silvestru Pânzariu si amicul meu, Misiu, vorbeste si el, la rândul lui, frumos despre scrierile mele, ci si pentru frumusetea imaginilor urmatoare: "Pe Champs Elysees o tiganca tânara si frumoasa paseste desculta, cu mâna întinsa si cu traista în spinare." Regret ca nu se precizeaza nationalitatea tigancii. Ce mândru m-as fi simtit daca "cette jeune et belle" de pe Champs Elysees ar fi fost o tiganca "roumaine"! "În departare se vede o racheta în flacari gata de zbor: este turnul Eiffel în haina stralucitoare a mii de lumini care scânteiaza ametitor." Memorabil!
Mi-a mai placut si schita umoristica "Noaptea în amiaza mare" a lui Cosmin Bighei. Aceasta nu numai pentru faptul ca autorul ei este manastiorean ca si mine, ci si pentru aceea ca se dovedeste a fi acelasi sprintar si imaginativ spirit pe
care-l stiam din numerele anterioare. Schita lui este înca o creatie bigheiana frumoasa rau, drept care îi doresc autorului s-ajunga un umorist de raftul întâi!
si-acum, despre poeziile din acest numar. Risc sa vorbesc despre poezii într-o vreme când acestea au ajuns sa fie citite aproape exclusiv de cei ce le scriu...
Debuteaza sau colaboreaza condeie înmuiate în cerneluri cu parfumuri preponderent feminine: Andreea-Lavinia Liutec, Ana-Maria Barbacariu sau francofonele Romina Piroja, Oana-Alexandra Bordeianu, Andreea Gavriliuc, Elena Gabor - suave si în acelasi timp complexe fapturi lirice care stiu prea bine ce-i metafora. Ele nu fac parte deloc din tagma acelor liceene care la eventualele complimentari adresate lor de catre, sa zicem de-un paregzamplu, consacratul poet loan Mateiciuc ("mesterul" din ATELIER LITERAR, p. 22-23), precum ca "îmi place de dumneavoastra, d-soara. Sunteti superba ca o metafora...", ele sa raspunda ofuscate: "Metafora-i ma-ta, nesimtitule!"
Am trait apoi solemne si-n acelasi timp tulburatoare momente de reculegere spirituala lecturând versurile postume ale ELVIREI SEVERIN-PIEPTEA ("POESIS") precum si eseul "Mister, iluzie, inspiratie" al regretatului poet si coleg ILIE COJOCARU.
În sfârsit, m-am bucurat cu naivitatea unui profesor de româna care a uitat ca este în greva, de progresul impresionant facut în acest numar din punct de vedere al corectitudinii tehnoredactarii! Cu observatia foarte minora (sic!) ca într-adevar nu e asa de mare gafa sa-1 botezi pe Aron Pumnul, Aron Pumnal (pag. 12) sau sa confunzi subst. "alabastru" cel alb cu adj. "albastru" cel azuriu (pag. 17)...? asta mai ales când stii ca în alte reviste sunt foarte numeroase situatii rarisime de felul acesta...
Da, da, da!
Nu! Nr. 15 al "Freamatului literar" nu si-a propus - si bine face!? sa anunte nasterea unor noi luceferi sau barzi. Totusi aici continua sa semneze nume oneste, fiecare cu talentul si originalitatea lui inconfundabila. Ceea ce-i mult mai ispititor pentru cititor decât sa-si iroseasca vremea, descifrând niste izvodiri scremute ale unor eminesti refulati sau ale unor ceahlai ascunsi în ceturi...
("Crai nou", 25 nov. 2005)
V. MOCREI
scoala "Petru Musat" Siret
Recenzii
AB IMO PECTORE
Doina Onica, din Suedia, ne face prin Editura Todesco, din
Doina Onica e o calatoare, la propriu si la figurat, nesfârsitul
ei drum constituindu-se într-unul al cautarii de sine ("Voi
învata vreodata oare/ Sa ma cunosc si sa
ma-mpac cu mine?"), al cuvântului în care "doarme poezia",
asa cum se întâmpla cu sunetele dintr-o toaca, eliberate spre
cer de o mâna maiastra. O parte a poemelor o duc în copilarie, cu
jocul ei "de-a nimica" (superba constructie!) si la
"personajele" apropiate, care i-au marcat viata. Chipul bunicii e
aureolat de iubire, "ce trece-ncetul cu încetul/ Din amintire/ În
amintire", cel al mamei îl repeta prin jertfa "cu nopti de
veghe si de chin", lasându-i fiicei nelinistea "de-a
încerca/ Ce ea nu a încercat", în vreme ce tatal e surprins în
mijlocul iadului dezlantuit
Suflet chinuit de interogatii, Doina Onica poarta în ea "boala" sensibilitatii ("De ce am strâns un munte de simtire/ si l-am lasat neputincios în mine? ") si a nevoii de comunicare, caci dorul din secventa a doua nu presupune altceva, exprimat prin rugaciunea plina de umilinta "Îngenunchind/ Pe crestele albe ale Pietrei Craiului" (dorul purificat de tot ce intra sub incidenta gravitatiei) ori prin încercarea de a ajunge la chipul omului iubit si pierdut, se pare, pentru totdeauna.
Cititorul va descoperi în versurile de dragoste ale Doinei Onica un prea plin romantic, cautându-si cu obstinatie perechea sufletului, care nu are nevoie de nimic altceva decât de "Un fir de iarba/ Din tara iubirii", o prelungire, la alta vârsta, a jocului "de-a nimica" , joc unde bogatia întru spirit e totul, singura ce poate arunca punte durabila între prezentul neprezent si eternitate. Într-o lume galopanta, lasându-se mânata, "de buna voie si nesilita de nimeni" de biciul lui Horatiu, pe mânerul caruia a fost încrustat "Carpe diem!", poetul devine vulnerabil, iar Doina Onica nu face exceptie. Un eventual si, "in extremis", blestem nu poate fi decât o autoamagire, ce-i drept, poetica ("Ierni grele-asupra ta sa se abata/ si nins de vremi si amintiri/ Împins sa fii de-a lumii roata/ Pe-un drum ce duce nicairi.)", caci de fiecare data, celalalt, protejându-se cu o cochilie, pentru a-si perpetua inertia, n-a fost capabil sa intre în rezonanta cu femeia spre care a nazuit si atunci "Nicicând cu-adevarat noi nu ne-am întâlnit."
Poeta nu zace de durere, iar tristetea o atinge doar cu o serafica aripa, constatând prin imagini de o rara simplitate si prospetime ca traiectoriile celor doi, definiti antitetic prin gingasie si brutalitate, arareori sau poate niciodata nu se intersecteaza (un sâmbure de tragism ontic e de neocolit): "Din lutul de început/ Au aparut/ Un el si o ea,/ Ea în mâini cu o floare/ El cu o secure,/ Ea s-aduca pe lume viata/ El s-o stârpeasca în razboaie/ Ea sa risipeasca în lume bucuria/ El sa o culeaga."
Remarcam din ultima secventa notatii poetice
interesante, cum ar fi acest final corsican în maniera lui Topârceanu: "Dar
poate devin supla/ Ca o libelula/ De-atâta miscare/ În
caldura cea mare.", câteva creioane din
IOAN ŢICALO
N.R. Sireteanca Doina Onica(Cilievici) a absolvit Liceul "Latcu Voda" în anul 1963, numai cu medii de 10.
A "recidivat" cu
aceleasi rezultate si
Distinctii
PREMIEREA REVISTEI "FREAMĂTUL LITERAR"
Participând la concursul
anual judetean al revistelor scolare, alaturi de alte 20 de
publicatii, "Freamatul literar", nr. 15, din
Prezentam mai jos diploma obtinuta.
Redactia
|
