GRADAŢIE
= Termenul provine din fr. gradation, lat. gradatio, derivat din gradus "grad, treapta". 1. Figura de stil constând în înlantuirea mai multor cuvinte sau expresii conform importantei, puterii de reprezentare sau expresivitatii lor, în progresie crescânda (G. ascendenta pâna la un punct culminant - sa 929t1915j u climax) sau descrescânda (G. descendenta - sau anticlimax). G.a. poate consta în: a) trecerea gradata de la un concept la altul, de importanta tot mai mare: Veni, vidi, vici (Am venit, am vazut, am învins); b) repetarea aceluiasi concept prin termeni sau expresii cu semnificatie asemanatoare, dar mai intensi din punct de vedere expresiv: "N-am avut decât cu ochiul sau cu mâna semn a face / si Apusul îsi împinse toate neamurile-ncoace; / Pentru-a crucii biruinta se miscara râuri-râuri, / Ori din codri rascolite, ori stârnite din pustiuri, / Zguduind din pace-adânca ale lumii începuturi / Înnegrind tot orizontul cu-a lor zeci de mii de scuturi, / Se miscau îngrozitoare ca paduri de lanci si sabii, / Tremura înspaimântata marea de-ale lor corabii!...(M. Eminescu, Scrisoarea III); c) ordonarea mai multor fraze sau expresii exprimând concepte independente, asezate în ordinea crescânda a eficacitatii sau a valorii lor: "Calaretii împlu câmpul si roiesc dupa un semn / si în caii lor salbatici bat cu scarile de lemn, / Pe copite iau în fuga fata negrului pamânt, /Lanci scânteie lungi în soare, arcuri se întind în vânt, / si ca nouri de arama, si ca ropotul de grindeni / Orizontu-ntunecându-1, vin sageti de pretutindeni, / Vâjiind ca vijelia si ca plesnetul de ploaie..." (M. Eminescu, Scrisoarea III). G.d. reprezinta reversul G.a. si consta într-o succesiune de concepte, cuvinte sau expresii evocând realitatii din ce în ce mai lipsite de putere. Un exemplu de trecere de la G.a. la G.d. se afla în poezia Acceleratul de G. Topîrceanu: "Fulger negru... traznet lung / Dus pe aripi de furtuna, / Zguduind pamântul tuna, / Zarile de-abia-i ajung... / Parca zboara, / Parca-noata, / Scuipa foc, înghite drum, / si-ntr-un valvârtej de fum / Taie-n lung padurea toata... /// A trecut... / Dinspre câmpie, / Vuiet greu de fierarie / Se destrama în tacere... / Scade-n departare... / Piere". 2. Critica literara contemporana, mai putin îndatorata schemelor retorice, utilizeaza adesea termenul G. pentru a marca trecerea lenta, bine dozata, de la o situatie la alta, de la un sentiment al personajului la altul, printr-o serie de fine deosebiri (intelectuale, psihice, de actiune) care justifica schimbarea. Un exemplu este transformarea psihica a lui Zeiba Zibal, personajul lui Caragiale din O faclie de Paste, care evolueaza de la neliniste la teama, apoi la cruzime si nebunie.
|
