HANU-ANCUTEI Iapa lui Voda (povestire)

HANU-ANCUŢEI

Iapa lui Voda

(povestire)

de Mihail Sadoveanu

EXPOZIŢIUNEA:

,,Hanu - Ancutei'' este o colectie de noua povest 16416f59q iri scrise de Mihail Sadoveanu , auzite la Hanu - Ancutei si transmise din generatie în generatie. Una dintre ele este ,,Iapa lui Voda''.

Iar asta se întâmpla într-o ,,departata vreme'' , când se spune ca au cazut ploi naprasnice vara , iar culturile de toamna au fost pe masura.

În acel an s-au adunat la Hanu-Ancutei toti oamenii ce veneau din ,,Ţara de jos'' cu vin în care si voiau sa ajunga în ,,Ţara de sus'' , Moldova. Stateau la focuri si pârleau ,,hartane'' de vitel sau de berbec , ,,ori clean si mreana din Moldova''. Se simteau la adapost caci acest han semana cu o cetate si ,,nici habar n-avea dinspre partea hotilor''.

Iar în aceste zile ,,grase si vesele'' statea nemiscat acolo un razas strain caruia îi placea voia buna si veselia. Era un om înalt, carunt, nici tânar nici batrân si cu fata ,,adânc brazdata''. Avea niste ochi ageri si o mustata tusinata. Se vedea ca este un om trecut prin viata si sociabil.

INTRIGA:

Îl chema Ionita comisul , era de la Draganesti si venise pe un cal roib , pintenog de trei picioare si slab i se puteau numara oasele , si care statea cu ,,saua nalta'' ,,într-un dos de parete''. Desi arata astfel comisul se lauda cu el spunând ca nimeni nu mai are cal ca al dumnealui. Mos Leonte aproba în batjocura . Comisul Ionita nu a fost de acord cu replica lui Mos Leonte si-si lauda din nou calul spunând ca este dintr-o vita aleasa si se trage dintr-o iapa la care s-a uitat cu uimire chiar Voda Mihalache Sturza. ,,Este o istorisire pe care as pute a sa v-o spun'' completa comisul. Auzind provocarea comisului Mos Leonte îl asigura ca va fi ascultat si îl ruga sa îsi înceapa povestirea.

DESFĂsURAREA ACŢIUNII :

Comisul Ionita îsi începu istorisirea amintindu-si de vremurile tineretii când se afla tot la Hanu-Ancutei , însa la care era hangita alta Ancuta, mama acesteia. Venise cu iapa pe care tot o lauda si statea cu alti oameni care ,,acuma-s oale si ulcele''. Deodata toti cei prezenti vazura un boier iesind dintr-o drosca si îndreptându-se spre ei. Era un boier voini , cu barba rosa , si cu un lantug de aur la gât. Politicosi , oamenii îl invitara la masa s-ii spusera Ancutei sa-i aduca o iala cu vin pe care a platit-o comisul ,,trei parale''.Intrând în vorba razasul începu sa i se plânga boierului de o ,,pricina'' pe care a mostenit-o de lsa stramosii sai. Era vorba despre un vecin de la Draganesti care i-a furat pe nedrept o bucata de pamânt . Hotarât, Ionita comisul insista spunând ca este an stare sa mearga, înarmat cu acte si dovezi, si la Voda , iar daca nici el nu-i va face dreptate sa-i pupe iapa nu departe de coada.La aceasta replica toti cei prezenti ancepura sa râda , inclusiv boierul.

PUNCTUL CULMINANT :

Pus pe fapte , razasul pleca , iar a doua zise înfatisa la curte spalat si aranjat. Imediat o sluga aparu si-l întreba cu ce treaba a venit. Dupa ce auzi totul soldatul îi dadu voie sa intre în camera lui Voda.

Luându-si inima în dinti , comisul intra si cazu în genunchi în fata domnitorului. Acesta îi porunci imediat sa se ridice , iar razasul recunoscu mai întâi vocea iar apoi fata boierului de la han. Dupa ce îi arata toate actele si dovezile pe care le avea domnitorul îi recunoscu dreptatea si imediat trimise sluga la locul faptei pebtru a clarifica lucrurile. Înainte de a pleca boierul îl lua deoparte pe comis si-l întreba ce s-ar fi întâmplat daca nu i se facea dreptate. Ionita comisul , vazând ca boierul are simtul umorului , raspunse hotarât : ,,Eu vorba nu mi-o iau înapoi. Iapa-i peste drum''.

Mult haz a facut voda pe raspunsul razasului si batându-l iar pe umar îsi aminti de oala cu vin rosu pe care i-o plati comisul la han.

DEZNODĂMÂNTUL :

si iata de aceea se mândreste acum Ionita comisul cu roibul sau : pentru ca se trage din iapa lui voda , care era si ea tot si râncheza si ea tot la fel speriind o alta Ancuta.