HIPOCORISTIC
= Provine din fr. hypocoristique, de la
gr. hypocorisma "vorbire mângâietoare", adresata unui copil sau
unui tânar (în elina koros). Când regele Oedip, l 10510u2015k a Sofocle,
numeste pe cetatenii Tebei "copii", figura retorica este
folosita literal chiar, ca un hipocorism. Toate alintarile
sunt H. H. este însa si vorbirea recurgând la
eufemisme. "Dar nu-1 urasc de loc!", din Cidul lui Corneille
se considera, de asemenea, formula H. de ordinul litotei
(v.). Folosirea extensiva a litotelor duce la stilul H. în
aceeasi masura în care abuzul de diminutive produce efecte H.:
"Vina-n iarba, mândrulita, / Eu sa-ti cânt
doina, doinita, / Tu sa plângi de dulce dor" (V. Alecsandri,
Mândrulita de la munte).
