Harap Alb
Personaj de Bildungsroman, nefantastic al basmului, fiul de crai reprezintă un bun exemplar uman, prin faptul că defectele sale nu sunt nici mici si nici putine, iar calit tile mai mult dec t suficiente pentru a face din el un viitor bun împ rat.
La început el este dec t cel de-al treilea fiu al unui crai. Nu are nume pentru c nu are identitate. El se va individualiza mai t rziu, odat cu înt lnirea cu Sp nul.
Tat l, craiul, îl pune pe acelasi nivel cu fratii s i, fapt ce-l întristeaz pe mezin. Sprijinul si imboldul vin îns la timp, f c ndu-l s se ambitioneze. Se dovedeste a fi milostiv, chiar dac putin impulsiv la început - se r steste la cersetoare - si îi d acesteia un ban. Sf nta (c ci era Sf nta Duminic ) îl învat s cear de la tat l s u "calul, armele si hainele în care a fost el mire". Caracterul vechi al acestor lucruri, sugereaza faptul c eroul trebuie s le "reactualizeze virtutile" (V. Lovinescu), deoarece ele se comport ca un fel de talisman.
Este îndr znet la vorb , în discutia cu tat l, iar acesta din urm îi permite s plece, d ndu-i (într-un mod simbolic) ceea ce el ceruse. De asemenea îl povatuieste s se fereasc de omul Sp n si de omul Ros.
Acum, fiul de crai este nevinovat, nestiutor, necunosc nd patima si p catul, pentru c nu cunostea r ul, reprezentat prin Sp n.
Un alt gest de impulsivitate este acela în care loveste calul sl b nog ce se repezise la j ratic. Îns acesta se va transforma într-un bun pedagog pentru fecior. Vasile Lovinescu spune c zborul calului are un sens religios, realiz nd o "cruce cosmic ". Se poate spune ca el are doua "viteze" : ca v ntul si ca g ndul.
La pod, tat l, îmbr cat în urs, îi iese în cale încerc nd s -l sperie. Dar feciorul se n pusteste asupra lui, f r fric , dovedindu-si curajul în lupt . Aici el se desparte de familie, de protectia oferit de tat l s u, si de lipsa de evenimente, podul fiind considerat un simbol al trecerii între doua lumi.
D ascultare vorbelor tat lui s u si încearc s se fereasc de pericole. Însa le ignor c nd întalneste Sp nul, si c nd acesta din urm reuseste s -l impresioneze prin vorbe si laude. Se las p c lit si intr în f nt n . Acum este momentul în care ajunge robul propriilor sale p cate, prin "întov r sirea" cu r ul. Este botezat Harap Alb. Harap este forma popular a cuv ntului "arab". Sensul popular este îns acela de "negru". Tot acum se fixeaz si intervalul de timp al slujirii: ".si at ta vreme s ai a m sluji, p n c nd îi muri si îi învie."
De-a lungul drumului s u feciorul este supus la dou morti, ambele cauzate de Sp n. Prima c nd îi este eliminat vechea identitate profan (episodul f nt nii), d ndu-i-se numele de Harap Alb, iar a doua o moarte la propriu, c nd îi este retezat capul. Aceste morti ale lui Harap Alb pot fi privite ca ritualuri de purificare ti initiere, pentru c numai asa el se poate elibera de robie.
Pe tot parcursul c l toriei sale el este supus la probe, care sunt, la r ndul lor, tot ritualuri de initiere, prin care feciorul trece treptat de la profan la sacru. Drumul s u nu este unul fizic, ci spiritual, de continu perfectionare, dar si ireversibil: "si cine apuc a se duce pe atunci într-o parte a lumii adeseori dus r m nea p n la moarte."
Prima prob este aducerea sal tilor din Gr dina Ursului. Se dovedeste a fi prudent si slab de înger, descuranj du-se înc de pe acum. El nu are puteri supranaturale, iar încercarea pare a fi imposibil . Cu ajutorul Sfintei si al bl nii de urs, el o îndeplineste îns . A doua prob , la care se descurajeaz de asemenea, const în aducerea pietrelor cerbului. Ajutat de aceeasi Sf nta îndeplineste si acest misiune. V narea cerbului face trecerea de la viata la moarte, de la profan la sacru, de la conditia obisnuit la suveranitate cum afirm Eliade. Groapa este un spatiu regenarator pentru Harap Alb.
Dob ndirea cunostintelor si a experientiei este, în definitiv, tot "vina" Sp nului. R ul are o funtie moral , pentru c prin el feciorul cunoaste lumea.
Natura sa nobil face din el un om de cuv nt, tin ndu-si promisiunea facut . Îns el stie c identitatea de Harap Alb este una fals , pentru c este constr ns s joace rolul slugii
Înc o dat îsi dovedeste milostenia fat de furnici si albine, dar si fat de monstrii pe care îi întalneste si pe care-i c stig ca aliati. Acestia au un rol foarte important, deoarece îl ajut pe fecior în momente cruciale, c stig nd b t liile pentru el. Astfel, singurul merit al feciorului este sinceritatea prieteniei lui si însusirea moral ce compenseaz alte defecte. Totusi, c nd se desparte de monstrii, se arat rece: "Harap Alb le mult meste, s-apoi pleac linistit."
Mezinul este personajul care sufer cel mai mult. Vorbele calului dau o explicatie la aceasta:
"Ce g ndesti? si unii ca acestia sunt trebuitori pe lume c teodat , pentru c fac pe oameni s prind la minte. [.] Vorba ceea: <P rintii m n nc agurida, si fiilor li se sterpezesc dintii>"
Se poate spune c feciorul nu este numai victima Sp nului. El pl teste pentru nereusitele altora, iar acesta nu este nici pe departe o lectie de viata cu scop educativ, ci o r zbunare, o pedeaps
Moartea sa fizic îl elibereaz de jur m nt, rec stig du-si starea de puritate de la început. Acum el îsi înfr nge p catul si ajunge împ rat, care, pentru unele popoare, înseamn perfectiunea.
Putem îns s ne punem întrebarea dac a existat într-adev r un progres al feciorului. Ajuns la cap tul maturiz rii sale, dup ce reuseste s treac de probele împ ratului Ros, nu poate s se apere de gestul Sp nului si este omor t. Înc o dat apare ajutorul, salvarea, din partea fetei de împ rat. F r aceste ajutoare, ce si unde ar fi fost feciorul? si-ar fi rec stigat el adev rata identitate?
|
