Home sweet home
Parintii lui Helen si-au admirat fata pentru spiritul ei de economie. Avea o pusculita de plastic în forma de mar urias, în care strângea dolar dupa dolar, rupându-si chiar de la gura, adica din hot-dog, numai ca sa strânga sase sute de dolari. De atât avea nevoie în urma negocierilor cu doi colegi de la liceu, care, în schimbul banilor, trebuiau sa-i ucida parintii. Când parintii o întrebau ce va face cu banii strânsi, îi privea într-un fel anume, ce-i punea pe gânduri. Tatal a reusit sa scape cu viata, ranit ce-i drept, mama nu. Cel putin trei sute de dolari fusesera dati degeaba. Asta e la americani cu pistoale si smecherii.
La români se foloseste toporul, furca, mâinile goale si cutitul de taiat porci. Suntem undeva tot în 1907, în tara mag 151u2020b arilor lui Zeletin, iar stirile siroiesc de sânge si oroare. Copii abuzati sau ucisi de parinti, parinti macelariti de copii, bunici înfometati pâna la moarte, închisi în grajd, sotii batute cu parul, soti otraviti cu soda caustica pusa în iahnia de fasole.
Indiferent cât ar exacerba mass-media aceste evenimente de apocalips casnic, realitatea e ca ceva se întâmpla în familie si acest ceva e produsul finit al unor ani de experimente dracesti pe casele oamenilor, în paralel cu grija expresa de a scrie pe produse ca n-au fost testate pe animale. Grija fata de animale ne-a facut sa folosim topoarele pe parinti, din lipsa de tinte.
Oamenii care analizeaza aceste evenimente au ajuns la concluzii clare, dar bazate pe premise gresite. Cauzele acestui carnagiu trupesc si sufletesc trebuie cautate acolo unde nu dorim sa le gasim. Tot la locul lor, vechi de când e lumea. De fapt e o singura cauza...
Exista un mit care spune ca vina întreaga o poarta comunismul si în mare parte e adevarat. Familia a fost privita de gânditorii "stiintifici" rusi ca o ramasita burgheza, care trebuia eliminata. S-a facut imediat dupa Revolutia bolsevica un experiment maret în care casatoria nu mai era obligatorie, fiecare traind cum putea, fara constrângeri si îndatoriri. În zece ani, tara s-a umplut de doua milioane de copii ai nimanui, numai potriviti de dus în cel de-al doilea razboi mondial. Politica demografica a Rusiei i-a facut sa aiba în 2005 aceeasi populatie din 1917 pe baza principiului "putini, dar buni".
Comunismul a creat copii subnutriti, dusi la cresele reci, apoi la gradinita, cu cheia legata de gât la scoala, având parinti cu care se vedeau seara, parinti obositi, îmbracati în salopete, cu mama tractorist si tata fierar-betonist. Mâncatori de paste fainoase si marmelada, faceau otita repede si se tratau cu tetraciclina. Apoi mergeau la liceu si în armata, gata înstrainati de parinti, crescuti mai mult de "institutii".
În perioada 1968 - 1970 au venit pe lume în tara noastra neadusi de barza, ci de decret, asa numitii decretei, copii nedoriti de parinti, care nu aveau câteva mii de lei pentru chiuretaj clandestin. Cele ieftine aduceau si moartea, sute de mame românce murind ca urmare a faptului ca singura metoda de contraceptie era lingura cine stie carei moase pensionate.
Eu fac parte din generatia aceea doar din punct de vedere al timpului pentru ca în rest nu se potriveste decât ampicilina, otita si macaroanele. N-am crescut la bloc, n-am fost în C.A.P., nici la cresa si gradinita, mama a fost casnica, tata a fost mai tot timpul acasa, am fost dorit pentru ca am fost singurul, am avut bunici si mai mult decât atât, în afara de tata, toti ceilalti din familie erau crestini practicanti. De aceea privesc cu groaza demersul Ministrului Educatiei (pe care-l consider cel mai catastrofal ministru al educatiei din ultima suta de ani) de a duce obligatoriu copiii la gradinita de la trei ani. Probabil ca vor primi gratuit siretul cu care-si vor lega cheia la gât.
Altii merg cu cauza mai încolo de revolutia ruseasca si se opresc la Rousseau pe care Robespierre îl numea învatator al omenirii. A influentat si a fost parintele spiritual al revolutiei franceze, desi a murit cu un deceniu înainte ca aceasta sa ridice prima ghilotina.
Rousseau a fost un tip sfatos, mai ales în ceea ce priveste cresterea copiilor. Acestia trebuie sa creasca în sânul naturii, viata e buna traita în aer liber, tinerii trebuie sa faca sport, bai reci când le vine sa se masturbeze si alte sfaturi folositoare. A vorbit lui Emile si altor copii pentru ca el personal si-a dus pe ai lui la caminul de copii abandonati. Cinci copii si nu le-a pus nici nume, ci i-a dus, cum vecinul meu din sat duce puii de pisica într-o galeata si îi arunca în Crisul Negru. Voltaire l-a facut pentru asta "sifilitic" si criminal, dar Lev Tolstoi a zis ca dupa Hristos numai Rousseau e sfânt. M-am uitat la Rousseau, are nas roman, acvilin si de acolo i se trage. Romanii îsi puneau copiii, seara, în cosurile de gunoi sa poata fi dusi la groapa a doua zi dis de dimineata. Noua morala a fost însusita de Revolutia Franceza, dar ea n-a fost decât mama cu ghilotina a lui Stalin si Lenin, care au utilizat glontul în ceafa. Cauza trebuie cautata în alta parte.
Filosofia hedonista a zilelor noastre poate fi si ea de vina. Principiul "foloseste si arunca" în cazul sexului are efecte din cele mai neasteptate. Copiii sunt la urma prioritatilor, adica a trairii tineretii, a carierei, a trupului supt, a apartamentului mai mare, iar când se nasc, tata le este în acelasi timp si bunic si asta înstraineaza si adânceste conflictul între generatii. Când hedonismul se mai reazema si pe saracie, efectul este garantat pentru ca nu poti cere unor vesnici chiriasi sa procreeze si sa mai aiba timp si sa fie mai mult decât parinti biologici.
În anii acestia de tranzitie s-a dezvoltat instinctul proprietatii, inexistent înainte de 1989. Atunci nu prea aveai ce sa împarti, dar acum a mai aparut ba o holda, ba un butic, iar lupta a început sa fie vizibila. Mostenitorii prezumtivi pot primi un par în cap sa nu mai aiba pretentii la avere, copii frustrati ridica maciuca, sotii schilodite la partaj, dar nici aici nu putem generaliza pentru ca si înainte de colectivizare a fost proprietate privata, iar paruielile, de genul lui Moromete pe copii, s-au lasat cu plecari de acasa si cai furati. E rau când timpul nu mai are rabdare, nimic nu e nou sub soare, doar ca acum soarele vede mai multe.
Un sociolog vorbea zilele acestea de înstrainare. Tatal a venit tânar prin anii 1950 la oras, mutat fortat dupa ce casa i-a fost darâmata. si-a adus cotetul cu porci dupa el si l-a pus în spatele blocului, si-a cumparat televizor, a baut bere dupa masa si acum e trimis iarasi în sat, dar drama e consumata. La oras n-a putut fi niciodata orasean, acum nu mai poate fi taran. Acest inconfort sufletesc i-a distrus familia pentru ca n-a mai avut mandatul moral de a fi în casa primul în linia de autoritate.
Pentru ca am adus vorba de televizor, trebuie sa-i dam acestuia ce este a lui, adica un loc de cinste. A reusit în anii acestia, împreuna cu calculatorul, sa fie dusmanul cel mai mare a disolutiei familiei. De acolo învatam cum sa tinem arma în mâna, cum sa-i macelarim pe ceilalti, cum familia e ceva perimat, cum justitia poate sta în vârful cutitului propriu. Orele întregi petrecute în fata jocurilor însângerate, a telenovelelor siropoase, a filmelor cu oameni bolnavi psihic si copii însingurati, au creat nevoia de clipuri gen "Nu va lasati copiii educati de televizor" si cutite înfipte în tortul aniversar.
Apelul la mitologie nu aduce nimic bun. Hercule, într-un moment de nebunie, îsi ucide sotia si copiii, iar muncile nemaipomenite ce le-a facut n-au fost decât alergarea dupa uitarea ce putea aduce pacea. Edip si-a ucis tatal (ce-i drept fara sa stie) si tot fara sa stie a avut o relatie incestuoasa cu mama sa, aducând ciuma asupra Tebei. Culmea ironiei e ca el i-a scapat pe tebani de sfinx, dar tot el i-a dus la dezastru. si exemplele cernite ar putea continua...
Istoria e si ea plina de oameni, ce pentru a putea sta pe tron, au ucis tot ce era în jurul lor cu pretentie de succesiune. Imperiile au cazut pentru ca s-au mentinut prin teroarea mutata de la frontiere în palat, dar totul a avut un sfârsit.
Constantin Brâncoveanu e o figura luminoasa si singulara. E singurul sfânt român ce-si merita locul în calendar, nu numai pentru ca nu s-a lasat batjocorit de turci, nu numai pentru ca a poruncit traducerea Bibliei, ci si pentru ca a reusit sa fie un asemenea tata, care si-a câstigat neconditionat ascultarea copiilor, chiar si în fata mortii. Istoria e mai însorita cu el...
Sa nu uitam de educatie, care nu-i altceva decât iubire, transmitere de cunostinte si disciplinare atenta. În Germania secolului XVII, când printul gresea cu ceva, în locul lui erau batuti asa numitii copii de bici, de fapt fii ai nobililor. Câtiva kilometri mai încolo, în Franta, când Delfinul gresea era batut el personal si asta spune mult despre felul cum întelegeau oamenii lucrurile.
Probabil ca va gânditi ca insinuez ca lipsa de educatie si de cultura ar putea fi cauza principala a haosului familial, dar n-am de gând sa va las cu o asemenea idee.
Shelley avea o pasiune bolnavicioasa pentru una din surorile lui, iar când a crescut mare si a avut la rândul lui copii, i-a dus fara remuscari la orfelinat. si-a acuzat mama pâna la moarte de adulter, având relatii rupte cu ea.
Hemingway care n-a mai mers la biserica pentru ca atunci când înjura, parintii îi spalau gura cu sapun, a dus ura de mama la stadiu de sistem filosofic. Apelativul de "ticaloasa", folosit pentru mama, este cel mai blând pe care l-am gasit la el. si-a învinovatit mama pentru ca tatal sau s-a sinucis, dar ea nu putea fi vinovata si de faptul ca bravul scriitor si-a bagat teava pustii în gura, zburându-si creierii. Sau poate ca era...
Marx nu si-a urât mama, ci a escrocat-o toata viata. I-a cerut ban dupa ban, a plâns pe umarul ei, iar i-a cerut bani. Când i-a murit tatal nu s-a dus la înmormântarea acestuia pentru ca avea ceva de reparat în casa. Întelegeti, domnule Iliescu, de ce nu poate fi Marx un învatator al omenirii si nu-l putem canoniza?
Lipsa de la înmormântari în familie s-a observat pregnant si la Lev Tolstoi care, atunci când i-a murit fratele Dimitri, a facut un chef monstru la niste prieteni. Asa a înteles el, fratele mai mare a lui Dumnezeu "cu moartea pe moarte calcând".
Sartre scria despre tatal sau cu satisfactie ca "din fericire a murit de tânar" si "mortul înseamna asa de putin pentru mine" si n-am înteles de ce atâta bucurie pâna n-am citit ce scria Camus despre el, cum ca maica-sa îi platea impozitul pe profit pentru ca multii bani pe care-i câstiga se duceau pe o viata boema si desfrânata.
Ibsen nu si-a urât tatal. Pur si simplu nu l-a luat în calcule si astfel timp de patruzeci de ani n-a avut nici o relatie cu acesta si nici n-a stiut când a murit. Brecht în ziua înmormântarii mamei a facut chef...
Hotarât lucru, cultura nu-i face pe oameni mai apropiati unii de altii, nu reuseste sa aduca un plus de stabilitate în casa, nu tine legata o familie.
Atunci care e cauza? si de ce cauza si nu cauzele? În spatele tuturor acestor lucruri sta lipsa lui Dumnezeu. Ateismul a avut "meritul" de a-L da jos pe Dumnezeu de pe soclu, dar a avut "nesansa" de a nu mai pune nimic în locul Lui si asta a dus la sminteala. Exact cum te-ai duce singur de acasa direct la casa de copii si te-ai interna acolo. Când oamenii ridica ochii spre cer nu mai vad decât stele, nu-L mai vad pe Dumnezeu.
Principiile pentru o familie sanatoasa nu trebuie cautate la Rousseau, cel degraba ducator de copii la orfelinat, ci în Sfânta Scriptura. Dar daca Dumnezeu nu exista, nici Biblia nu este adevarata. Atunci nu mai ramâne nimic. Ramân familiile de homosexuali, divorturile, avorturile, incesturile, crimele familiale, casele de copii, copii traficati. Familia e motorul unei societati înfloritoare. Când ea nu mai exista, societatea se dezintegreaza si plutim spre marginea sistemului solar, singuri si fara destinatie.
Dumnezeu e Tata. Dar daca nu credem în El, e Tatal nostru si-al nimanui. E un bun comun si insignifiant si asa cum Îl tratam noi ca Tata, asa ne trateaza copiii nostri pe noi.
Istoria e ciclica, spunea Peguy, si pentru ca nu suntem atenti, ne vom scufunda iarasi în comuna primitiva si vom lovi cu maciuca în cap pe nevestele ce vor întinde mâna spre o bucatica de carne cruda. Viziunea lui nu mi se mai pare imposibila...
Suntem într-o epoca a dezvoltarii fara precedent a sistemelor informationale, dar toate sunt degeaba câta vreme nu stii pentru ce strânge fata ta bani în pusculita...
|
