I. L. Caragiale - In vreme de razboi

I. L. Caragiale - In vreme de razboi

Alaturi de Ioan Slavici, Caragiale este in literatura noastra creatorul nuvelei realist psihologice. Universului comic din piesele de teatru si schite i se substituie in nuvela "In vreme de razboi" dimensiunea tragica a existentei umane.
Tema nuvelei este obsesia. Firul epic urmeaza linia unei compozitii clasice (expozitie, punct culminant si deznodamant), iar cele trei capitole, urmarind cresterea obsesiei lui Stavrache si transformarea ei in nebunie, creeaza o tipologie si compun un destin uman tragic aflat sub stapanirea neiertatoare a unei tare ereditare (defect congenital).
In capitolul I (adevarata expozitiune) se precizeaza datele esentiale despre hangiul Stavrache (negustor, proprietarul unei pravalii) si fratele sau popa Iancu din Pondeni (conducatorul unei bande de hoti, prinsa de stapanire). Pentru a scpa, popa Iancu se inroleaza voluntar in razboi, averea sa ramanand lui Stavrache.
Momentul intriga il constituie gandul care il 454c23e chinuie pe hangiu in legatura cu intoarcerea fratelui sau, desi o scrisoare primita il asigurase ca acesta a murit. Tensiunea creste treptat, odata cu obsesia lui Stavrache, care este terorizat de imaginea fratelui si de presupusa replica a acestuia, devenita laitmotiv obsedant: "Gandeai c am murit, neica? In acest capitol (al II-lea) se trece mereu din realitate in vis incat planurile se confunda, sugerand degenerarea psihica a personajului.
Punctul culminant si deznodamantul conflictului (capitolul al III lea) este reprezentat de momentul intalnirii dintre cei doi frati. Cand Iancu ii cere lui Stavrache o suma de bani pe care ii delapidase din banii regimentului, hangiul, ajuns la capatul incordarii psihice, innebuneste. Cu o arta desavarsita autorul analizeaza acum reactiile organice, atitudinile si comportarea eroului.
Intamplarile sunt tesute intr o ordine gradata si crescanda, iar actiunile eroului sunt dirijate treptat de presimtirea ca popa Iancu nu e mort, de obsesia intoarcerii fratelui si de starea de violenta din momentul confruntarii directe cu acesta. Autorul prezinta astfel un caz patologic, ce are ca mobil patima inavutirii. Stavrache este, in acelasi timp, un negustor necinstit, avar si nemilos, plasat fiind in contextul unui mediu social, in care setea de imbogatire are consecinte nefaste asupra individului, dezumanizandu l. de aici, drama.
Personajul principal este surprins atat din perspectiva povestitorului narator, din perspectiva sugerata de cadrul natural, cat si din perspectiva relatiei directe cu celelalte personaje (dialog) si a confruntarii cu sine (monolog).
In primul plan, scriitorul este cel care relateaza faptele si sugereaza inlantuirile cauzale. Caragiale realizeaza investigatia patologica prin relatari si descrieri, conturand, in acelasi timp, figura lui Stavrache in contextul nuvelei.
Al doilea plan, cel dialogat, este construit gradat, atat in real, cat si in halucinatiile personajului. In plan real, intalnirea dintre Stavrache si popa este realizata in dialoguri comprimate, insotite de indicatii de regie.
In capitolul al II lea, dialogul se concentreaza pe sublinierea starii de incordare, datorate temeri de a nu pierde averea.
Dialogul cu fetita (din capitolul al III lea) il situeaza pe Stavrache in lumea negustorilor, a hangiilor necinstiti, avari, nemilosi, evidentiind practicile marunte, surse sigure de imbogatire.
Dialogul viu si plin de miscare pregateste deznodamantul: nebunia lui Stavrache, care, odata declansata, face loc tonului relatarii si investigatiilor. Astfel ca, de a lungul celor doua pagini care incheie nuvela, apar doar cateva linii de dialog.
La nivelul spaimei halucinatorii, dialogul puncteaza obsesia: "Credeai c am murit, neica? Trebuie subliniat insa monologul interior al personajului, care presupune si el o anumita gradatie, intr o interesanta cladire de ipoteze asupra starii eroului.
Din cea de a treia perspectiva, a cadrului natural, putem observa ca toate intamplarile se petrec noaptea (atat cele reale, cat si cele imaginare): popa vine la fratele sau noaptea, ii apare in halucinatii tot noaptea, fetita vine sa cumpere gaz si rachiu seara tarziu, tot noaptea Iancu se intoarce sa ceara bani fratelui sau.
Natura este perceputa prin sensibilitatea eroului, iar elementul auditiv devine pregnant: "Afara ploua maruntel ploaie rece de toamna, si boabele de apa prelingandu se de pe stresini si picand in clipe ritmate pe fundul unui butoi dogit (.)"; sunetul repetat la infinit marcheaza obsesia ce se transfera din plan auditiv in creierul innebunit al lui Stavrache.
Caragiale nu descrie interioare, lumea de obiecte din jur, aspecte vestimentare; universul il intuim insa prin prezentarea individului, a carui existenta ne face sa intrevedem datele realitatii in care se misca.
In ultimul capitol, decsrierea este sustinuta si prin reactiile organice ale personajelor si de elemente vizuale ce descriu o natura infioratoare. Cadrul este propice sosirii lui popa Iancu.

Nuvelele lui caragiale pun īn lumina un caragiale cu totul nou, diferit de marele dramaturg, atāt de bine īnzestrat pentru comic īn comediile sale. Īn nuvele caragiale se dovedeste a fi un foarte bun analist al starilor obscure ale subconstientului. Deci suntem īn prezenta unui creator complex, exceptional īnzestrat de comic īn comedii, si pentru analitic īn nuvele si īn drama Napasta. Criticul literar Mihail Petroveanu vorbeste despre doua fete ale marelui creator una de zii, si alta de noapte, referindu-se la aceeasi bivalenta a spiritului caragialian. Criticul literar Maria-Voda Capusan considera ca opera lui caragiale se īntinde de la masca la hau.
Īn nuvele sale caragiale urmareste mai ales instalarea unei stari de criza, si evolutia gradata spre un punct culminant, tragic, dramatic. Meritul autorului consta īn urmarirea minutioasa (amanuntita) a celor mai mici schimbari sufletesti.
Tematica nuvelelor este variata
Nuvele psihologice: Īn vreme de razboi, O faclie de Paste, Pacat
Nuvele fantastice: La hanul lui Mānjoala, Calul dracului, Kir Ianulea
Nuvele sociale si psihologice: Doua loturi
Īn majoritatea nuvelelor chiar si īn cele fantastice exista un fond realist, tragānd (relifānd) critica satirica a dramaturgului Caragiale. Astfel īn Kir Ianulea aventura fantastica este numai un prilej pentru a prezenta o istorie a negustorimii si a burgheziei de la īnceputul secolului trecut. Dramaturgul caragiale este prezent prin dialogurile concise, dar semnificative, care dezvaluie constiinte, psihologii. Deasemenea dramaturgul e prezent printr-o arta a compozitiei, printr-o īnlantuire ingenioasa a secventelor, care gradat reliefeaza precipitarea conflictului spre un deznodamānt dramatic.
Cele mai valoroase sunt nuvelele psihologice. Īn aceste nuvele caragiale se dovedeste un foarte bun cunoscator al psihologiei umane, un fin observator al schimbarii acesteia sub influenta deformatoare a unui factori exterior: bani, averea, frica, etc.

Īn vreme de razboi


Īn aceasta nuvela psihologica caragiale urmareste procesul comlex si complicat al degradarii psihice a hangiului Stavrache, datorita setei de avere, de bani. caragiale urmareste magistral instalarea obsesiei si evolutia ei spre nebunie.
La īnceputul nuvelei Stavrache este un hangiu īnstarit, sigur de sine, sentiment pe care ī-l da averea pe care o are. Ca toti oamenii avuti (īnstariti) Stavrache traieste spaima, frica de a nu fi pradat: Hangiul era foarte multumit: om cu dare de māna, cu han īn drum. Cāte nopti nu dormise el o clipa macar cum se cade, tragaānd cu urechea si asteptād cu inima sarita pe musafirii de noapte!
Stavrache apare apoi īn stare de frate bun si saritor, care īl ajute pe Popa Iancu sa-si piarda urma, trimitindu-l cu voluntarii pe front. Dupa plecarea fratelui Stavrache intra īn stapānirea averii lui Popa Iancu.
La primirea primei scrisori despre faptele de bravura ale fratelui sau Stavrache nu se bucura: Cine ar fi vazut figura lui neica Stavrache. ar fi ramas īn mirare pricepānd bine ca īn sufletul fratelui mai mare nu se petrecea nimic analog cu bucuria la citirea vestilor despre succesul de bravura al raspopitului. Prin notarea acestei reactiuni de comportament a lui Stavrache, autorul sugereaza ca deja īn sufletul acesteia s-au petrecut o schimbare, ca personajul este preocupat de ideea stapāniri depline a averii fratelui sau. caragiale consoleaza gāndu ascuns (neexprimat) a hangiului: Care va sa zica -clipii gāndul hangiului- nici vorba n-a fost la judecata despre popa, despre capul si gazda tālharilor. Aoleu! Ce mai judecatori! .Dar o sa īndrazneasca sa se mai īntoarca? .Dar daca īndrazneste si se-ntoarce? Atunci, ce-i de facut? .Da! dar sergentul se poate īntoarce; popa, ba! Din acest moment sufletul lui Stavrache este chinuit de dilema: .O venii? .n-o veni

Nuvela "Īn vreme de razboi" aparuta īn 1898 este o opera realista cu adanci ecouri din sfera naturalismului.
Tema acestei excelente nuvele desi autorul o subtitulase "Schita" este obsesia.
Hangiul Stavrache, mostenitorul fratelui sau, preotul Iancu din Podeni, plecat pe front ca sa scape de urmarire, caci fusese capitanul unei bande de hoti, traieste la īnceput, iluzia fugara ca fratele sau nu se mai īntoarce. Curīnd, obsesia reīntoarcerii fratelui pune stapīnire pe el si-l devoreaza, pīna la urma.
Īn vreme de razboi este o proza de sondare psihologica a unei "fiinte auxioare, strivita īn cele din urma de alienare, rezultata dintr-o evolutie tragica de tip apasator".
Nebunia apare ca element concluziv, catastrofic: "cauzata de ticalosul Popa Iancu. La avertismentul dat de Iancu Georgescu ("Gīndeai c-au murit, neica ?") ritmul lui de viata, se precipita, alienīndu-l". Nebunia lui Stavrache, ajunsa īn final la forme paroxiste, se afla īn el īnsusi, iar situatiile exterioare, create prin prezenta fratelui sau Popa Iancu, au rolul de a declansa rostogolirea iminenta spre drama neasteptata.
Traseul epic al nuvelei urmeaza linia unei compozitii clasice, iar cele trei capitole, urmarind cresterea obsesiei lui Stavrache si transformarea ei īn nebunie,creaza o tipologie si compune un destin uman tragic aflat sub stapīnirea neiertatoare a unei tare ereditare.
Primul capitol al nuvelei se constitue ca o adevarata expozitiune, īn care se precizeaza datele esentiale despre cele doua personaje, aflate īn relatie de rudenie: Hangiul Stavrache este negustor si proprietarul unei pravalii, iar fratele sau este preotul Iancu din Podeni dar si conducatorul unei bande de hoti īn final prinsa de stapīnire. Pentru a se salva Popa Iancu se īnroleaza ca voluntar si pleaca la razboi, averea sa ramīnīnd īn mostenire lui Stavrache.
Momentul intriga īi constitue gīndul care-l chinuie pe Stavrache īn legatura cu īntoarcerea fratelui sau, desi o scrisoare primita īl asigurare ca acesta a murit. Actiunea nuvelei creste treptat īn tensiune, urmarindu-se obsesiile lui Stavrache, cosmarurile pe care le traieste, terorizat de imaginea fratelui, de presupusa replica a acestuia, care devine laitmotiv: "Gīndeai c-am murit,neica ?".
Īn capitol al doilea aflam ca, o data cu mostenirea averii, Stravache este chinuit de vedenia fratelui mort. Īn acest capitol se insista asupra īnvalmaselilor de gīnduri, se trece mereu din realitate īn vis, īncīt se confunda planurile, sugerīndu-se

degenerarea psihica a lui Stavrache, proiectata pe fundalul unui mediu social bīntuit de anomalii, caruia fratele sau īi apare cīnd īn haine de ocnas, cīnd īmbracat militar, dar totdeauna gata sa-l ucida.