IMAGINE (ARTISTICA) - Termenul provine din lat. Imago, in limba romana cu sensurile calchiate dupa fr. Image.
Reproducere, fie concreta, fie mentala, a ceea ce a fost perceput prin simturi, indeosebi prin vaz.
Repetare mentala, in general simplificata si mai putin pregnanta, a unei senzatii (sau, mai exact a unei perceptii) anterioare.
Reprezentare concreta, constituita printr-o activitate spirituala.
Orice reflectare sau reprezentare de tip senzorial.
Sensul literar al termenului.
In sens larg, Imaginea poate fi considerata forma concreta a unei idei artistice.
a) Natura Imaginii Artistice si recunoasterea ei.
Dupa natura elementelor senzoriale care le compun, Imaginile au fost clasificate in: vizuale, auditive, tactile, olfactive, gustative, chinestezice (= de miscare) si sinestezice.
Spre deosebire de sensul in care e folosit termenul in psihologie (unde Imaginea porneste de la un element senzorial concret indreptandu-se spre simplificare, abstractizare si generalizare), in arta termenul desemneaza expresia concretizata intr-un material specific (forma, culoare, sunet, cuvant) a viziunilor psihice.
Imaginea Artistica din literatura, spre deosebire de cea psihica, are un caracter concret senzorial, dar intemeiat pe valoarea notionala, deci generalizanta si abstractizanta, a cuvantului. Imaginea Artistica nu se poate constitui decat prin facultatea de a retine si combina Imagini psihice.
b) Analiza imaginii.
In terminologia literara, Imaginea Artistica este uneori sinonima cu opera de arta in intregimea ei, alteori desemneaza numai o viziune partiala sau unul dintre elementele concrete ale operei (un portret sau o descriere, de ex.); in sfarsit, Imaginea Artistica este utilizata ca notiune generica pentru toti tropii si toate figurile de stil. Aceasta din urma utilizare se justifica prin faptul ca figurile de stil reprezinta forme concretizate de gandire analogica, realizate prin combinare de Imagini psihice.
Critici si teoreticienii literari trateaza:
a) fie opera in ansamblu ca Imagine
b) fie izoleaza anumite tipuri de gandire artistica (alegoria, simbolul, metafora, mitul), analizandu-le mecanismul de constituire si semnificatiile (estetice, gnoseologice, psihanalitice etc.);
c) fie reduc sfera semantica la viziunile cu capacitate de evocare plastica, particularizatoare si concreta, indiferent pe baza caror figuri de stil s-ar fi constituit ele.
c)Modalitatile de constituire a Imagini Artistice.
Au fost cercetate din unghi psihologic, psihanalitic, sociologic etc.
VIZIUNE(ARTISTICA)<fr. Vision<lat. Visio.
Reprezinta imaginea lumii exterioare si interioare (sufletesti) asa cum o percepe creatorul si o exprima in opera. Este determinata de:
trasaturi ale personalitatii scriitorului: reprezentari, imaginatie, sentimente, temperament, experienta de viata, cultura, gust, atitudini, convingeri;
caracteristici ale momentului istoric si cultural: ideile si gustul epocii, apartenenta la un anumit curent.
Diferentele de viziune artistica dintre scriitori ne apar mai evidente cand comparam opere cu aceeasi tema. De exemplu, modul diferit in care se reflecta natura in creatiile lui Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu si George Bacovia.
|
