ĪNDRUMaRI SPRE "CLASICISM"
H. SANIELEVICI
Inteligentul evreu H. Sanielevici crezu de cuviinta sa opuna
tendentionalismului nationalist un soi de clasicism constānd īntr-o
literatura "care sa propage munca regulata si staruitoare, viata linistita
de familie, cinstea, economia, sobrietatea, harnicia, sentimentele
delicate". Īn realitate revenea si el la materialismul si umanitarismul
lui Gherea. Scriitorul se cadea sa fie "framāntat" de "problemele vietii".
"Nu numai ca este īngaduit a cauta īn literatura intentii etice, dar cu
greu ne putem īnchipui o opera de arta de valoare durabila care sa
nu raspunda nevoii noastre religioase, adica nevoii de a introduce īn
realitatea haotica si īndeosebi īn viata sociala, o ordine rationala."
Fireste, ratiunea condamna razboiul, instinctul national care īi e cauza,
idealizarea "trecutului barbar". Sanielevici īntrevede un clasicism
taranesc, 959b19j īntemeiat pe imaginea unui taran preocupat numai de
problema proprietatii. De unde si simpatia pentru cosmopolitul Slavici.
Critica lui Sanielevici e mai degraba o eseistica īn care se discuta
"probleme sociale si psihologice", facāndu-se mari asociatiuni biologice
īn stilul unei eruditii vii, extravagante, tip Hasdeu. Prin compararea
aparatului masticator si studierea chipului de alimentatie, autorul
explica varietatile rasiale. Criticul aplica teoria alimentatiei la gaini,
se īntreaba "de ce cānta pasarile", observa paianjenii. Problema raselor
īl intereseaza īn cel mai īnalt grad si, cu toate unele aparente contrarii,
este evident īmpotriva oricarei discriminari rasiale. Toata aceasta parte
a eseisticii sale, trecānd peste latura doctrinara ce poate forma obiect
de violente discutii, se remarca printr-un spirit polemic viu, amestecat
cu elemente de grandomanie mai curānd inocente si simpatice,
acordānd paginilor sale miscari de umoare care īncānta.
223 Istoria literaturii romāne
S. MEHEDINŢI (SOVEJA)
si S. Mehedinti saluta din partea Convorbirilor "primavara literara",
aducatoare de "adevarata racorire sufleteasca". Punctul de vedere era
īnsa tot etic, īn directia semanatorista, īntrucāt se cerea scriitorului
sa-si caute inspiratia īn "īnsasi fiinta sufleteasca a poporului romānesc",
evitānd "florile raului" decadent din strainatate.
MIHAIL DRAGOMIRESCU
Clasicismul lui Mihail Dragomirescu (1868-1942) se īntemeiaza
pe notiunea de capodopera, nu fara un preconcept etic strecurat īn
vestminte strict estetice, deoarece comandamentul unui echilibru
interior al capodoperei īl īndeamna pe critic sa detesteze arta noua,
"eczema literara". Mihail Dragomirescu a fost un foarte bun profesor,
care a īnvatat pe elevi sa disece si sa analizeze. Sistemul lui "stiintific"
de cercetare literara bazat pe capodopera, fenomen psihofizic ideal,
studiabil īn fantomele sale, adica īn receptiile pe care fiece constiinta
le are de la opera absoluta, socotita ca o speta, ca un prototip, a stārnit
veselie. Perceptia capodoperei (moment mistic) e supusa unei inextricabile
clasificari tricotomice. Opera e spintecata longitudinal si
transversal din punct de vedere al fondului (originalitate elementara),
al armoniei (originalitate subiectiva) si al formei (originalitate
plastica), aceste aspecte fiind si ele considerate sub triplul raport al
intensitatii, calitatii si tonalitatii, asa īncāt o opera este sublima,
umoristica, naiva, patetica, optimista, imaginativa, abstracta, exultanta,
deprimanta, ingenioasa, fantastica, incisiva, exploziva etc.
ION TRIVALE
Un bun critic ar fi fost daca traia mai mult Ion Trivale (1889-
1916), elev al lui M. Dragomirescu, cu oroare exagerata de simbolism,
foarte analitic sub un unghi cu totul tehnic, dar fara dogmatismul
profesorului.
George Calinescu 224
D. NANU
Primele poezii ale lui D. Nanu (1873-1943) sunt īn raza lui
Eminescu, descarnat dupa formula Vlahuta. Poezia mistica, īncercata
mai tārziu, e fara ingenuitate si vibratie. Din toata lirica lui D. Nanu
(bun traducator de altfel din Corneille, Racine si Shakespeare) se
desprind pentru antologii Ploaia de noapte, īn care o aversa nocturna
e privita cu religiozitate ca un fenomen de īnceput al Creatiei,
Scafandrierii, pentru originala imagine a transluciditatii lumii, si Īn
ceasul din urma, pentru delicateta māhnirii unui om modest:
O! de m-as strecura
Alunecānd īn vesnicul abis
Īncet si nevazut printre multime...
Nici pasii mei sa nu-i auda nime,
Nici usa dupa mine cānd s-a-nchis!
CORNELIU MOLDOVANU
Trecānd peste palidul anacreontic rural G. Tutoveanu, se cade sa
ne oprim la Corneliu Moldovanu, autor de versuri sacerdotale, de o
indiscutabila puritate de timbru si īntr-o limba relativ incolora dar cu
o usoara aroma biblica, care cānta dupa Anghel "soapta miresmelor
dulci ca si mierea" a florilor si izbuteste mai ales cānd se coboara la
intimitati:
O, Medy, ochii tai as vrea sa-i cānt
si parul tau ce-si flutura īn vānt
Risipa de beteala aurie,-
si gura, si gropita din barbie...
(Chiar nasul e-un motiv de poezie...)
Bucata antologica este descrierea secetei din Cetatea soarelui,
viziune hugoliana tratata īn colori de carte bisericeasca:
Pamāntul e vānat,- si-adānc īmpietrita
Puterea rodirii īn brazda lihnita;
Un rāu de cenusa e holda de grāu
Istoria literaturii romāne
Īn care an-vara intrai pān' la brāu;
Cuptor e pamāntul - vazduhul dogoare,
si zorii n-au roua, si-n murg nu-i racoare.
Reprezentativa este si talmacirea īn versuri a Cāntarii Cāntarilor,
īn lexic timid dar cu fraze alunecānd grele, uleioase:
Neagra sunt, dar īn Ierusalim
Nu-i alta mai frumoasa decāt mine,
Dulce sunt - ca mierea de albine,
Ca ramura de vita, mladioasa,
Placuta ca un zāmbet, ca un dar,
Ca falnicele corturi din Kedar.
Romanul īn doua volume Purgatoriul e fara valoare.
CINCINAT PAVELESCU
Cincinat Pavelescu (1872-1934) a fost foarte reputat ca epigramist
si improvizator. La banchete cineva īi da cāteva rime: nefasta,
nevasta, el, chel, si poetul improviza:
Dupa ce-ntr-o zi nefasta
M-a prins sotul la nevasta,
De par eu l-am luat pe el.
Morala:
Avantajul d-a fi chel!
Genul e destul de trist. Dar madrigalurile, epitalamurile, liedurile
sale nu sunt lipsite de gratie si chiar de o unda de poezie simpatic
infatuata. Gestul teatral (era atunci la moda Edmond Rostand) e sprijinit
pe o buna declamatie si pe imagini:
si tremurau īn vāntul serei
Ca niste fluturi chinuiti,
Din tarile durerei.
Īti mai aduci aminte, Doamna?
Era tārziu si era toamna
si frunzele se-nfiorau
Ca elev al lui Macedonski, Cincinat Pavelescu pastreaza tonul de
festival, euforia. Cāteodata iese din diletantism si da dovezi de o
George Calinescu
Nu sunt nici rau, nu sunt nici blānd,
Nu m-am tārāt, n-am pizmuit,
Am fost si sunt un biet smintit
Care viseaza chiar mergānd.
Eu niciodata n-am muncit,
Noaptea nu dorm si ziua casc,
Poate-as fi vrut sa nu ma nasc,
Dar nu ma plāng ca n-am murit.
si nu stiu dac-am suferit,
N-am fost sarac, n-am fost bogat,
Am si iubit, am si uitat,
Am si uitat, am si iubit.
puternica inventie fantastica (Pescuitorii de perle, Corbii) ori de uimire
īn fata misterului vietii, ascunsa sub o aparenta usuratate strengareasca:
Cum se-ntāmpla, poetul n-a fost imitat īn partea lui profunda ci īn
ceea ce e mai superficial. O multime de epigramisti īl continua, īntre
care Ionescu-Quintus si Cridim merita o mentiune.
M. CODREANU
Īncepānd tot cu poezie galanta, cu "mandolinate", cu versuri pentru
o "scumpa doamna" sau "pe albumul unei fecioare", M. Codreanu s-a
specializat īn sonet, pe care nu-l trateaza deloc cu arta de smaltuitor
a lui Heredia, ci ca pe o manufactura īn serie, abstracta si incolora,
adesea pretioasa, cāteodata filozofanta. Totusi, cānd poetul se opreste
la stari minore, plictiseala, blazare, rezultatele sunt notabile, ca īn
Simbolism de toamna, mica simfonie a frunzelor, sau īn Spleen,
baudelairiana de provincie:
De neurastenie fugarit,
M-am dus sa caut liniste la tara;
Dar monotona pace seculara
Cāntata de poeti, - m-a plictisit.
227 Istoria literaturii romāne
Lumine-n zori si umbre-n asfintit...
si toamna, iarna, primavara, vara...
si-n casa gol... si-acelasi gol afara,
si totul repetat necontenit.
Oras ori sat, - netrebnice fermente,
Aceleasi īn palate turbulente
si-n pasnicul colibelor azil.
Oriunde truda fara de repaos...
si-n sfere vide: Astrul unutil,
Perpetuānd banalitatea-n haos.
P. CERNA
Parerea mostenita din cercurile junimiste ca P. Cerna (1881-1913)
ar fi un poet mare nu se poate sustine. Cerna nu e īn realitate decāt
un modest poet, trudnic, īn lupta cu limba, conceptual, oratoric, avānd
cu toate astea nota lui. Afectat de o iubire neprimita, el a cāntat īn
versuri solemne, cu ecouri din Eminescu si Leopardi, regretul de a nu
fi trait marele mister al dragostei:
Noi ne-am cuprins de-o flacara curata,
Ce niciodata n-are sa apuie -
si nu furam norocul nimanuie;
Ci īn iubire tānara, bogata,
Īmbratisam pamāntul, lumea toata...
E īn poezia lui o atitudine de smerire īn fata femeii, chiar dupa
īnfrāngere, care e de esenta misticismului:
Nu ti-am vorbit vrodata, si pe feresti deschise
Nu ti-am trimis buchete, stapāna mea din vise,
Ci numai de departe te-am urmarit adese,
Iluminat de gānduri nespuse, nentelese...
Setea euforica de a trai e īn continuarea liricii lui Macedonski,
īnsa cu ondulatii mai diafane, potrivite anemiei blānde a ftizicului:
George Calinescu 228
Priveste!!... Cerul semanat cu stele -
Chip purtator de zāmbet si de vise -
Īnsenineaza pamāntesti abise,
De mult ce cauta cu drag la ele;
si toata fericirea lui senina
O-ntipareste pe pamānt si moare -
si iarasi lutul omenesc tresare,
Tinzāndu-si dornic bratele-n lumina...
Surāzi, soptesti, tot sufletul aieve-i -
S-a risipit cu mirosul din floare.
ORESTE
Poeziile lui Oreste Georgescu (1891-1918) sunt niste versificatii
corecte si solemne (ecou sacerdotal din lirica lui Macedonski), cāntānd
marea, stepa, florile, copacii, padurea.
AL. DAVILA
Fiului generalului Davila, lui Al. Davila (1862-1929) i se datoreste
una din cele mai bune drame romānesti. Vlaicu-voda analizeaza cu o
maturitate tehnica desavārsita arta de guvernare a unui domn. Eroul
nu este numai un om de vointa si un fin diplomat ci si un voievod
romān, pus adica īn niste conditiuni politice tragice, īn care e nevoie
de simulatie si mai ales de rabdare si de īnfrānare a māndriei. Vlaicu-
voda este, prin mama sa vitrega Clara, vasalul regelui Ludovic.
Domnul ar rupe jugul, dar sora si cumnatul sau sunt ostateci la crai.
Jucānd umilinta, el izbuteste sa recapete rudele zalogite, cu riscul,
inerent oricarei dibacii, de a fi suspect tuturor, boierilor, familiei,
Clarei. Cu mari suferinte morale, dupa ce jucase pe ascultatorul de
Doamna Clara, fata de boieri, spre a risipi banuielile, si pe conspiratorul
cu boierii īmpotriva Doamnei, sosind ceasul hotarāt, cānd
ostatecii sunt īn afara de orice primejdie, Vlaicu se da pe fata si-si
exprima aprigul punct de vedere:
Istoria literaturii romāne
Ucigasa! Tu, cu junghiul īncercasi a ma lovi,
Eu ma fac calau, de-i vorba neamul a mi-l izbavi!
Vlaicu e īntruparea Principelui lui Machiavel pe pamānt romānesc.
El nu e asa cum vad multi pe conducatorul machiavelic, aruncānd
asupra-i vestmāntul Renasterii, cinic, mizantrop, ipocrit. Vlaicu e
dimpotriva un voievod trist de mizeriile patriei, unit īn conspiratie cu
boierii, gata el īnsusi de orice jertfa. Nepotului sau Mircea, contrariat
ca nu i se da īn casatorie sora domnului, Anca, fagaduita din motive
politice craiului sārbesc, īi face o lectie sublima de abnegatie, rezumā
nd destinul negru al tarii:
Chinuri? Tu vorbesti de chinuri? Chin, a inimii bataie?
Chin? o clipa de nadejde, o-mboldire, o vapaie
Ce s-aprinde c-o privire, ce cu-o lacrima s-a stins
si din care numai robul fara vlaga iese-nvins!
Chinuri! Dar desteapta-ti mintea, dar te uita-n neagra zare!
De esti om, fa-ti ochii roata peste tara si hotare.
Chinuri!... Dar priveste sānul bietei noastre de mosii,
Numara, de poti, pe dānsul urmele de vrajmasii...
Iata chinurile noastre, si cu ele, doruri, vise,
Pe mosia stramoseasca-n lung si-n lat cu sānge scrise!
Iata chinurile mele, ale unui domn romān,
Basarab, de sine vrednic si de numele-i batrān!
G. DIAMANDY
Dintre piesele lui G. Diamandy (1867-1917), numai Chemarea
codrului se mai poate mentiona, si ea dealtfel o specie de vodevil cu
cāteva cāntece si nume caricate, precum Ilona de Kikirezkeremkeketnaghyfalva,
si cu accente delavranciene.
GEORGE GREGORIAN
George Gregorian e īn plina activitate si azi, īnsa a debutat īn cercul
lui Mihail Dragomirescu prin poezie "de conceptie" si simbolisme
George Calinescu 230
cumintite. Propriu-zis el e un sarcastic satanic īn limbaj crud, vulgar-
dunarean, mijloace prin care īsi exprima dezgustul de mizeria
vietii. Omul e un animal care "pute" egal de la cap pāna la picioare si
se arunca dupa moarte la gunoi:
Sunt un animal, un sinistru - animal...
Din talpi pāna-n gānduri, īntreg, put egal;
Dar o sa fiu varsat la gunoi īn curānd.
ION AL.-GEORGE
Clasicismul lui Ion Al.-George este arheologic. Poetul evoca trecutul
daco-roman, restabilind pāna si litera latina (procedeul, parnasian,
era si al lui Vasile Pārvan). De fapt poetul minulescianizeaza, īnlocuind
Ecbatana cu Roma si hieratismul asiro-babilonean cu antichitati
romane (S. P. Q. R., castre, aqvile, lyre, kratere).
GEORGE MURNU
Adevaratul clasicist este macedoneanul George Murnu. Aparitia
Iliadei īn romāneste (1907) constituie un moment fundamental īn
evolutia limbii romāne. Iliada si Odiseea īn interpretarea Murnu sunt
niste capodopere superioare Eneidei īn versiunea Annibal Caro, Iliadei
lui V. Monti, Iliadei si Odiseii lui I. H. Voss. La drept vorbind, interpretatorul
n-a tradus ci a creat din nou cu ajutorul cuvāntului, īnlesnit de
o creatie verbala extraordinara. Aromānisme, ardelenisme, cuvinte
din toate unghiurile tarii sunt armonizate īn aceeasi urzeala cu o
virtuozitate deplina. Traducatorul are, īn afara de aceasta, un unghi
de creatie. Cu instinctul sau de om de la Pind, el a vazut īn epoca
arhaica a Greciei o lume de pastori, de haiduci hartagosi, si ne-a dat
un Homer oieresc, iesit parca de la stāna. De altminteri imaginile
pastorale sunt realmente īn Homer. G. Murnu le-a facut numai
traco-getice, le-a taranizat. Toate privelistile cu vite, cu turme, cu
ospete sunt de un specific romānesc izbitor. Traducatorul a stiut sa
Istoria literaturii romāne
Cum pe la tara venind din laturi protivnice argatii
Secera brazde prin holda de grāu sau de orz pe pamāntul
Unui bogat mosier si dese poloagele pica;
Astfel troienii si aheii se tot secerau cu gramada,
Unii la altii sarind si nimenea nu se da-n laturi.
"Hainule, besmeticule Mentor,
Ce vorba spui si-ndemni sa ne-nfrāneze?..."
"Mai las-o moale, Telemah baiete,
si nu mai face gura, nu fi aprig..."
"Maicuta, hai si scoate-mi īn ulcioare
Din vinul cel mai bun pastrat de tine..."
dea firesc hexametrului. Īn hexametru īsi latra furia, taraneste, Ahile,
Nestor vorbeste ardeleneste-popeste si se īmbraca aproape ca un taran,
cu vesmānt mitos, īncaltāndu-se cu opinci. Priam īsi tine sculele, ca
fetele de tara zestrea, prin sipete. Prānzurile sunt hotesti, dupa tipicul
Filimon si Hogas. Talmacitorul īsi aduna fortele lexicale acolo unde
comparatia este mai rurala:
Odiseea, fiind tradusa īn endecasilabe, are un mers mai natural.
Aci autohtonizarea e desavārsita. Zeii poarta opinci, stau pe scauiese,
mesele sunt geluite, lavitele īnvelite cu laicere, eroii se laua, īsi pun
primeneli. De la īntāiele replici ai impresia a fi cazut īntr-un sat ardelenesc
de-al lui Slavici:
Calipso lucreaza la stative īn tarania fabuloasa a basmelor eminesciene.
Usurinta cu care talmacitorul descrie, ca si cānd n-ar avea
īn fata un text care sa-l tina pe loc, e īnvederata īn plastica īnfatisare
a lui Ulise, jegos de apa marii:
Iar Ulise
Se coborī la rāu ca sa se spele
De saratura care-i cotropise
Tot spatele si umerile-i late,
si capu-si curati de jegul marii.
George Calinescu 232
Atmosfera sateasca e realizata cu mijloace de pictor. Ulise doarme
pe o blana de bou neargasita, īnvelit cu piei de oi si cu un tol adus de
Evrimona, el are la gospodaria lui casa cu pridvor, īmprejmuita cu
zid, cotete de stejar pentru scroafe si godacei. G. Murnu a revenit, nu
totdeauna īn chip fericit, dintr-un exagerat scrupul artistic, asupra
talmacirilor, introducānd expresii afara din cale pitoresti, ca "dihai",
"barosan". Aceste oscilatii nu ating totusi valoarea versiunilor sale,
capodopere cu putinta de atins īn alt sens, imposibil īnsa de īntrecut.
|
