ALTE DOCUMENTE
|
||||||||||
ÎNTEMEIEREA PROZEI. ÎNTAII UMORIsTI
CONSTANTIN NEGRUZZI
Activitatea poetica a lui C. Negruzzi (1808-1868) e redusa si
palida. Aprodul Purice, "anecdot istoric", se remarca prin multicoloarea
câte unui detaliu. Din Marsul lui Dragos se poate retine un tablou de
Optzeci de oi despoaie
si prin frigari le pun;
De surle, de cimpoaie
Padurile rasun.
Vitezii se aseaza
Pe lâng-un mare foc
si Dragos ospeteaza
Cu dânsii launloc.
Melancolia e aproape o traducere dupa Legouvé, "roata norocului"
din Reverii un ecou prozodic din V. Monti:
Ratunda roata rapide
Pe schite s-au întors
si mândrul poticnindu-sa
Cade cu capu-n jos.
Din teatru, talmaciri si prelucrari de vodeviluri franceze îndeobste,
remarcabila e versiunea fragmentara din Les femmes savantes de
Moličre, nu numai izbutita, dar sub raportul transpunerii spiritului
intrinsec în alt limbaj, o opera originala, prezentând afectari &# 323i87d 351;i
istericale la modul oriental.
Dar întâi de toate Negruzzi e un mare prozator, fara inventie,
marginit la anecdota si memorii. Cea dintâi nuvela, Zoe, cu intriga
violent romantica, izbeste placut ochiul prin arta de ilustrator, atent
la învalmasirea de tonuri si la contrastele acestei raspântii între
Occident si Orient. Cât despre structura prozei, înainte de orice
comparatie, trebuie sa se releve ca Hermiona Asachi tradusese în 1839
René-Paul si Paul-René de Emile Deschamps si ca în acelasi an în
87 Istoria literaturii române
Almanachul literar cineva dadea din acelasi autor Francesca de Palerma.
Desi nuvela lui Negruzzi e zgomotos romantica, contine totusi aptitudini
realiste si în aceasta privinta citarea lui Prosper Merimée e
legitima. Daca în aparenta eroii sunt niste satanici, în fond ei apartin
spetei clasice a recilor ademenitori de femei, analisti imperturbabili
ai situatiilor. Cu o memorabila ilustratie de epoca se deschide si nuvela
O alergare de cai, cu actiunea la Chisinau, loc de împerechere a luxului
cosmopolit cu mizeria tartara. Prezentarea eroilor e nu se poate mai
cromatica: "Un frumos landou de Viena venea înhamat de patru
telegari roibi. Vezeteul în vechi costum rusesc, cu barba lunga, îi mâna
cu haturi coperite cu tinte de argint, pazind un aer grav vrednic de
un magistrat." Intriga sentimentala cade pe plan secundar. Esential e
stilul wertherian al melancoliei: "Ma simteam foarte trist. Voiam sa
plâng si nu puteam. Am deschis fereastra. Ceriul era turburat; nori
grosi se primblau ca niste munti pe el..." Umoarea sumbra a eroului e
comentata de tunete. Salonul are un aspect funerar grandios: "Parea
ca ma aflam într-un salon îmbracat în doliu unde ardeau doua mari
policandre cu luminari de ceara galbena. Olga dormea culcata pe o
canapea." Negruzzi profeseaza umorul romantic. În Scrisori si în
scrierile marunte, witz-ul e învederat. Trecerea prin Podul Iloaiei este
prilej de reverie si sarcasm, biografia lui Scavinschi un pretext de a
zugravi cu râs amar un bolnav de raul veacului. Romantica este si
impertinenta tânarului boier din capitala, care, plictisit de curiozitatea
provincialilor, îi convoaca si le da informatii despre persoana sa:
"Boieri, cucoane si cuconite!
Eu sunt de la
în mahalaoa Pacurarii. Traiesc din venitul unii mosioare ce am. Ma
numesc B. B. Am venit aici ca sa scap de tina si de pulberea Iasilor, si
o sa sed vro luna..." Totusi exista la Negruzzi un umor curat clasic.
Motivul din Au mai patit-o si altii apartine vechii nuvele italiene si e
tratat cu zâmbete molieresti. Postelnicul Zimbolici e un Arnolphe si
Agapita o Agnés. Putini umoristi români au o mai cristalina "joyeuseté"
decât Negruzzi, care în "fiziologiile" lui reia portretul labruyerian,
caricându-l cu mari pete de coloare în maniera Hogarth:
George Calinescu 88
"Provincialul umbla încotosmanat într-o grozava suba de urs;
poarta arnaut în coada
droscii înarmat cu un ciubuc încalafat si
ferecata cu argint; suba de urs, arnautul si ciubucul sunt cele trei
neaparate elemente ale boierului tinutas; fara ele nu se vede nicaiuri.
Figura lui e lesne de cunoscut; cele mai adese este gros si gras, are
fata înflorita, favoriti tufosi si musteti resucite..."
În Iepurarie dam de un las care se justifica într-o cuvântare
facetioasa. Capodopera acestei proze de ilaritate clasica este Pacala
si Tândala, cu un râs de subtilitate infinita ce nu se poate comunica
decât unui cititor care petrece la eruditia hohotitoare a lui Rabelais
si a lui Sterne. Arta consta în a varsa un sac de sentinte, legate între
ele prin intimitati mai mult verbale decât de continut, în spiritul unui
gnomism pur:
"Fine! De vrei sa traiesti bine si sa aibi ticna, sa te salesti a fi
totdauna la mizloc de masa si la colt de teara, pentru ca e mai bine
sa fii fruntea cozii decât coada fruntei. sezi strâmb si graieste drept.
Nu baga mâna unde nu-ti ferbe oala, nici cauta cai morti sa le iei
potcoavele, caci pentru Behehe vei prapadi si pre Mihoho."
Cu Alexandru Lapusneanu, Negruzzi a pus bazele unui romantism
pozitiv, scutit de naive idealitati. Eroii au un desen uimitor. Cu greu
se poate închipui o sinteza mai perfecta de gesturi patetice, de cuvinte
memorabile, de observatie psihologica si sociologica. Lapusneanu e
un damnat romantic, osândit de Providenta sa verse sânge si sa nazuie
spre mântuire. Melancolia lui sangvinara e colorata cu mizantropie.
Dar individualitatea lui e puternica. El e disimulat, blazat, cunoscator
al slabiciunilor umane, hotarât si rabdator. Taierea boierilor e purtare
de criminal fanatic într-o privinta, de om politic rece într-alta. Tabloul
respectiv e al unui colorist îndraznet, amestecator de costumatii
pitoresti, de sânge si lividitati. Drama lui Motoc, soi de Polonius,
curtean lingusitor si poltron, predat de voda furiei populare, formeaza
un al doilea act puternic. Dezorientarea vulgului si hotarârea lui
irationala de a cere "capul lui Motoc" sunt de o rara fericire. Mai
departe urmeaza lupta de exterminare a Lapusneanului, a carui
zvârcolire lasa impresia unei solide creatiuni literare.
89 Istoria literaturii române
ANTON PANN
Anton Pann (1797-1854) era din tagma psaltilor, priceputi în
"ifose" si "aghioase", în "tereremuri" si "nenenale" sub semnul vestitului
Cucuzel dela Durazzo. O mare parte din cartile lui sunt opere de
specialitate: Axion, Cântari liturgice, Noul docsastar, Basul teoretic si
practic, Kalofonicul etc. S-a ocupat însa, fiind si tipograf, cu prelucrarea
de opere de colportaj: Cântari de stea, Înteleptul Archir cu nepotul sau
Anadan, Nasdravaniile lui Nastratin Hogea, Istoria lui Bertoldin, Noul
Erotocrit si altele. Cu pretentii de poet liric, Pann si-a adunat poeziile
în Spitalul Amorului sau Cântatorul dorului, amestecându-le cu
productii straine. Aceste cântece de lume sunt vulgare si lamentoase:
Hotarât sunt or sa mor,
Or ca sa te am amor:
Ca din ceas ce te-am zarit
Mintile mi s-a zmintit...
Povestea vorbei e o falsa culegere folcloristica, întrucât Pann nu
respecta autenticul taranesc, ci împestriteaza graiul popular cu cel
cult, obtinând adesea un efect cromatic uluitor. Limbutia, darul sau
de a versifica, nu fara a cauta greutatile, sunt extraordinare:
Eu nu îti zic alta decât sa stii cum ca
Dupa cum esti mare si vrednic de munca,
Când te tocmesti cere sa-ti dea plata buna.
Un prim ton umoristic vine din usurinta cu totul mecanica cu care
se versifica chestiuni curente, cu o repeziciune aforistica de natura
bufonadei:
Sarea când e umedoasa arata ploaie sau nor,
Iar când este uscacioasa va fi timp dogoritor.
Când nu arde focul bine si luminarea frumos
Sa fiti siguri ca ne vine de undeva un nor gros.
Orice copil ar râde azi cu hohote citind în Hristoitie sfaturi ce
presupun o stare de animalitate superlativa:
George Calinescu
Când vei fi la adunare
Sau vorbesti cu oarecare,
Te pazeste foarte tare,
Ca nu din vreo rea dedare,
Sa-ti fie mâinile ajunse
Spre partile cele ascunse,
Au sa te scarpini cu ele
Spre locurile acele,
Ca e lucrul de rusine
si a fi nu se cuvine.
Pe vestita Chitra, cap a fi o puse;
Rodia alese, cum si pe Lamâia,
Piersica, Naramza pentru treapta-ntâia;
Iar a doua treapta rândui pe Parul
Cu Cireasa, Visina, Zarzara si Marul;
Iar pe supt acestia Coarna si pe Pruna
Cum si dopotriva Nuca si Aluna.
Cum simti aceasta Ceapa, totodata,
Cum e din natura foarte veninata,
Se-mbraca îndata, iute, cu mânie,
Douasprece haine puse de dimie,
si camasi atâtea albe, subtirele,
Îmbracând binisul rosu peste ele,
Pieptena si barba-si alba si batrâna,
Scuturând-o bine de pamânt, tarâna.
Cumulul de elemente constituie procedeul pictural, ca în "Istoria
poamelor", rasturnare masiva de fructe într-o natura moarta:
Pann facea "metafore", antropomorfizând, cum e cazul în portretul
cepei:
Metoda fundamentala este aglomerarea de sentinte, gramadirea
aproape monstruoasa de aforisme pe o idee initiala si printr-o asociatie
foarte larga, alinierea lor dupa un program ritmic, totdeauna cu efect
burlesc:
Aideti sa vorbim degeaba
Ca tot n-avem nici o treaba,
Fiindca,
Istoria literaturii române
Gura nu cere chirie,
Poate vorbi orice fie.
De multe ori însa
Vorba, din vorba în vorba
Au ajuns si la cociorba.
s-atunci vine proverbul:
Vorba pe unde a iesit
Mai bine sa fi tusit.
Umblarea-i e-ncovoiata
Ca la pisica plouata.
Când umbla prin poticele
Parca e luat din iele.
La o treaba când se scoala
Parca are oua-n poala.
Te uiti la dânsul si parca
Tot prin strachini goale calca.
Umbla parca treiera la maracini. Pân-a se gati mireasa,
Ochii ginerelui iasa.
Când te uiti la el si trece
Parca este în chiostece.
Arta e clasica, îndreptata spre observatia morala, de altfel cu mari
îndemânari tehnice (rime interioare, armonizare a colorilor tipatoare).
O galerie de "caractere" este alcatuita numai dintr-o combinatie
obiectiva de proverbe si zicatori, plina de nuante invizibile, de o
truculenta geniala. Iata tipul sintetic al indolentului:
Pann are mestesugul mascariei fine, al amestecului savuros de
mirosuri lingvistice tari. Portretul feciorului de împarat, fiu de tiganca,
poate servi ca specimen:
Deci crescând baiatul mare,
si-ntâi si dupa-ntarcare,
si de când umbla ca broasca
Începu sa se cunoasca:
"Ca este o floricica
Nasul care îti basica";
"C-alta e mirosul floarei
s-alta este al putoarei";
"Alt miros da floraria
s-alt miros da balaria".
Astfel dar si copilasul,
Ce-l numea toti coconasul,
S-a vazut de vârsta mica
C-o sa iasa o urzica,
Sau o floricea de laur,
Desi cheltuiau ei aur.
Dându-l sa învete carte
s-a urma stiinti înalte
Îi era de surda toate,
Nu putea la cale scoate;
"Ca prostia din nascare
Niciodata leac nu are";
Nu putea nimic sa-nvete
Nici din vorba, nici din bete;
Dar naravurile rele
Era eminent la ele;
Toate masinariile comediei sunt folosite, bineînteles cu materie
aforistica, monologul, dialogul cu replici simetrice, jocurile de a parte,
micile bufonerii de limbaj sau de mimica, Povestea vorbei fiind o
comedie a cuvintelor pure si o comedie umana, facuta din observatii
impersonale, surprinzatoare în totala lor lipsa de inedit.
CILIBI MOISI
Un fel de Anton Pann evreu a fost Cilibi Moisi, vânzator de
maruntisuri si autor verbal de maxime pline de un sanatos umor
batrânesc:
"Întotdeauna la Sf. Gheorghe si la Sf. Dimitrie Cilibi Moise are doua
parechi de case; unde sade si nu-l lasa sa iasa, unde vrea sa se mute
"Într-o zi Cilibi Moise a dat de-o mare rusine, l-a calcat hotii
si n-are cu ce sa plateasca."
noaptea si n-au gasit nimic."
"Cilibi Moise se roaga de saracie de vreo câtiva ani ca sa iasa din
casa numai pâna se îmbraca."
George Calinescu
Miseliile din lume
Le stia el toate-anume;
El stia sa-njure bine
si cântece de rusine;
Învatase si la fluier,
Înca si din buza suier,
A se tavali-n gunoaie
s-a se juca cu noroaie.
Istoria literaturii române
|
