ION CREANGA (PORTOFOLIU)

ION CREANGĂ

(PORTOFOLIU)

dupa Constantin Parascan

Poetul Mihai Eminescu colindase munti si vai,sate si orase,locuricunoscute si locuri necunoscute,ascultase oameni de peste noua mari si noua tari,cautase prin carti ale neamului nostru si ale altor neamuri. Stia ca undeva in aceasta lume trebuia sa se afle imparatul povestilor.Era tare mahnit ca nu-l aflase,dar nadejdea nu si-o pierduse.

Intr-o zi din anul 1875 Eminescu merge in inspectie la clasa invatatorului Ion Creanga. Lectiile se terminasera si scolarii nu voiau sa plece acasa.Cum sa plece daca nu li se spusese povestea?Ce Poveste? Povestea,domnule revizor! Povestea domnului invatator.Din cauza dumneavoastra ne trimite domnul acasa fara poveste.Neavand incotro,Ion Creanga povesteste copiilor.

Scolarii au plecat bucurosi.Eminescu tacea,tacea si nu se ridica din banca din care ascultase si el.

- Deci dumneata erai!Stii cat te-am cautat?rosteste Mihai Eminescu ca de pe alta lume.

- Stiu ,Badita,cum sa nu stiu? Acum nu mai privi-ntr-un loc.Ridica-te si hai cu mine! Hai,vino cu mine!

Si -asa au luat-o amandoi pe strazile tainice ale Iasului pana s-au trezit in poarta bojdeucii din Tigau."

fragmente din "Amintiri din copilarie" de Ion Creangă 515i89f ;)

"Nu stiu altii cum sunt, dar eu, când ma gândesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stâlpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau mâtele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam când începusem a merge copacel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, baietii , de-a mijoarca, si la alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc, parca-mi salta si acum inima de bucurie! si, Doamne, frumos era pe atunci, caci si parintii, si fratii, si surorile îmi erau sanatosi, casa ni era îndestulata, si copii si copilele megiesilor erau de-a pururi în petrecere cu noi, si toate îmi mergeau dupa plac, fara leac de suparare, de parca era toata lumea a mea! si eu eram vesel ca vremea cea buna si sturlubatic si copilaros ca vântul în turburarea sa.

si mama, care era vestita pentru nazdravaniile sale, îmi zicea cu zâmbet uneori, când începea a se ivi soarele dintre dupa o ploaie îndelungata: "Iesi copile cu parul balan, afara si râde la soare, doar s-a îndrepta vremea" si vremea se îndrepta dupa râsul meu.

stia, vezi bine, soarele cu cine are de-a face, caci eram feciorul mamei, care si ea cu adevarat stia a face multe si mari minunatii: alunga nourii cei negrii de pe deasupra satului nostru si abatea grindina în alte parti, înfingând toporul în pamânt, afara, dinaintea usei; închega apa cu numai doua picioare de vaca, de se crucea lumea de mirare; batea pamântul, sau paretele, la mâna sau la picior, zicând: "Na, na!", si îndata-mi trecea durerea. când vuia în soba taciunele aprins, care se zice ca face a vânt si vreme rea, sau când tiua taciunele, despre care se zice ca te vorbeste cineva de rau, mama îl mustra acolo, în vatra focului, si-l buchisea cu clestele, sa se mai potoleasca dusmanul; si mai mult decât atâta: oleaca ce nu-i venea mamei la socoteala cautatura mea, îndata pregatea, cu degetul îmbalat, putina tina din colbul adunat pe obsasul încaltarii, ori mai în graba, lua funingena de la gura sobei, zicând: "Cum nu se dioache calcâiul sau gura sobei, asa sa nu mi se dioache copilasul!" si-mi facea apoi câte un benchi boghet în frunte, ca sa nu-si prapadeasca odorul!. si altele multe înca facea.

Asa era mama în vremea copilariei mele, plina de minunatii, pe cât mi-aduc aminte; si-mi aduc bine aminte, caci bratele ei m-au leganat când îi sugeam tâta cea dulce si ma alintam la sânu-i, gângurind si uitându-ma în ochi-i cu drag! si sânge din sângele ei am împrumutat, si a vorbi de la dânsa am învatat. Iar întelepciunea de la Dumnezeu, când vine vremea de a pricepe omul ce-i bine si ce-i rau.

Dar vremea trecea cu amagele si eu cresteam pe nesimtite, si tot alte gânduri îmi zburau prin cap. caci sprintar si înselator e gândul omului, pe ale caruia aripi te poarta dorul necontenit si nu te lasa în pace, pâna ce intri în mormânt!

 

un bot cu ochi, o bucata de huma însufletita din Humulesti, care nici frumos pâna la 20, nici cu minte pâna la 30 si nici bogat pâna la 40 nu m-am facut. Dar si sarac

asa ca în anul acesta, ca în

anul trecut si ca de când

sunt, niciodata n-am fost".NITATEA".

o      Timp de 25 de ani, Creanga slujeste scoala, fiind un excelent pedagog, chiar daca fusese destituit din învatamânt între 1872-1874. E autorul unui numar de 4 manuale scolare, scoase în colaborare cu alti institutori.

o      Sub imboldul poetului, care-i citea si îndrepta manuscrisele, sunt compuse în bojdeuca genialele sale scrieri literare, care încânta toate generatiile de cititori români (ba si straini, prin traduceri).

Acum e timpul capodoperelor povestitorului; acum e si timpul capodoperelor scrise de Eminescu. Destinul vrajit a facut ca în 1883 amândoi sa se îmbolnaveasca si sa nu mai scrie nimic important, dupa acest an. Dupa Soacra cu trei nurori, Creanga publica în Convorbiri literare: Punguta cu doi bani, Danila Prepeleac, Povestea porcului, Mos Nechifor Cotcariul, Povestea lui Harap-Alb, Fata babei si fata mosneagului, Ivan Turbinca, Povestea unui om lenes, Amintiri din copilarie (primele trei parti, a patra fiind postuma), Popa Duhu, Cinci pâni. Scrise tot acum, Mos Ion Roata si Mos Ion Roata si Voda Cuza, apar în alte publicatii.

o      Exact în aceeasi perioada cu Eminescu, marele nostru povestitor este bolnav si scrie sporadic. Crizele de epilepsie îi aduc o suferinta de sase ani. Când afla, din presa, ca Eminescu e bolnav, îl apuca disperarea. Cade chiar în clasa, înaintea scolarilor, stând mult timp prin concedii medicale. Pentru tratament se duce la Slanic Moldova.

o       1889, 15 iunie Creanga afla, tot din ziare, ca la ospiciul dr. Sutu din Capitala s-a stins "fratele Mihai". Plânge ca un copil si murmura tremurând de suspine: Badie Mihai!

Dupa câteva saptamâni, afla ca - la începutul lui august - sarmana Veronica Micle, cea care venea uneori la bojdeuca, s-a otravit cu arsenic la manastirea Varatec.

o      1889, 31 dec Copiii pornesc prin Iasi cu uratul. Înveselit, Creanga coboara din Ticau, spre centru. Intra la o franzelarie de pe Strada Lapusneanu, mâncând pofticios gogosi cu dulceata. Împreuna cu prof. Draghici, urca pe Ulita de Sus. Dupa ce beau câte un coniac, amicul îl conduce pâna aproape de bojdeuca. Îsi ureaza "La multi ani". Primeste colindatorii, amintindu-si cum umbla la urat prin Humulestii natali. În noaptea bucuriilor, el îsi da duhul. Aflând vestea, prietenii l-au pus în sicriu. Când sa-l scoata, parca bojdeuca nu-l lasa sa plece la cimitir. Cosciugul - prea mare; usile - prea strâmte. Cum sa iasa? Amicii strica zidul de lut, dintre ferestruicile odaii de curat. Prin spartura este scos sicriu si dus la Eternitatea, unde e înmormântat pe 2 ianuarie 1890.

1837 1 martie S-a nascut, dupa cum a marturisit într-o schita de autobiografie, Ion Creanga ,în satul Humulesti, judetul Neamtului, Plasa de Sus, din parinti români: stefan a lui Petrea Ciubotariul din Humulesti si sotia sa Smaranda.

1846 Septembrie Ion Creanga începe cursul primar în satul natal, la scoala înfiintata de preotul Ion Humulescu (Nemteanu) cu dascalul Vasile a Ilioaiei (Vasilcai).

1848 Ion Creanga trece la scoala învatatorului Neculai Nanu din Brosteni.

1853 Creanga termina clasa a treia primara la scoala publica de la Târgul Neamt, avându-1 ca profesor pe Isaia Teodorescu ("popa Duhu").

1854 Creanga, numit acum Ion stefanescu, termina clasa a patra, si toamna se înscrie la scoala de catiheti din Falticeni ("fabrica de popi").

1855 6 noiembrie Ion Creanga este admis în anul al II-lea la seminarul din Socola.

1858 Ion Creanga absolveste cursul inferior al seminarului.

1859 5 noiembrie Poporani de la biserica Patruzeci de sfinti din Iasi dau marturie lui Ion Creanga spre a fi hirotonisit preot.

1860 26 octombrie Îl gasim înscris ca student în anul I la Facultatea de teologie din Iasi.

1864 Absolvind un an de studiu la Institutul normal vasilian, Creanga se înscrie la concursul pentru ocuparea postului vacant de institutor la sectiunea a II-a a clasei întâi de la scoala primara vasiliana Trei Ierarhi. La 13 noiembrie primea decretul de numire în post.

1865 10 ianuarie Ion Creanga îsi începe activitatea de institutor.

1868 În august apare Metoda noua de scriere si citire pentru uzul clasei I primare de Ion Creanga, C. Grigorescu, G. Ienachescu, N. Climescu, V. Raceanu si A. Simionescu.

1870 20 octombrie Creanga este mutat la scoala sucursala primara de baieti nr. l din Iasi (mahalaua Sararie).

1871 Dat în judecata consistoriului, în septembrie, pentru conduita sa, e oprit de la "lucrarea diaconiei" "pâna va da probe de îndreptare". Era învinuit de a fi mers la teatru, de a fi tras cu pusca asupra bisericii, de a trai mai multi ani despartit de sotie si de a se fi tuns.
Apare Învatatorul copiilor - carte de citit în clasele primare de ambele sexe cu litere, slove si buchi, cuprinzând învataturi morale si instructive de C. Grigorescu, I. Creanga si V. Raceanu.

1872 Apare a doua editie a Învatatorului copiilor.

1874 Apare editia a III-a a Învatatorului copiilor.

1875 Numit într-o comisie de examinare a cartilor didactice din Iași, Mihai Eminescu face cunostinta cu Ion Creanga.
Introdus de Mihai Eminescu la "Junimea", Ion Creanga publica în "Convorbiri literare" Soacra cu trei nurori (1 octombrie) si Capra cu trei iezi (decembrie).

1876 Apare Povatuitoriu la citire prin scriere dupa sistema fonetica de Gh. Ienachescu si Ion Creanga, iar în "Convorbiri literare" - povestile Punguta cu doi bani (1 ianuarie), Danila Prepeleac (1 martie) si Povestea porcului (1 iunie).

1877 Creanga tipareste întâi în brosura, apoi în "Convorbiri literare" nuvela Mos Nichifor Cotcariul. În revista apar Povestea lui Stan Patitul (1 aprilie) si Fata babei si fata mosneagului (septembrie).

1878 Apar în "Convorbiri literare" Ivan Turbinca (1 aprilie), Povestea lui Harap-Alb (1 august), Povestea unui om lenes (octombrie).

1879 Apare Geografia judetului Iasi de V. Raceanu, Gh. Ienachescu si Ion Creanga.

1880 În "Albumul macedo-român" apare anecdota Mos Ion Roata si Unirea.

1881 În "Convorbiri literare" apare prima parte a Amintirilor din copilarie. În aprilie apare partea a doua a Amintirilor. În "Convorbiri literare" (1 noiembrie) vede lumina tiparului nuvela Popa Duhu.

1882 În "Convorbiri literare" se publica partea a treia a Amintirilor din copilarie.

1883 Ion Creanga da publicitatii nuvelele Cinci pâini si Mos Ion Roata si voda Cuza.

1888 Creanga citeste în Cercul literar al lui Beldiceanu ultima parte a Amintirilor din copilarie.

1889 31 decembrie În urma unui atac de epilepsie, Ion Creanga se stinge din viata.

1890 2 ianuarie Ion Creanga este înmormântat la cimitirul Eternitatea din Iasi. Apar Scrierile lui Ion Creanga, vol. I, cuprinzând Povestile si Mos Nichifor Cotcariul.

1892 Apar Scrierile lui Ion Creanga, vol. II, cuprinzând Amintiri din copilarie, Popa Duhu, Cinci pâini, Mos Ion Roata si Unirea, Mos Ion Roata si Cuza-voda, Poezii poporane, Poezii proprii, Cuvinte, rostiri.