IONICA FAT-FRUMOS

IONICA FAT-FRUMOS

Era un boier si el nu lucra la mosie, da umbla din târg în târg si
facea bani. Asa-i era lui dat. într-un timp de vreme l-a apucat o furtuna,
o ploaie si n-a ajuns la târgul cela, unde a avut el sa se duca. si a tras
la un om într-un sat. Da omul cela era sarman. Avea vreo sapte-opt
copii, si era femeia însarcinata si se astepta de azi pe mâine, numai
ceasul, sa-i mai faca unul.

Zice:

-Mai crestinule, nu ma-i primi sa mân la tine în asta seara, iaca
ce ploaie mare m-a apucat pe mine si vânt.

Zice:

Boierule, te-oi primi. Am, zice, saraiuri; am unde 717o1412h îti da caii.
Da, zice, n-am samovar cu ce sa-ti fac ceai.

La boieri trebuia ceai!

Mai, d-apoi, zice, la voi negustori în sat nu-s?
Zice:

Sunt.

Apoi cauta un samovar Eu zahar am, ceai am, cauta un samovar,
si eu mi-oi face singur.

S-a dus omul si i-a cautat samovar, si îi aduce boierului, si îi face
ceai, si îl primeste cum se cuvine.

Mai târziu se duce femeia... si i-a asternut în casa cea mare
boierului, i-a pus trei coaste sub perna, ca la boieri, si a venit dincoace.
Au gasit-o taieturile de copil.

Ionica Fat-Frumos__________ ______ ____ ___207

Du-te, omule, la bunica si o cheama.
Se duce el.

Da aici boierul înca nu doarme, da aceea se vaieta acolo. Ţipat! A
nascut un baiat. Când a nascut, da îngerii graiesc la fereastra:

Bre, zice, oare ce dar... în ce ceas s-a nascut copilul ista la omul
ista, ca tare multi copii are si tare îi sarac, si greu traiesc.

Da altul face:

Bre, zice, tare în bun ceas si cu noroc, în asta seara boierul
cela, care de la Chisinau, bogat, zice, mâne la omul ista si are o fata.
si, zice, baiatul ista care s-a nascut are sa ia fata boierului si are sa fie
si mai bogat ca un împarat.

El, când aude, boierul:

-Va-a-a! D-apoi cu aista sa fie el cuscru! Atâtea mosii! si un boier
ca mine! Ia uite, cu un opincar, care are pete pe suman!
Ia si se duce acolo.

Mai, zice, pruncul care s-a nascut sa fie cu noroc. Daruiesc zece
carboave.

E-e-e-e-i... cu zece carboave faceai cumatrii atunci. Erau scumpi
banii. Mai sede el, mai sede.

Mai, multi copii ai! Da-mi un baiat de acestia cu bani, nu fara
bani, ca eu nu am copii si am mosii.

- D-apoi, boierule, sa-mi dai o mosie, ca nu vreau sa-ti dau.
Da lui nu-i trebuiau acei mari. Pe acest mititel vrea sa-l ia.

Mai, zice, iaca este baba aici. si, zice, multi vad, putintei cunosc,
dam si babei un mohorici si daca a întreba cineva, apoi spune: "S-a
întâmplat o pierdere, ca a fost copilul mort, si baba l-a îngropat, si
gata".

Da el de-amu se minti, se oni si el.

Daca mi-i da un citfiric de galbeni, zice, ti-l dau.

Mai, zice, da tu citfiric ai?
El avea o lada de bani.
Zice:

208_____ _______ ______ _______________Basme populare românesti

Nanasul are.

Sa dus la nanasul sau si aduce citfiricul si îi masoara un citfiric
de galbeni. si i-l înveleste în niste pelincute, nu stiu ce, pe copilul
cela acolo., si îl pune anume cu capul subtioara, da el l-a pus cu
picioarele. L-a strâns de picioare. Iese afara.
Zice:

înhama caii, mai, cum l-o fi chemat, si haidem.
Zice:

Vaaleu ca eu nu m-am culcat.
Zice:

Nu lehai din gura. Când zic hai, apoi hai!
Ei, ce sa faca, daca-i sluga?

A înhamat caii. Se porneste noaptea. Hai, hai, a ajuns la o padure.
Da la padurea aceea era o râpa si era plina cu spini de cei porumbrei...
si ajunge acolo, coboara... se duce si azvârle copilul în spinii ceia
acolo, sa-l manânce ceva, sa nu-i fie ginere, ca nu vrea. Vizitiul n-a
stiut. si s-a dus si n-a venit pe locurile acelea optsprezece ani de zile.
Nu s-a aratat pe locul cela...

A doua zi se duce un boier mai sarac, cu vreo cinci-sase copii, si
care avea vreo doi copoi, la vânat câte un iepure, ca sa-i aduca acasa
sa hraneasca copiii. Copoii ceia au mers pe acolo si au dat de dânsul.

Copilul - viu si numai da din mânuta. Da ei tipa acolo si tâhnesc.

El se teme a se apropia. Ia pusca si ce face? Când a ajuns, nu da
cu pusca. Când se uita el - un copil!

Ia copilul... si îl duce acasa. Se duce si îi face stiut popii.

Parinte, zice, am gasit un baiat.

Unde?

în râpa aceea, îi spune el, acolo, unde-s spinii ceia.

Bine. Numai du-te si îi spune dascalului si mai cauta - mai
erau vreo doi boieri mai bogati ca acesta - si l-om boteza.

Au luat, l-au botezat si i-au pus numele Ionica Fat-Frumos.
Când a ajuns, frate, la sapte ani, l-a dat la scoala. Ai lui învatau,
nu învatau, da acela, cât învatau acestia într-un an, acela într-o zi

Ionica Fat-Frumos__________ ______ ____ ___209

învata. si s-a facut un baiat asa de frumos si asa de învatat, de care
nu era pe lume. Iaca la optsprezece ani de zile îl aduce Dumnezeu pe
boierul cela si vine si pica taman în musafirie la boierul care a gasit
baiatul. Acela, ca sa afle ce se aude de baiatul acela. S-a prapadit, ori
cum? Când vine, acela l-a primit, l-a pus la masa, i-a facut ceai, cum
se cuvine. La urma urmei cere la un baiat:

Da-i boierului oleaca de apa.

He-hei! au râs si s-au dus ai boierului copii.
Da acela a tacut mut, s-a sculat si s-a dus, si îi da.
Zice:

Iaca, bre, la care copil am cerut eu apa si care mi-a dat. Cât îi
de frumos aista.

Iaca, boierule, cât de frumos si cuminte, da, zice, aista nu-i din
sângele meu.

Da dintr-al cui?
Zice:

Aista baiat l-am gasit în anul cutare asa învelit în niste pelinci,
asa spunea, într-o râpa, în niste spini.

E-he-hee, zice, aista îi acela.

Amu se gândeste boierul. Când l-a vedea fata lui, fara de voia lui,
se duce dupa... - asa-i de frumos el si un om scump. Iese boierul afara,
se duce în coliba si scrie un ravas, ca pe om la greu sa nu-l mai lasi, si
vine înapoi acasa.

Zice:

Bre, eu am uitat sa-i dau un ravas cucoanei mele. Daca spui tu
ca asa-i de cuminte, - îi zice la aist de casa, - trimite-l la mine si
mi-a duce hârtia asta acasa si îi dau o suta de carboave.

O suta de carboave erau multi bani. Cumparai o mosie atunci.
Da tata-sau îl sfatuie pe dânsul:

Sa nu vrei sa te duci, sa zici sa-ti dea un cal.
Avea patru cai.

Sa-ti dea un cal sa fie al tau.

210_____ _______ ______ _______________Basme populare românesti

Zice:

Boierule, nu vrea. Vrea si un cal.

si un cal îi dau.

Da el a scris acolo, ca în ce ceas a ajunge, sa-l dea temnicului (el
avea unul) sa-l ucida, ca sa nu fie pe lume, sa nu-i fie ginere.

si l-a jurat pe toti dumnezeii sa nu caute în hârtie. El a zis ca n-a
cauta.

A luat hârtia ceea si se porneste baiatul. S-a dus o zi de cale. A
ajuns cât de ici la Balti, oare-unde... de-amu a înserat. Daca a înserat,
n-are el unde poposi... Om strain! si s-a dus la învatatorul cela la
care a mântuit el învatatura toata. La cel mai batrân si a mas.

He-e-e, unde te duci, Ionica?

Ma duc la Chisinau (ori la Ades ), - unde spune.

Da ce-i?

Sa-i duc o hârtie la un boier.

Ha-ha,îl stiu eu, învatatorul cela. Da ce fel de... ce-i într-însa?
Zice:

N-am cautat.

Ia hai si-om cauta.
Aista nu vrea.

Da, zice, ce? Tu m-ai învatat pe mine?
Când a despecetluit si a cautat:

Ia uite, mai juncanule, cum te duci tu la moarte. si tu ai mers
pe drum si n-ai cautat!

Da el începe a plânge.

Nu plânge, îi zice învatatorul. Ia hârtia aceea, fratele meu, ia
si-o da pe foc. si plicul cela îl lasa.

si scrie de-amu învatatorul lui: "Cucoana, zice, umblând prin lume,
am gasit un baiat foarte bun si îi frumos, si îi cuminte, si îl trimit la
noi acasa... Eu peste o luna de zile am sa vin acasa, îi scrie învatatorul.
Da tu sa nu gândesti, cu duduca sa-l logodesti si sa faci o nunta pe
sapte parti mai buna decât când oi fi eu acasa. Când oi veni, sa-l gasesc
însurat ca pe celalalt".

Ionica Fat-Frumos__________ ______ ____ ___211

Acela a luat hârtia. Când i-a dus si i-a aratat cucoanei, a pus si i-a
logodit, a trimis în Nemteasca, ca sa foloseasca, au venit lautari, au
facut o nunta, Domnul sa v-o auda. Când a venit boierul peste vreo
luna, da el Ionica umbla cu Mândra-Câmpului prin vie, se plimba.

Da el zice:

Spuneti-i cucoanei sa iasa în cerdac s-o împusc!
Da ea iese cu hârtia ceea în mâna.

Stai, boierule, vezi ce mi-ai trimis si eu ce am facut. si apoi
ma-i împusca.

Când se uita: " în ce ceas a ajunge, sa-l logodeasca, sa-l casa-
toreasca... ", spune.

Mai, zice, nu te stiu de ginere. Du-te la iad si la rai si ada-mi
cheile si apoi mi-i fi ginere.

Zice:

Ma duc.

Leapada si se duce. Da atunci nu era ca amu tramvai ori drum de
fier. S-a pornit pe jos si a mers un an de zile, pâna a ajuns la împaratie,
bietul Ionica. Când a ajuns acolo, s-a dus la împarat. Zice:

împarate, luminate, vizeaza-mi pasaportul, ca trec în alta
împaratie. Eu ma duc cu mare treaba.

Acela i-a vizat pasaportul. Zice:

Ionica Fat-Frumos, ducându-te tu si având viata cu dulceata, si
îi avea cu cine grai, zice, am avut o fiica, de-amu nicaieri pe lume nu
era asa de frumoasa si într-o zi... eram afara si a venit un vârtecus si
a luat-o si-i dusa si îi dusa si în ziua de azi. si, zice, am dat zvon prin
toate împaratiile si nu se gaseste nimeni sa-mi spuna ca este ori a
vazut-o. Daca n-a mai fi nici la iad, apoi îi prapadita fata mea. Ca,
zice, când s-ar afla cineva sa-mi spuna unde-i fata mea, eu dau
jumatate de împaratie.

Da el zice:

Iscaleste.

împaratul s-a iscalit si Ionica a luat iscalitura si a pus-o în buzunar
S-a dus.

212_____ _______ ______ _______________Basme populare românesti

A mai mers un an, a ajuns la a doua împaratie. De-amu acolo iar
vizeaza pasaportul, ca trece în a treia împaratie. Acela se caineaza:

Ionica Fat-Frumos, ducându-te tu si având viata cu dulceata, si
îi avea cu cine te lua de vorba, zice, am o suta de falci de livada si fel
de fel de poame, câte pe lumea asta sunt, si numai înfloresc, daca,
zice, nu rodesc. Când mi-ar spune cineva, ce sa fac sa rodeasca livada
mea, zice, eu as da jumatate de împaratie.

Zice:

Iscaleste.

Se iscaleste, acesta ia iscalitura si o pune în buzunar.
Se duce la al treilea împarat. A ajuns acolo, acela iar i-a vizat
pasaportul si i-a spus:

Ionica Fat-Frumos, ducându-te tu si având viata cu dulceata, si
îi ajunge unde esti pornit, poate îi avea cu cine te întreba, zice. Nu
stiu cine s-a aflat galanton la minte si mi-a luat apele si numai într-o
fântâna este apa. Daca dau un suflet de om, iau o cofa de apa, da
daca nu dau, nu iau nimica. si, zice, când mi-ar spune cineva, ce sa
fac sa izvorasca fântânile si pâraiele, apoi, zice, eu as da jumatate de
împaratie.

Zice:

Iscaleste.

Se isaleste si acela, ia baiatul si de la el iscalitura, se duce.

Mergând el, îtr-o buna de-amiaza a ajuns la iad si la rai. Intra prin
rai, nu graiseste nimeni la dânsul. Mese întinse, faclii aprinse, oamenii
parca-s vii. Ia, se întoarna, se duce în iad. A deschis douasprezece usi
pâna a ajuns la Talpa-Iadului. Când a ajuns, da fata împaratului sedea
cu lumina, ca si cum noi amu aici.

Ce faci, Uliana, fata frumoasa?

Da de unde stii ca ma cheama Uliana?

Tatal-tau mi-a spus, el zice. Cu cine traiesti tu aici?
Zice:

Cu vrajmasul cel mai mare, care-i Talpa-Iadului.

Te-ai cununat cu dânsul?

Ionica Fat-Frumos__________ ______ ____ ___213

Zice:

Nu. Când vine el la mine, eu nu vreau sa ma logodesc, el se
departeaza, nu se apropie de mine.

Când a veni el deseara, zice, are sa farâme toate usile. Are sa-i
miroase a om pamântean. Da tu sa începi a plânge, Ion îi spune, si sa
iesi înaintea lui.

Spune-i: "Eu am avut un gând bun, sa traiesc cu tine, da tu de
când am venit aici, nu-mi arati nimica în gospodaria ta". si daca a sta
el si te-a întreba: "Ce ai vrut, femeie, sa stii? ","Mai, omule, zi, eu de
când am venit aici, tu nu-mi spui care-s cheile iadului si care-s ale
raiului". si apoi, zice, eu oi sti.

Ca ele, cheile, sedeau acolo. Acele din dreapta - ale raiului, da
cele din stânga - ale iadului. Da el n-a stiut.

Sa-i spui asa, când erai la tatal-tau, sa-i spui lui, sa-l amagesti
c-ai gândit ca numai tatal-tau e împarat peste toata lunea, da ei, psane,
mai sunt împarati. "Al meu tata spune ca este un împarat si are o suta
de falci de livada si numai înfloresc, daca nu rodesc, din ce pricina",
ca el, ce zice, trebuie sa stie. si unul, zice, nu are apa. si tot sa-l întrebi,
ca el tot trebuie sa stie, si la urma urmei sa-l întrebi, are el moarte ori
traieste cât lumea?

Ei, când a venit, da ea l-a ascuns în a doua odaie si a pus o albie
de fier peste dânsul. Da el la întuneric acolo, fara lumina, apoi scria
prin întuneric mai frumos de cum bat la masini. Asa scriitor Ionica
era. si aista spunea, da el tot a scris acolo toate planurile.

Când a venit, farâma usile, farâma tot. Da ea începe a plânge, a se
munci. Iese înaintea lui, el sare.

Ce vrei, muiere?

Mai omule, de când am venit eu la casa ta, sa nu-mi spui mie
care-s cheile iadului si care-s ale raiului?

Eemeie blestemata, acelea din dreapta sunt ale raiului, da acelea
de pe stânga sunt ale iadului. si ce-ai vrut sa mai spui?

Eu, când eram la tata, am auzit iaca asa si asa, parca eu am
gândit ca numai al meu tata e împarat pe lume, da ei psane ca mai

214_____ _______ ______ _______________Basme populare românesti

sunt. S-a laudat unul ca are o suta de falci de livada. Parca o falce ori
doua nu era destul? D-apoi atâta!

Apoi tu nu crezi?

El s-a pus în potrivire cu mine. si eu am supt pe de desubt si am
facut temnic si am pus trei poloboace. Toti galbenii mei sunt acolo.
Când livada lui înfloreste, da eu dau foc la galbeni si-i curat de rugina
si nu va avea cât lumea nici o poama. Da când ar sti cineva în cutare
loc sa sape aurul cela al meu, sa-l puna la o parte, sa puna pamânt
de-al doilea si ar rodi de n-ar tine crengile. Asa ar rodi. Da cine stie.
Numai eu saracul.

Apoi da. Da unul a zis ca apa, iaca... unul întreaba.

E, zice, tot m-am jucat eu si am tras vitele izvoarelor într-o
stânca si am pus o piatra pe dânsele. si acolo, zice, tot aud, gem
izvoarele. Când ar fi niste oameni, vreo zece-cincisprezece cu lomuri
de fier sa pravale stânca ceea sa se duca la vale, apoi, zice, izvoarele
s-ar porni si fântânile si pâraiele ar merge ca din ploaie.

E-e, îti multumesc, de-amu fac mâncare si ne culcam. Da am sa
te întreb un cuvînt, nu ti-a fi urât?

Ce ai sa ma întrebi?

Dragut, tu moarte ai pe lumea asta ori tu esti...

Da ce ma întrebi de moarte?

Nu te speria. Te întreb, traiesti ori...
Zice:

Eu traiesc cât lumea. Da daca sa vreau sa mor eu, de o ciuda
ceva, sa am, apoi mai usoara moarte decât mine n-are nimeni pe lumea
asta.

Da cum mori? - tot pe lânga dânsul ea.
Zice:

Daca ar fi un barbat, nu..., ca tu esti femeie, da un om sa-i tai
degetul mic de la mâna stânga, sa curga oleaca de sânge la mine în
gura, apoi din mine se face un iaz de pacura. Da sa fie un barbat, nu
o muiere ca tine.

Ei, de-amu culca-te, ca eu fac mâncare.

Ionica Fat-Frumos__________ ______ ____ ___215

El când dormea, puteai sa tai lemne pe dânsul.

Ea se face a face mâncare. El a adormit. El l-a scos pe Ionica si i-a
taiat degetul. N-a mai lasat sa-l mai lege. Când i-a picat în gura, apoi
a si luat-o în spate. si când a scos-o si el când a pocnit, s-a umplut
iazul de pacura.

Da el ia si pune mâna si ia cheile iadului si se porneste. Vine, vine...
când a ajuns, a ajuns la aist cu apa.

Ei ce, Ionica? Ai aflat ceva?

Am aflat. Da mata darul, care te-ai iscalit, îl daruiesti?

Da.

Da-mi vre-o zece oameni, cincisprezece. Iaca este planul.

S-a dus si numai a rasturnat piatra ceea de vale si asa a tâsnit apa
si a început a merge apa prin pâraie, prin izvoare, fântânile se umplu
si i-a dat jumatate de împaratie lui Ionica.

Vine. Vine la aist cu livada. si aista tot zice ca da.

A luat niste oameni si a pus la tot pomul doi oameni, si a sapat
pomii, si a tras la o parte. si când a scos banii aceia de acolo, s-a
prabusit locul si a carat pamânt de-al doilea si a pus pomii aceia a
doilea în ordine, cum se cuvine, si a scos doua girezi de galbeni: o
gireada - lui Ion si una - împaratului. si el i-a dat înca jumatate de
împaratie si l-a facut un împarat.

Amu, venind el pe drum, ajunge la aist cu fata. Când a ajuns aici,
o lasa undeva pe..., se duce el singur.

Ei ce, Ionica, zice, ai aflat ceva?
Zice:

Da.

Ce ai aflat?

Am aflat unde îi fata si am sa-ti spun si te-i duce, si îi vedea-o.

Mare pozna!

Da, zice, dai ce...

Ce am grait, zice, îti dau.
Când se duce el si a adus fata, zice:

Asta-i?

216_____ _______ ______ _______________Basme populare românesti

Asta. Apoi, zice, cum ai gasit-o, asa ti-o dau de sotie.
Zice:

Nu, ca eu îs însurat si îs cununat, zice, am femeie si am lasat-o
acasa si nu pot s-o iau eu. De-al doilea nu pot sa ma însor.

Apoi avea împaratul un cal, de zbura ca aeroplanul.

Apoi, zice, îti dau calul meu.

si i-a dat jumatate de împaratie si l-a facut un împarat si jumatate.
El, când a încalecat calul acela, în trei zile a ajuns acasa. Când a ajuns,
da socru-sau dormea. El o întreba pe cucoana:

Unde-i tata?

Taci, încet, ca doarme.

Scoala, ca eu am luat cheile si, zice, au iesit toti din iad. Trebuie
sa-i strânga la gramada, sa-i dea, sa-i închida si sa-i încuie.

Cund s-a trezit el... si a vazut, ca i-a adus cheile iadului, a luat
cheile celea si s-a pornit. A iesit din curte, a ajuns la un drum si a
gasit o fântâna. Pune cheile celea pe cumpana si singur si-a dat drumul
în fântâna si s-a prapadit.

Da eu m-am pus pe un pai de secara
si v-am asternut o poveste în asta seara,
Da daca m-as sui pe un cârlig,
As mânca un covrig
si as fi om voinic.

Culeasa de la Trifan Balta din co-
muna Blesteni, judetul Hotin.