IPOSTAZE ALE FEMEII ÎN LITERATURA ROMÂNĂ CARACTERIZAREA PERSONAJULUI LITERAR PERSIDA din romanul MARA de IOAN SLAVICI
Prima ipostaza
în care gasim acest personaj feminin este aceea de fiica. Mara, mama Persidei, o vaduva puternica
si ambitioasa, doreste ca fiica ei sa devina " o femeie minunata, si 818i85i dulce la
fire, si bogata, si frumoasa. aidoma preotesei de
Viata pe care o duce Persida la manastire o îndeparteaza de mama ei, de casa în care a crescut : " se simtea nenorocita când venea la casa cea saraca."
Sa nu te sperii, ca au sa treaca toate cu bine. Asta e soarta femeilor! Zise ea încet si se pleca asupra ei, ca sa-i potriveasca perinile la capatâi si sa-i mângâie fruntea. Nu e nimic: fii linistita, draga mamei."
Atunci când este batuta si umilita de barbat se întoarce la mama ei." Trecuse de miezul noptii, si ele, desi obosite moarte, nu puteau sa doarma în culcusurile lor."
Persida este alaturi de Trica, fratele ei, "saracutii mamei". Desi cei doi sunt « zdrentarosi, si desculti, si nepieptanati, si; nespalati, si obraznici » , ei sunt unici "Tot n-are nimeni copii ca mine!", afirma Mara, mama celor doi .
" Obrajii ei se umplura de sânge , si îi era parca o sagetase ceva prin inima. Atât a fost, nu mai mult, si ea nu mai putea sa fie ceea ce fusese. "
Din acest moment Natl simte ca devine " barbatul nevestei sale" si comportamentul sau este pe masura pentru ca se simte asezat într-o pozitie inferioara Persidei. Viata familiala a celor doi decade în vulgaritate. Persida cade prada furiei lui Natl, este batuta, facuta de râs în fata prietenilor si a slugilor, iar ea nu se sfieste sa-si arate suferinta în fata tuturor: "Nu bagase de seama ca împrejurimile ochiului stâng îi erau rosite, aproape sângerate, si putin i-ar fi pasat dac-ar fi bagat de seama; putea lumea sa stie de ce dânsa nu mai poate sa stea cu el." Remuscarile o încearca: " Cununia se face nu pentru Dumnezeu, care toate le stie, ci pentru lume si-n fata lumii, stiga ea dispretuita de sine, si eu nu sotia lui am fost, ci femeia, care i s-a dat cu ochii închisi!" Persida vede viata ca pe o succesiune de datorii, asceze si reprimari. Ea îsi accepta sotul asa cum este, cu toate defectele lui.
Procesul de maturizare a Persidei se încheie cu ipostaza de mama. Odata cu venirea pe lume a copilului, Natl constata ca "parca nu mai e nevasta lui, ci numai muma copilului sau. Nu-l mai vedea pe el, nu-l mai baga în seama de când avea copil, si pe nesimtite se schimbasera lucrurile, încât ea, care-I fusese mai înainte ca o sluga, si-l facuse sluga pe el."
La botezul copilului sau, în biserica, stând îngenuncheata, Persida se vede în gândul ei pe sine "copila rasfatata, stând în fereastra cu geamul spart de o întâmplatoare suflare de vânt, se vedea deschizând în neastâmparul ei copilaresc cealalta fereastra, se vedea trecând prin fata macelariei. una câte una întâmplarile care hotarâsera viata ei se reamintira în sufletul ei parca le visa si le visase numai dupa un drum planificat, de mai înainte croit ».
Persida reprezinta "centrul" actiunii romanului, punctul central în care se întâlnesc si se întretaie toate liniile de relatie dintre ea si celelalte personaje care o înconjoara. Însa pentru a accede la centru, personajul este supus unei consacrari, unei initieri, unei existente profane si iluzorii careia îi va succede, neaparat, o noua existenta reala, durabila, eficace.
|
