operatinal de nuvela psihologica ("Īn vreme de razboi" de I. L. Caragiale)
tema transformarea psihologica si evolutia unei obsesii, la un om dornic de īmbogatire, care īn cele din urma va īnnebuni.
Compozitional, nuvela este alcatuita din trei capitole, prin care se sugereaza tocmai aceasta crestere gradata a obsesiei īn sufletul hangiului Stavrache. Fratele mai tānar, popa Iancu, era vaduv si destul de bogat, īncāt atrage atentia oamenilor din partea locului. O banda de tālhari, tot profitānd de aceste vremuri, da lovituri mai ales la curtea celor bogati, īncāt popa Iancu īsi īnsceneaza propria "pradare", lumea gasindu-l legat si cu calus īn gura. Oamenii se mirau īnsa, deoarece hotii nu avusesera timp sa ia mare lucru, nici macar "buiestrasul", pe care īl calarea popa, cu aerul unui haiduc.
este ca se ridica imediat, si o loveste pe fata peste obraz, facāndu-i morala si spunāndu-i ca asa se īnvata de mici sa fie hoti.
Episodul acesta evidentiaza lacomia, zgārcenia fara margini a hangiului, fara a considera ca fetita facuse un lucru bun. Īn loc sa faca pomana pentru fratele sau, pentru mama moarta, hangiul este obsedat de ideea moralitatii si chiar o blesteama pe fetita, auzind ca nu a adus banii, si ca trebuie s-o īnscrie īn condica de datorii. Copila aceasta se pierde apoi īn viscolul de afara, iar hangiul ramāne dus pe gānduri.
Punctul culminant al nuvelei īl reprezinta īntālnirea reala dintre cei doi frati. Tot īntr-o seara se aude o sanie cu clopotei, si hangiul primeste peste noapte doi barbati cam ascunsi din fire. Stavrache cauta sa intre īn vorba cu ei, sa afle cu ce se ocupa, dar unul vorbeste prea putin, iar celalalt se īntinde īn pat, si adoarme cu fata la perete. Pregatind ceva de māncare, hangiul sta de vorba cu oaspetele treaz, si afla cu surprindere ca acesta īi cunostea chiar si numele. Īntrebat daca mai trecusera pe acolo, drumetul īi spune ca nu trecuse, dar stia de el de la prietenul sau. Apropiindu-se de acesta din urma, Stavrache īsi recunoaste fratele care se prefacea ca doarme si care īl īnfrunta cu aceleasi vorbe:"Gāndeai c-am murit, neica? De data aceasta, īncordarea atinge pragul maxim si hangiul īsi pierde mintile. Īn loc sa se bucure ca si-a regasit fratele, hangiul cauta sa se īnchine pe la icoane, crezānd ca este tot o halucinatie, apoi trece brusc de la stari de acalmie la furie, repezindu-se asupra fratelui, cu dorinta de a-l ucide. Intervine si celalalt drumet si Stavrache va fi potolit deplin sfārsind prin a cānta popeste, adica īnnebunind.
Popa Iancu trecuse acum cu adevarat pe la han, deoarece delapidase din banii regimentului si avea nevoie de o suma respectabila de bani, pentru a nu ajunge la ocna. De fapt, cerea din averea sa, dar starea de tensiune, singuratatea vor duce la alienarea personajului.
Stavrache rāde cu hohot, ori scuipa, si pāna la urma cānta linistit ca un popa nebun.
Scriitorul asociaza īn aceasta nuvela si factorul ereditar, deoarece nu este firesc faptul ca īntr-o familie, un frate sa devina, din popa, capetenie de tālhari, iar celalalt sa fie atāt de lacom de avere īncāt sa-si vrea fratele mort sub masca moralitatii, pentru a nu le face neamul de rās.
|
