Ilustreaza comicul (de caracter, de situatie sau de limbaj), prin referire la o comedie studiata.
Comicul este o categorie estetica care consta în actiuni, situatii, replici, personaje care provoaca râsul. Comicul se 17317m1220r deosebeste de umor prin satira virulenta care are ca scop stigmatizarea si îndreptarea trasaturilor negative ale societatii sau ale oamenilor.
Comicul se defineste prin opozitia dintre aparenta si esenta, iar, în functie de domeniul manifestarii, el poate fi: de caracter, de situatie, de limbaj, de nume, de moravuri etc.
Sursele comicului în comedia "O scrisoare pierduta"
Comicul de caracter contureaza personaje ridicole prin trasaturi negative, tare morale, stârnind râsul cu scop moralizator. I.L. Caragiale creeaza tipologii de personaje, dominate de trasaturi morale negative:
tipul încornoratului este ilustrat de Zaharia Trahanache
tipul cochetei adulterine este încarnat de Zoe
tipul parvenitului si al demagogului este întruchipat de Nae Catavencu
tipul prostului de Farfuridi si Brânzovenescu
tipul servilului incult de Ghita Pristanda
Agamemnon Dandanache acumuleaza toate trasaturile negative ale celorlalte personaje: parvenitismul, demagogia, prostia, incultura, perfidia, ramolismentul.
Comicul de nume are menirea de a sugera o trasatura dominanta de personalitate, sau chiar un întreg caracter.
Zaharia Trahanache ("trahana" înseamna "coca moale") este usor modelat de superiorii sai;
Ghita Pristanda (pristandaua e un joc popular, ce se danseaza dupa reguli prestabilite, într-o parte si în alta, conform strigaturilor si comenzilor unui conducator de joc) e servil si umil fata de sefi;
Nae Catavencu (cataveica = haina cu doua fete; cata = mahalagioaica) este ipocrit si demagog;
Farfuridi si Brânzovenescu alcatuiesc un cuplu de imbecilitate, dependenti unul de altul, fiindu-si numai unul altuia de folos;
Agamemnon Dandanache (dandana = încurcatura, belea, bucluc) construieste o adevarata strategie a santajului, creând o multime de încurcaturi;
Comicul de limbaj este o modalitate de a scoate în evidenta incultura si incoerenta personajelor. El se defineste prin câteva particularitati, si anume:
Greselile de vocabular se produc din cauza deformarii cuvintelor, mai ales a neologismelor, fie din lipsa de instructie, fie din mimetism:
pronuntie gresita ("famelie", "renumeratie", "plebicist", "andrisant", "bampir")
etimologie gresita ("capitalisti" pentru locuitorii Capitalei, "scrofulos" pentru scrupulos)
lipsa de proprietate a termenilor ("liber-schimbist", însemnând cel care promoveaza libertatea comertului, neamestecul statului în treburile întreprinzatorilor capitalisti, are pentru Catavencu sensul de flexibil în conceptii)
Încalcarea regulilor gramaticale si a logicii
polisemia ("ne-am racit împreuna")
contradictia în termeni ("dupa lupte seculare care au durat aproape 30 de ani...")
asociatii incompatibile ca sens ("Industria româna e admirabila, e sublima, putem zice, dar lipseste cu desavârsire")
nonsensul ("Din doua una, ori sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimic, ori sa nu se revizuiasca primesc, dar atunci sa se schimbe pe ici pe colo si anume prin partile esentiale")
truismele ("Un popor care nu merge înainte, sta pe loc, ba mai da si-napoi")
constructii prolixe ("În sanatatea alegatorilor...cari au probat patriotism si mi-au acordat...asta...cum sa zic de!...a! sufrazdele lor; eu, care familia mea de la patuzopt în Camera, si eu ca rumânul impartial, care va sa zica...cum am zite...în sfârsit sa traiasca!")
expresii tautologice ("intrigi proaste")
Repetitia obsedanta a unor cuvinte sau sintagme ce duc la ticuri verbale, care evidentiaza saracie de gândire si de vocabular: "neicusorule, puicusorule", "curat murdar", "curat constitutional"
Neconcordanta stilurilor: Catavencu tine un discurs patriotard în fata lui Pristanda, cu care vorbise pâna atunci într-un stil familiar: "Nu bratul care loveste, vointa care ordona e de vina...si în sfârsit, cum ar fi posibil martiriul, daca n-ar exista calaul?!"
Confuzii ale unor dictoane celebre sau folosirea nepotrivita a altora, din pricina inculturii. Dictonul lui Niccolo Machiavelli, "Scopul scuza mijloacele", este atribuit de catre Catavencu "nemuritorului Gambetta". Tot Catavencu rosteste eronat un dicton latinesc, "oneste bibere", care ar însemna într-o traducere libera "sa bei cinstit", în loc de "honeste vivere", adica "sa traiesti cinstit".
Comicul de situatie reiese din împrejurarile cele mai surprinzatoare în care sunt puse personajele, provocate de coincidente, de încurcaturi, confuzii si situatii echivoce. Situatiile în care sunt puse personajele aduc la suprafata trasaturile negative ale acestora: perfidia Zoei, ipocrizia lui Catavencu, servilismul lui Pristanda, ramolismentul lui Trahanache etc.
|
