Ilustrează comicul (de caracter, de situatie sau de limbaj), prin referire la o comedie studiată.
O scrisoare pierdută, de I.L. Caragiale
Comicul - categorie estetică, ce desemnează un fenomen care s 17317g67r târneste râsul si care nu periclitează
existenta celor implicati. Comicul provine dintr-o neconcordantă între aparentă si esentă, între
adevăr si minciună, între scop si mijloace. Forme ale comicului : umorul, satira, ironia, sarcasmul,
grotescul
Tipuri de comic : de situatie, de limbaj, de nume, de caracter.
Comicul de limbaj este provocat de:
- prezenta numeroaselor greseli de vocabular. Cuvintele sunt deformate, mai ales neologismele, din
lipsă de instructie: famelie, renumeratie, andrisant, plebicist (familie, remuneratie, adresant,
plebiscit
- încălcarea regulilor gramaticale si a logicii
- contradictia în termeni: «După lupte seculare care au durat aproape 30 de ani.»
- asociatii incompatibile: «Industria română e admirabilă, e sublimă, dar lipseste cu desăvârsire.»
- nonsensul: «... ori să se revizuiască, primesc ! dar să nu se schimbe nimica...»
- ticuri verbale:
- Ghită Pristanda: curat murdar, curat constitutional;
- Trahanache: aveti putintică răbdare;
Comicul de situatie rezultă din fapte neprevăzute si din prezenta unor grupuri insolite:
- triunghiul conjugal: Zoe-Tipătescu-Trahanache;
- cuplul Farfuridi- Brânzovenescu;
- încurcătura (pierderea scrisorii);
- evolutia inversă (Catavencu);
- quiproquo-ul (înlocuirea lui Catavencu prin Dandanache);
orice scenă în care apar efecte comice;
|
