Ilustreazã comicul (de caracter, de situatie sau de limbaj), prin referire la o comedie studiatã.
O scrisoare pierdutã, de I.L. Caragiale
Comicul - categorie esteticã, ce desemneazã un fenomen care s 17317g67r târneste râsul si care nu pericliteazã
existenta celor implicati. Comicul provine dintr-o neconcordantã între aparentã si esentã, între
adevãr si minciunã, între scop si mijloace. Forme ale comicului : umorul, satira, ironia, sarcasmul,
grotescul
Tipuri de comic : de situatie, de limbaj, de nume, de caracter.
Comicul de limbaj este provocat de:
- prezenta numeroaselor greseli de vocabular. Cuvintele sunt deformate, mai ales neologismele, din
lipsã de instructie: famelie, renumeratie, andrisant, plebicist (familie, remuneratie, adresant,
plebiscit
- încãlcarea regulilor gramaticale si a logicii
- contradictia în termeni: «Dupã lupte seculare care au durat aproape 30 de ani.»
- asociatii incompatibile: «Industria românã e admirabilã, e sublimã, dar lipseste cu desãvârsire.»
- nonsensul: «... ori sã se revizuiascã, primesc ! dar sã nu se schimbe nimica...»
- ticuri verbale:
- Ghitã Pristanda: curat murdar, curat constitutional;
- Trahanache: aveti putinticã rãbdare;
Comicul de situatie rezultã din fapte neprevãzute si din prezenta unor grupuri insolite:
- triunghiul conjugal: Zoe-Tipãtescu-Trahanache;
- cuplul Farfuridi- Brânzovenescu;
- încurcãtura (pierderea scrisorii);
- evolutia inversã (Catavencu);
- quiproquo-ul (înlocuirea lui Catavencu prin Dandanache);
orice scenã în care apar efecte comice;
|
