Ilustreaza conceptul operational de POSTMODERNISM, prin referire la un text liric studiat
Criticul Eugen Lovinescu, in volumul IV "Scriitori romani de azi" (1989), publica 200 de pagini despre tinerii scriitori postmodernisti, sau optzecisti, iar scriitorul reprezentativ pentru noul curent, Mircea Cartarescu are un studiu "Postmodernismul romanesc" in care dezvolta acest subiect.
Se stie ca inca din generatia 60, scriitori ca G. Dumitrescu, ion Caraion, Leonida Dimov, chiar Nichita Stanescu si Marin Sorescu incearca sa recilcelze temele si stilurile vechi din poezia romaneasca, sa nege retorica traditionala, fiind influentati de alti modernisti: Arghezi, I. Barbu- Deci postmodernismul a fost pregatit si anuntat de marii predecesori.
Oricum, se vorbeste de acest curent ca de noul val din deceniul '80, odata cu plubicarea unor ontologii de proza scurta sau de versuri, cei mai cunoscuti reprezentanti fiind Mircea Horia Simionescu, Radu Teposu, Mircea Nedelciu, Gabriela Adamesteanu si, bineinteles, Mircea Cartarescu.
Principalele trasaturi ale postmodetnismului sunt:
- & 18118t197s nbsp; & 18118t197s nbsp; & 18118t197s nbsp; eliberarea de conventii: lipsa majusculei, a punctuatiei, a organizarii strofice, prezenta versului liber, folosirea cuvintelor cu sens propriu, stilurile traditionale sunt reciclate.
- & 18118t197s nbsp; & 18118t197s nbsp; & 18118t197s nbsp; Lumea e vazuta ca o imensa fictiune, iar cititorul trebuie sa inteleaga faptul ca intre lumea reala si fictiune nu e mare deosebire - Universul operei cuprinde fragmente, secvente e un colaj de aspecte din realitate.
- & 18118t197s nbsp; & 18118t197s nbsp; & 18118t197s nbsp; Costienti de prioritatea internetului, a televizorului, a faptului ca lumea nu citeste, scriitorul postmodernist traieste criza lipsei de comunicare prin scris, criza de identitate, de valori.
- & 18118t197s nbsp; & 18118t197s nbsp; & 18118t197s nbsp; Postmodernistii traiesc si scriu intr-o opera in care mass-media produce propria cultura, de consum, de fapt, incultura, violenta, prostul gust, simulacrul, pornografia, care manipuleaza pe individ alienandu-l .
- & 18118t197s nbsp; & 18118t197s nbsp; & 18118t197s nbsp; In ultimul timp, dupa 1990, exista doua atitudini in acest curent: a) cea care ii reprezinta pe scriitori grupati in jurul revistei "Paralela 45" , in frunte cu Gheorghe Craciun si Calin Vasile, care-i contesta pe Nichita Stanescu, Marin, Eugen Simion si in general, generatia '60; ei folosesc mijloace publiciste neintelectuale, mitocanesti; b) o alta pozitie, mai ludica, care, dupa doua decenii de postmodernism, incearca sa se elibereze de acele conventii si sa scrie altceva! , parodiindu-i chiar pe postmodernisti - Printre acestia sunt: Mircea Nedelciu, Ioan Lacusta si altii. Astazi, postmodernismul este pe cale de disparitie, cu toate defectele si calitatile lui: a grabit decesul indigestului roman politic, a silit poezia romaneasca sa-si regandeasca stilul si temele, a parodiat propriile modele (+), dar a si lovit scriitori prin revizuiri morale, a demolat modelele(-).
Ca scriitor reprezentativ postmodernist, MIRCEA CARTARESCU (n. 1956) este consuderat un lider al generatiei contemporane, prin romanele "Travesti" , " Orbitor" , cartea "De ce iubim femeile" (2005) , prin volumele de poezii "poeme de amor" , " Totul" , "Levantul" (Premiul Unirii Scriitorilor in 1990) ; cele mai cunoscute poezii fiind "Levantul" , "Ciocnirea" , "Poema chiuvetei" , " O seara la opera".
"LEANTUL" , adevarat manifest literara postmodernist, este o epopee parodica si ludica, in 12 canturi (in spiritul "Tiganiadei" lui Ion Budai Deleanu, dar si a poemului "Epigonii" de M. Eminescu), in care , cu multa fantazie si umor, poetul reactiveaza in mod creator poezia romaneasca de la inceputurile sale (poeti naivi. clasici ) pana in prezent (poeti moderni, cu "simturi mestesugite"), folosind ca idee de baza intertextualitatea (= reluarea unor citate din autorii vizati, incepand cu D. Bolintineanu, V. Alecsandri. M. Eminescu, Al. Macedonski si altii).
Subiectul pe scurt al acestei epopei este urmatorul: Manoil, un fel de alter ego al autorului, poet revolutionar, colinda impreuna cu sora sa si cu un pirat aroman, diferite locuri si insule de pe coasta de rasarit a Marii Mediterane, in drum spre Bucuresti, unde vor sa-l detroneze pe domnitorul tiran. Ei trec diferite peripetii: cu ajutorul unui glob de cristal, ajungand printr-un zbor galactic, intr-un tinut fermecat, o cetate cu sapte statui uriase, fiecare dintre ele i se adreseaza lui Manoil cu versuri care amintesc opera cate unui poet roman celebru. Acesta experienta e corespunzatoare coborarii in infern, dupa care Manoil revine intre rasculati, calatoreste cu un balon, cucereste palatul tiranului, dar refuza sa preia domnia, lasandu-i tronul piratului aroman care se dovedeste tot asa de ticalos ca si vechiul domnitor. (aluzii stravechi la situatia Romaniei in 1989). In final, Manoil si prietenii sai evadeaza din lumea fictiva a epopeii in lumea reala in care traieste Mircea Cartarescu (la bloc, in saracie, mizerie, cu nechezol in loc de cafea), acesta primeste acasa, in vizita, personajele inchipuite de el, inclusiv pe cititor..
Trasaturi postmoderniste:
-"prozaicizarea" lirismului, "narativizarea" liricului prin introducerea povestirii unor aspecte din existenta cotidiana.
-"biografismul", referiri la existenta scriitorului (vezi finalul)
-"demitalogizarea" temelor si viziumulor poetice prin parodie, umor
refuzul metaforei si a exprimarii conotative(=sens figurat)
-refuzul sentimentalismului romantic
-cultivarea ironiei, a spiritului ludic (bucuria jocului)
-introducerea cititorului in laboratorul de creatie al poetului
-amestecul de stiluri (stil "inalt" + stil "de divertisment" al literaturii de "consum", limbaj familiar, fonetisme regionale, arhaisme)
-intertextualitatea = folosirea citatului ascuns din alte opere, prin imitatie, parodie, aluzie (postmodernistii sunt foatre culti, ii cunosc bine pe inaintasi), de care isi rad constructiv (nu-i demoleaza!), nostalgic, reabilitand gustul pentru poezie, fiind ingaduitori cu acestia, chiar indragindu-i!, DAR ei se distanteaza de modele!
Un exemplu de intertextualitate este poezia Avei Blandiana "Cand voi fi imbatranit destul"- ca o replica la "mai am un singur dor" de M. Eminescu:
"Cand voi fi-mbatranit destul
Sa nu imi mai doresc sa mor..
In dulcele cosciug de boabe (din patul..)
Voi fi batrana, va fi bine
Si nu-mi voi mai dori sa mor"
"CIOCNIREA"
Poezia, inclusa in volumul "Totul" are ca tema "ciocnirea" erotica a eului liric, prin intermediul firului de la telefon, cu iubita sa.
O prima trasatura postmodernista a textului este biografismul, adica faptul ca poezia este intens biografica, se inspira din diverse intamplari traite de autor, in peisaje cunoscute. El "dezmembreaza" realul in fragmente mai mici, concrete si le descrie cu rabdare.
Astfel poemul devine epic, prozaic, poetul folosind enumeratia. Spatiul "ciocnirii" erotice este orasul Bucuresti. In miscarea de apropiere fantastica, prin tragerea de un fir telefonic, a celor doua cartiere in care locuiesc cei doi indragostiti, poetul isi imagineaza cum farmaciile si cofetariile se turtesc, tevile de canalizare plesnesc, incalecand asfalturile, cum "statuia lui C.A. Rosetti" aluneca spre militie/ consiliul popular al sectorului doi/ se cioni de foisorul de foc si se duse la fund cu tot cu o nunta/ iar strada latina zambi."
Cuvintele sunt folosite cu sens propriu, denotativ: telofon, receptar, surubelnita; totusi realitatea sufera o ciudata metamorfoza : telefonul "murise", microfonul " este plin de viermi", iar paianjenii isi tes panza " pe lita bobinelor". Totul sugereaza ideea ca putreziciunea biologica a pus stapanire pe telefon, ca mijloc modern de comunicare. De aceea comunicarea dintre indragoastiti se face , nu in mod "realist", ci fantastic: tragand de firul telefonic si "incolacindu-l pe brat", eul liric aduce in fata ferestrei sale fereastra iubitei, impreuna cu locuinta si cartieru ei! In planul realului, intervine imaginatia ca o solutie de comunicare, iar imbratisarea arzatoare ii transforma pe indragostiti intr-o singura fiinta: " ne-am imbratisat strivindu-ne buzele./amestecandu-ne inima/ mancandu-ne genele,...arzand ca dati cu benzina" , dar apar din nou paianjenii care ii tes panza " in cosul pieptului notru" (sugerand trecerea timpului). Cei doi formeaza.andraginul, barbat si femeie, intr-o fiinta unica- nucleu simbolic. Biografismul si realismul devin interesante prin acest simbol final.
Conditia femeii in societatea rurala
|
