Ilustreaza conceptul operational postmodernism, prin referire la un text liric studiat.
Postmodernismul este o miscare artistică, o filosofie sau o conditie existentială, apărută după
Modernism sau ca o reactie la acesta. Dacă modernismul se recomandă drept apoteoză a căutării
unei estetici de către Iluminism, ca etică dar si ca epistemologie a autoritătii rationale,
postmodernismul priveste modul în care autoritatea unor entităti ideale, uneori numite
metanaratiuni, este slăbită ulterior prin procesul de fragmentare, consumerism, si deconstructie.
Postmodernismul
Ciocnirea, Mircea Cartarescu
Postmodernismul este un curent literar
aparut in literatura romana dupa al doilea razboi mondial, mai precis in anii
`80.
Grupul care a dat glas acestui gen de poetica a fost numita Generatia `80 sau
80-cistii. Printre cei mai de seama scriitori 80-cisti se
numera: Mircea Cartarescu, Florin Iaru, Simona Popescu, Emilia
Bromaru, Ana Blandiana, Mircea Dinescu.
Postmodernistii au fost atrasi de realitatea
imediata, de banal, de cotidian, de aceea avem de a face la poeti
postmoderni cu "poezia cotidianului".
Poemul "Ciocnirea" scrisa la sfârsitul anilor ´80 este reprezentativ pentru tipul de poetica
sustinut de Cartarescu, anume "poezia cotidianului".
"Poezia cotidianului" este una care se centreaza
pe experienta eului liric într-o realitate inconjuratoare
imediata care e rediografica în cele mai micisi banale detalii.
"Ciocnirea" este o poezie de dragoste care surprinde
parcursul refacerii unitatii originare, decorul în care a avut loc
povestea de dragoste este Bucurestiul anilor ´80 înainte de
revolutie. Marcarea temporala se face
în termeni specifici acestei perioade - a militiei, consiliu popular.
Spatiul sufera un proces de descompunere
care semnifica distrugerea artificiului si retntoarcerea la natural.
Canalul cel mai modern de comunicare este invadat de furnici,viermi,
paianjeni si astfel contactul indirect dentre îndragostiti
devine imposibil. Singura cale de comunicare este comunicarea directa,
întâlnirea, însa ea nu se poate împlini decât prin contractarea
spatiunlui care îi înconjoara, astfel se declanseaza joaca
inocenta a eului liric care tragând de firul telefonului
reuseste sa înghita ca într-o avalansa cladiri,
oameni, si strazi facând posibila apropierea de fiinta
iubita. Întâlnirea celor doi se produce neasteptat, cladirile în
care ei locuiesc se ciocnesc si se întrepatrund,tinerii
se aproprie tot mai mult pâna la contopirea violenta.
Focul transforma si niveleaza incompatibilitatile
organice pentru ca la final cele doua corpuri sa
de vina unul singur care se epuizeaza si redevine materie
moarta.
|
