Ilustreaza conceptul operational "povestire", prin referire la o opera literara studiata
Povestirea este o specie a genului epic, relatānd faptele din punctul de vedere al unui narator care este martor sau participant la evenimentul povestit. Astfel, un asemenea narator este cu mult mai implicat decāt, spre exemplu, cel din nuvela. Cānd este extradiegetic (deci īn afara a 17417b116r ctiunii), apeleaza la naratori martori anonimi ("se spune ca") sau cunoscuti (".prietinul acesta al meu..."). Ca narator intradiegetic, el corespunde personajului implicat.
Povestirea se limiteaza la relatarea unui singur fapt, interesul concentrāndu-se mai mult asupra situatiei decāt a personajului. Timpul faptelor relatate este situat in trecut. Ca īntindere, povestirea are dimensiuni mai reduse decāt ale nuvelei, dar este mai īntinsa decāt schita.
Relatia dintre narator si cititor este mai directa si mai strānsa decāt in alte specii. Aceasta relatie se realizeaza prin oralitate, crearea unei atmosfere de suspans, folosirea persoanei a II-a si a marcilor naratarului ("Trebuie sa stiti dumneavoastra ca...")
Dupa forma povestirea poate aparea ca opera independenta ("Lostrita" de Vasile Voiculescu), ca enclava a unei alte opere (episoadele "la scaldat", "furtul cireselor" etc. din "Amintiri din copilarie" de I. Creanga) sau ca element al unei suite de nuclee narative independente, delimitate de autor - cele noua povestiri din ciclul sadovenian "Hanu Ancutei", "Decameronul" etc.).
Dupa continut si destinatie īntālnim povestire satirica ("Decameronul" de Boccacio), anecdotica ("Iapa lui Voda" de M. Sadoveanu), erotica ("Povestiri de dragoste" de M. Sadoveanu), istorica ("Stejarul din Borzesti" de Eusebiu Camilar), magica ("Iubire magica", "Lostrita" de Vasile Voiculescu), romantica ("Hanu Ancutei" de M. Sadoveanu) si povestirea pentru copii.
"Iapa lui voda" din ciclul sadovenian "Hanu Ancutei" este o povestire anecdotica īn rama. Povestirea īn rama este o suita de nuclee narative independente, īncadrate īntr-o "rama". Aceasta contine atāt naratorul generic (cel care reproduce povestirile auzite), cāt si pe cei secunzi, care pot fi martori sau eroi ai celor povestite.
Naratorul povestirii "Iapa lui Voda", comisul Ionita, este si personaj, deci participant la evenimentul prezentat. Este, īn consecinta, un narator subiectiv, intradiegetic si autodiegetic. Īn mod evident, el este implicat īn actiunea prezentata.
Firul epic prezinta un singur fapt, si anume īncercarea comisului de a-si gasi dreptatea la noul domnitor pentru o pricina legata de pamānt. Naratiunea este axata mai ales pe episoadele prezentate: īntālnirea lui Ionita cu un boier caruia i se confeseaza despre nedreptatile suferite, ideea nastrusnica despre ce trebuie sa faca domnitorul daca nu īi acorda petitonarului cāstig de cauza, dialogul dintre comis si domnitor, care nu era altul decāt boierul din ziua precedenta. In ceea ce priveste personajele, acestea se afla in plan secund. Este evident ca povestitorul este interesat de īntāmplari, nu de actanti.
"Hanu Ancutei" este o povestire īn rama pentru ca naratorul si interlocutorii sunt prezenti īn acelasi spatiu - hanul, īn acelasi timp- "īntr-o toamna aurie", cadru care prilejuieste nararea tuturor povestirilor din ciclu.
|
