Ilustreaza conceptul operational "povestire", prin referire la o opera literara studiata
Povestirea este o specie a genului epic, relatând faptele din punctul de vedere al unui narator care este martor sau participant la evenimentul povestit. Astfel, un asemenea narator este cu mult mai implicat decât, spre exemplu, cel din nuvela. Când este extradiegetic (deci în afara a 17417b116r ctiunii), apeleaza la naratori martori anonimi ("se spune ca") sau cunoscuti (".prietinul acesta al meu..."). Ca narator intradiegetic, el corespunde personajului implicat.
Povestirea se limiteaza la relatarea unui singur fapt, interesul concentrându-se mai mult asupra situatiei decât a personajului. Timpul faptelor relatate este situat in trecut. Ca întindere, povestirea are dimensiuni mai reduse decât ale nuvelei, dar este mai întinsa decât schita.
Relatia dintre narator si cititor este mai directa si mai strânsa decât in alte specii. Aceasta relatie se realizeaza prin oralitate, crearea unei atmosfere de suspans, folosirea persoanei a II-a si a marcilor naratarului ("Trebuie sa stiti dumneavoastra ca...")
Dupa forma povestirea poate aparea ca opera independenta ("Lostrita" de Vasile Voiculescu), ca enclava a unei alte opere (episoadele "la scaldat", "furtul cireselor" etc. din "Amintiri din copilarie" de I. Creanga) sau ca element al unei suite de nuclee narative independente, delimitate de autor - cele noua povestiri din ciclul sadovenian "Hanu Ancutei", "Decameronul" etc.).
Dupa continut si destinatie întâlnim povestire satirica ("Decameronul" de Boccacio), anecdotica ("Iapa lui Voda" de M. Sadoveanu), erotica ("Povestiri de dragoste" de M. Sadoveanu), istorica ("Stejarul din Borzesti" de Eusebiu Camilar), magica ("Iubire magica", "Lostrita" de Vasile Voiculescu), romantica ("Hanu Ancutei" de M. Sadoveanu) si povestirea pentru copii.
"Iapa lui voda" din ciclul sadovenian "Hanu Ancutei" este o povestire anecdotica în rama. Povestirea în rama este o suita de nuclee narative independente, încadrate într-o "rama". Aceasta contine atât naratorul generic (cel care reproduce povestirile auzite), cât si pe cei secunzi, care pot fi martori sau eroi ai celor povestite.
Naratorul povestirii "Iapa lui Voda", comisul Ionita, este si personaj, deci participant la evenimentul prezentat. Este, în consecinta, un narator subiectiv, intradiegetic si autodiegetic. În mod evident, el este implicat în actiunea prezentata.
Firul epic prezinta un singur fapt, si anume încercarea comisului de a-si gasi dreptatea la noul domnitor pentru o pricina legata de pamânt. Naratiunea este axata mai ales pe episoadele prezentate: întâlnirea lui Ionita cu un boier caruia i se confeseaza despre nedreptatile suferite, ideea nastrusnica despre ce trebuie sa faca domnitorul daca nu îi acorda petitonarului câstig de cauza, dialogul dintre comis si domnitor, care nu era altul decât boierul din ziua precedenta. In ceea ce priveste personajele, acestea se afla in plan secund. Este evident ca povestitorul este interesat de întâmplari, nu de actanti.
"Hanu Ancutei" este o povestire în rama pentru ca naratorul si interlocutorii sunt prezenti în acelasi spatiu - hanul, în acelasi timp- "într-o toamna aurie", cadru care prilejuieste nararea tuturor povestirilor din ciclu.
|
