Ilustreeazã conceptul operational personaj-narator, folosind ca suport un text narativ studiat.
Hanu Ancutei - Fântâna dintre plopi, Mihail Sadoveanu
Naratorul reprezintã instanta intermediarã între autor si
c 10410e421k ititor, este cel ce relateazã
evenimentelor, care comunicã istorisirea naratã cititorului fictiv.
Naratorul nu se confundã cu autorul. Autorul abstract este cel care a creat universul epic, iar
naratorul este cel care comunicã istorisirea naratã cititorului fictiv.
Naratorul - personaj (ªtefan Gheorghidiu - "Ultima noapte.", cãpitanul de mazili Neculai Isac
atunci cand povesteste întâmplarea de la fântâna dintre plopi, "Hanu Ancutei") - participã la
întamplãri, este implicat direct în succesiunea evenimentialã. Relatarea se face la persoana I,
existând o perspectivã subiectivã asupra evenimentelor narate, cãci naratorul face parte din lumea
fictivã pe care o expune.
Neculai Isac povesteste auditoriului (ascultãtorii prezenti la han), aducând la cunostinta si cititorului
întâmplãrile de "pe vremea celeilalte Ancute", prin tehnica evocãrii, fiind deci un narator. Prin
participarea directã la succesiunea evenimentiala el este un personaj, alãturi de celelalte personaje
ale povestirii (Marga, unchiul Hasanache, fratii acestuia), cele douã atributiuni fãcând din Neculai
Isac un narator-personaj
Perspectiva subiectivã pe care o are asupra relatãrii vine ca o consecintã a faptului cã este un
narator-personaj. Experientã de viatã a lui Neculai Isac, mediul social, sexul si vârsta îsi pun
amprenta asupra povestirii: "Eram un om buiac si ticãlos.
[.] dar îmi erau dragi ochii negri si pentru ei cãlcam multe hotare."
|
