Ion Barbu – Riga Crypto si lapona Enigel

poem de cunoastere, un poem alegoric.

ta.

ta, care ocazioneaza popasul in tinutul rigai: “In noul an, sa-si duca renii… Ea poposi pe muschiul crud/ La Crypto, mirele poenii”.

aspiratia ei spre absolut (“Ma-nchin la soarele-ntelept”), cu toate ca tentatia iubirii este coplesitoare: “Riga Crypto, riga Crypto,/ Ca o lama de blestem/ Vorba-n inima-ai infipt-o!/ Eu de umbra mult ma tem”.

riga Crypto sunt ale cercului Venerei (iubirea ca “energie degradata”, care reduce omul la ipostaza instinctiva). Impactul dintre ratiune (Enigel) si instinct (Crypto) configurat prin cele doua simboluri: “fiara” batrana si “faptura mai firava”, se soldeaza cu victoria ratiunii asupra instinctului.

Pentru I. Barbu, arta, este un zbor, univers”, interes spre profunzimea elementelor lumii, spre esentele nevazute ale lucrurilor.

In strofa a-II-a, I. Barbu transfera marea de stele in oceanul lichid ce-si plimba astrii scufundati (meduzele) sub “clopotele verzi”.

Finalul il aduce pe poet din ipostaza intelectuala a lui Hermes, in aceea lirica a lui Orfeu. “Cantecul” sau ramane “ascuns”, accesibil doar initiatilor.

Prin urmare, “Poezia (adancul acestei culme creste) este o iesire (dedus) din contingent (din ceas) in pura gratuitate (manuit azur), joc secund, ca imagine a cirezii in apa! E un nadir latent, o oglindire a zenitului in apa, o sublimare a vietii prin retorsiune” (G. Calinescu).