Comediile
o Formula artistica pe care o adopta Caragiale este cea a "realismului critiic", respectând estetica clasicismului, mai ales în crearea de caractere (dominate de o trasatura umana*).
o Comediile (4) se circumscriu alaturi de momente si schite, universului comic al operei sale. (Molière al românilor)
o Majoritatea sunt comedii de moravuri ce urmaresc dezvaluirea, fara menajamente, a moravurilor unei societati aflate într-un moment prielnic ascensiunii sale.
o Parvenitismul si formele parvenirii devin principalel 131h71b e surse de unde comediile îsi extrag substanta.
o Tudor Vianu: "Caragiale este un scriitor obiectiv, supus realitatii lumii exterioare pe care nazuieste sa o redea ca senzatie nemijlocita."
o Comediile au fost scrise între anii 1878-1885.
Tema - comedie de moravuri
Dezvaluie moravurile corupte din viata publica si de familie a unor reprezentanti ai politicianismului românesc din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea.
Titlul - pretextul intrigii
Subiectul
o Actiunea se desfasoara în "capitala unui judet de munte" (numele localitatii nu este specificat → situatia poate fi generalizata), pe fundalul unei agitate campanii electorale, generând conflicte între reprezentantii opozitiei, Nae Catavencu si guvernamentali, stefan Tipatescu (prefectul judetului) si "prezidentul" Zaharia Trahanache.
o Conflictul este provocat de pierderea unei scrisori pe care prefectul Tipatescu i-o adresase sotiei lui Trahanache, Zoe.
o Dornic de parvenire, Catavencu recurge la santaj pentru a obtine candidatura, instrumentul santajului fiind tocmai scrisoarea.
o Când Zoe, Tipatescu si Trahanache se hotarasc sa-l aleaga pe adversar, pe lista candidatilor este trecut, din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut: Agamita Dandanache.
Ghemul întâmplarilor se încâlceste foarte tare în actul al III-lea, dar solutia vine de la politaiul Pristanda, care pune la cale un scandal menit sa-l anihileze pe Catavencu. În teribila încaierare, acesta îsi pierde palaria (si scrisoarea) devenind astfel inofensiv, nevoit sa accepte patronajul "coanii Joitichii".
Lucrurile se limpezesc lent, dar sigur în actul al IV-lea, când eroii fac abstractie de "micile pasiuni" si toata lumea se împaca.
Structura/Compozitie
o Comedie în patru acte;
o Tehnica folosita este cea a "bulgarelui de zapada" - construirea în amplificare treptata a conflictului parvenirii de la fundamentale: Catavencu / Tipatescu, Zoe si Trahanache, la cele secundare prin: repetitie, evolutia inversa, interferenta grupurilor de personaje aflate în conflict.
a. Repetitia - este asigurata de revenirea cetateanului turmentat, a carui aparitie nu rezolva conflictul pâna în momentul când este gasita scrisoarea.
b. Evolutia inversa - evenimentele îsi schimba cursul fata de momentul initial: Catavencu, la început stapân pe situatie, este învins, iar grupul Zoe, Trahanache, Tipatescu triumfa.
c. Interferenta personajelor - în final conduce la aplanarea tuturor conflictelor. Eroii sunt multumiti de ceea ce au obtinut si mai ales, sunt mândri de imaginea pe care fiecare si-o face fata de propria persoana.
Personaje
o Caragiale este maestru în realizarea personajelor, considerat a "face concurenta starii civile" (G. Ibraileanu).
o Este cel mai mare creator de caractere din literatura româna.
o Ca orice personaje de factura clasica, eroii sunt dominati de o trasatura, la care se adauga interesul pentru omul social, culoarea locala si pentru particularitati psihice si de limbaj.
Referindu-se la tipurile caragialiene, Pompiliu Constantinescu le clasifica în:
o Tipul încornoratului (Trahanache, Cracanel si Pampon - din "D-ale carnavalului", Dumitrache - din "O noapte furtunoasa").
o Tipul primului amorez (Tipatescu, Chiriac, Nae Girimea, Rica).
o Tipul cochetei si al adulterinei (Mita, Zoe, Zita, Veta, Didina).
o Tipul functionarului (Catindatul).
o Tipul demagogului (Catavencu, Farfuridi, Dandanache).
o Tipul confidentului (Efimita - din "Conu Leonida fata cu reactiunea").
o Tipul raisonneur-ului - aproba mereu (Nae Ipingescu, Brânzovenescu).
o Tipul servitorului (Pristanda).
o Tipul cetateanului (Conu Leonida, Cetateanul turmentat).
Modalitati de caracterizare:
o Prin fapte, actiune, gesturi si atitudini;
o Prin caracterizarea facuta de celelalte personaje;
o Prin limbaj;
o Prin nume.
"Nenea Zaharia" (Trahanache)
o Vanitosul înselat, tipul încornoratului
o Înrait de o viclenie rudimentara (la santajul lui Catavencu pregateste un contrasantaj)
o Gândire plata (ticuri)
o Temperament domol, sugerat de ticul verbal "ai putintica rabdare"
o Numele - senzatie de tergiversare, de zahariseala (trahana = coca moale)
o Încadrat în seria încornoratilor simpatici pentru ca refuza sa creada în autenticitatea scrisorii.
o Are capacitatea de a se adapta dupa cum dicteaza "enteresul" sau ordinele celor "de la centru".
Tipatescu
o Tipul junelui prim (amorezul)
o Prefectul judetului
o Dominat de un puternic orgoliu, cu o gândire medievala (îi propune lui Zoe sa fuga).
o În cazul lui amorul a functionat ca o frâna a ascensiunii în politica.
Zoe
o Femeia voluntara si autoritara
o Tipul cochetei, al adulterinei
o Este cea mai distinsa figura feminina din teatrul lui Caragiale.
o Încheie triunghiul conjugal Zoe - Tipatescu - Trahanache.
o Lupta pentru salvarea aparentelor de moralitate.
o Penduleaza între sot si amant, conduce din umbra toata sforaria politicii din judet.
Cuplul Farfuridi - Brânzovenescu
o Ibraileanu spune ca numele au rezonante culinare.
o Farfuridi este demagog - tipul prostului fudul.
o Brânzovenescu este ecoul acestuia, placid, moale.
o Cuplul întruchipeaza ramolismentul comic.
Nae Catavencu
o Tipul demagogului "latrans"*
o Avocat, director al ziarului "Racnetul Carpatilor"
o Parvenit, santajist, grosolan, impostor ("scopul scuza mijloacele").
o Înfumurat impertinent câta vreme e stapân pe situatie si dezgustator de umil atunci când este deposedat de scrisoare.
o Tipul politicianului corupt, incult, nedemn.
o Numele - cataveica = haina cu doua fete = ipocrizie.
Agamita Dandanache
o Tipul prostului ticalos, demagog.
o Este întruchiparea raului cel mai rau; autorul spune: "am gasit un personaj mai prost decât Farfuridi si mai canalie decât Catavencu".
o Un peltic stupid, lovit de amnezie.
o Mândru de familia sa de la "patruzsopt".
o Portret caricatural - grotesc => stârneste râsul dar si dezaprobarea.
o Numele = contrast între Agamemnon (celebru erou antic) si dandana.
Cetateanul turmentat
o Tipul naiv, simpatic dar nu inocent (citeste scrisoarea).
o Este "apropitar" - deci cu drept de vot.
o E turmentat la figurat de demagogia politicienilor ("Eu cu cine votez?").
Pristanda
o Tipul politaiului slugarnic.
o Fara coloana vertebrala, marioneta în mâna puternicilor vremii.
o Etica sa este model dupa interes ("famelie mare, renumeratie mica").
o Încalca legea din ordinul superiorilor sai si este gata sa se supuna celui mai puternic (de exemplu lui Catavencu).
Sursele comicului sunt variate:
a. Comic de situatie
o Existenta unor fapte neprevazute sau a unor cupluri inedite: Farfuridi - Brânzovenescu, sau triunghiul conjugal Zoe - Tipatescu - Trahanache.
o Este creat prin mijloace tipice: încurcatura, confuzia, coincidenta, echivocul, revelatiile succesive, qui pro quo-ul (substituirea).
b. Comic al intentiilor
o Dat de atitudinea autorului fata de propriile personaje; el se simte atras de ele, dar nu ezita sa le pedepseasca atunci când devin ridicole - le trateaza cu ironie, cu umor (atitudine ironica, satirica, umoristica, sarcastica, grotesca, absurda).
c. Comic al caracterelor
o Ca si în comedia clasica, apar caractere comice:
demagogul;
fudulul;
prostul;
arivistul;
mincinosul;
laudarosul;
ipocritul;
avarul;
fanfaronul;
gelosul.
o "face concurenta starii civile" (G. Ibraileanu).
d. Onomastica
o Are o putere de sugestie foarte mare, fiind un prilej pentru râsul sarcastic (Trahanache, Catavencu, Pristanda = joc moldovenesc la care se bate pasul pe loc, Agamita - Gagamita Dandanache)
e. Comic de limbaj
o Consta în greselile de vocabular
Cuvinte pronuntate gresit (famelie, renumeratie, andrisant)
Uilizarea etimologiei populare (scrofulos, capitalisti - locuitori ai capitalei)
Termeni care îsi pierd proprietatea (limberschimbist = pentru Catavencu, elastic în gândire)
o sau gramaticale - încalcarea regulilor gramaticii si ale logicii:
Polisemia ("ne-am racit împreuna").
Contradictie în termeni ("12 trecute fix", "dupa lupte seculare, care au durat aproape 30 de ani...").
Nonsensul ("Sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimica").
Asociatiile incompatibile, prolixe ("industria româna e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavârsire").
Truismele ("un popor care nu merge înainte sta pe loc").
Expresii tautologice ("unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are", "intrigi proaste").
o Umorul este obtinut si prin repetitia obsedanta a unor expresii (ticuri verbale): "ai putintica rabdare", "curat... murdar", condei constitutional".
o Acest tip de limbaj este dovada unui fenomen de inertie intelectuala, în cadrul caruia anumite îmbinari de cuvinte devin clisee, nemiscate, fixe (ajuta la construirea personajelor).
o Interferenta stilurilor - nepotrivire ce duce la obtinerea comicului: personajele folosesc un stil total nepotrivit situatiilor (Catavencu se adreseaza lui Pristanda într-un stil ceremonios; Dandanache îsi tine discursul în fata multimii care îl aclama pe un ton familiar, se bâlbâie, frazele lui sunt incoerente).
Concluzie - "Moliėre al românilor"
Titu Maiorescu - "Comediile d-lui Caragiale":
o Modernitatea comicului, reiesita din sistemul de relatii psiho-sociale.
o Subtilitatea cu care caracteriza "spoiala civilizatiei".
o Originalitatea comicului tine de combinarea inimitabila a tuturor mijloacelor artistice.
|
