Comediile
o Formula artistica pe care o adopta Caragiale este cea a "realismului critiic", respectānd estetica clasicismului, mai ales īn crearea de caractere (dominate de o trasatura umana*).
o Comediile (4) se circumscriu alaturi de momente si schite, universului comic al operei sale. (Moličre al romānilor)
o Majoritatea sunt comedii de moravuri ce urmaresc dezvaluirea, fara menajamente, a moravurilor unei societati aflate īntr-un moment prielnic ascensiunii sale.
o Parvenitismul si formele parvenirii devin principalel 131h71b e surse de unde comediile īsi extrag substanta.
o Tudor Vianu: "Caragiale este un scriitor obiectiv, supus realitatii lumii exterioare pe care nazuieste sa o redea ca senzatie nemijlocita."
o Comediile au fost scrise īntre anii 1878-1885.
Tema - comedie de moravuri
Dezvaluie moravurile corupte din viata publica si de familie a unor reprezentanti ai politicianismului romānesc din ultimul deceniu al secolului al XIX-lea.
Titlul - pretextul intrigii
Subiectul
o Actiunea se desfasoara īn "capitala unui judet de munte" (numele localitatii nu este specificat → situatia poate fi generalizata), pe fundalul unei agitate campanii electorale, generānd conflicte īntre reprezentantii opozitiei, Nae Catavencu si guvernamentali, stefan Tipatescu (prefectul judetului) si "prezidentul" Zaharia Trahanache.
o Conflictul este provocat de pierderea unei scrisori pe care prefectul Tipatescu i-o adresase sotiei lui Trahanache, Zoe.
o Dornic de parvenire, Catavencu recurge la santaj pentru a obtine candidatura, instrumentul santajului fiind tocmai scrisoarea.
o Cānd Zoe, Tipatescu si Trahanache se hotarasc sa-l aleaga pe adversar, pe lista candidatilor este trecut, din ordinul autoritatilor de la centru, un nume necunoscut: Agamita Dandanache.
Ghemul īntāmplarilor se īncālceste foarte tare īn actul al III-lea, dar solutia vine de la politaiul Pristanda, care pune la cale un scandal menit sa-l anihileze pe Catavencu. Īn teribila īncaierare, acesta īsi pierde palaria (si scrisoarea) devenind astfel inofensiv, nevoit sa accepte patronajul "coanii Joitichii".
Lucrurile se limpezesc lent, dar sigur īn actul al IV-lea, cānd eroii fac abstractie de "micile pasiuni" si toata lumea se īmpaca.
Structura/Compozitie
o Comedie īn patru acte;
o Tehnica folosita este cea a "bulgarelui de zapada" - construirea īn amplificare treptata a conflictului parvenirii de la fundamentale: Catavencu / Tipatescu, Zoe si Trahanache, la cele secundare prin: repetitie, evolutia inversa, interferenta grupurilor de personaje aflate īn conflict.
a. Repetitia - este asigurata de revenirea cetateanului turmentat, a carui aparitie nu rezolva conflictul pāna īn momentul cānd este gasita scrisoarea.
b. Evolutia inversa - evenimentele īsi schimba cursul fata de momentul initial: Catavencu, la īnceput stapān pe situatie, este īnvins, iar grupul Zoe, Trahanache, Tipatescu triumfa.
c. Interferenta personajelor - īn final conduce la aplanarea tuturor conflictelor. Eroii sunt multumiti de ceea ce au obtinut si mai ales, sunt māndri de imaginea pe care fiecare si-o face fata de propria persoana.
Personaje
o Caragiale este maestru īn realizarea personajelor, considerat a "face concurenta starii civile" (G. Ibraileanu).
o Este cel mai mare creator de caractere din literatura romāna.
o Ca orice personaje de factura clasica, eroii sunt dominati de o trasatura, la care se adauga interesul pentru omul social, culoarea locala si pentru particularitati psihice si de limbaj.
Referindu-se la tipurile caragialiene, Pompiliu Constantinescu le clasifica īn:
o Tipul īncornoratului (Trahanache, Cracanel si Pampon - din "D-ale carnavalului", Dumitrache - din "O noapte furtunoasa").
o Tipul primului amorez (Tipatescu, Chiriac, Nae Girimea, Rica).
o Tipul cochetei si al adulterinei (Mita, Zoe, Zita, Veta, Didina).
o Tipul functionarului (Catindatul).
o Tipul demagogului (Catavencu, Farfuridi, Dandanache).
o Tipul confidentului (Efimita - din "Conu Leonida fata cu reactiunea").
o Tipul raisonneur-ului - aproba mereu (Nae Ipingescu, Brānzovenescu).
o Tipul servitorului (Pristanda).
o Tipul cetateanului (Conu Leonida, Cetateanul turmentat).
Modalitati de caracterizare:
o Prin fapte, actiune, gesturi si atitudini;
o Prin caracterizarea facuta de celelalte personaje;
o Prin limbaj;
o Prin nume.
"Nenea Zaharia" (Trahanache)
o Vanitosul īnselat, tipul īncornoratului
o Īnrait de o viclenie rudimentara (la santajul lui Catavencu pregateste un contrasantaj)
o Gāndire plata (ticuri)
o Temperament domol, sugerat de ticul verbal "ai putintica rabdare"
o Numele - senzatie de tergiversare, de zahariseala (trahana = coca moale)
o Īncadrat īn seria īncornoratilor simpatici pentru ca refuza sa creada īn autenticitatea scrisorii.
o Are capacitatea de a se adapta dupa cum dicteaza "enteresul" sau ordinele celor "de la centru".
Tipatescu
o Tipul junelui prim (amorezul)
o Prefectul judetului
o Dominat de un puternic orgoliu, cu o gāndire medievala (īi propune lui Zoe sa fuga).
o Īn cazul lui amorul a functionat ca o frāna a ascensiunii īn politica.
Zoe
o Femeia voluntara si autoritara
o Tipul cochetei, al adulterinei
o Este cea mai distinsa figura feminina din teatrul lui Caragiale.
o Īncheie triunghiul conjugal Zoe - Tipatescu - Trahanache.
o Lupta pentru salvarea aparentelor de moralitate.
o Penduleaza īntre sot si amant, conduce din umbra toata sforaria politicii din judet.
Cuplul Farfuridi - Brānzovenescu
o Ibraileanu spune ca numele au rezonante culinare.
o Farfuridi este demagog - tipul prostului fudul.
o Brānzovenescu este ecoul acestuia, placid, moale.
o Cuplul īntruchipeaza ramolismentul comic.
Nae Catavencu
o Tipul demagogului "latrans"*
o Avocat, director al ziarului "Racnetul Carpatilor"
o Parvenit, santajist, grosolan, impostor ("scopul scuza mijloacele").
o Īnfumurat impertinent cāta vreme e stapān pe situatie si dezgustator de umil atunci cānd este deposedat de scrisoare.
o Tipul politicianului corupt, incult, nedemn.
o Numele - cataveica = haina cu doua fete = ipocrizie.
Agamita Dandanache
o Tipul prostului ticalos, demagog.
o Este īntruchiparea raului cel mai rau; autorul spune: "am gasit un personaj mai prost decāt Farfuridi si mai canalie decāt Catavencu".
o Un peltic stupid, lovit de amnezie.
o Māndru de familia sa de la "patruzsopt".
o Portret caricatural - grotesc => stārneste rāsul dar si dezaprobarea.
o Numele = contrast īntre Agamemnon (celebru erou antic) si dandana.
Cetateanul turmentat
o Tipul naiv, simpatic dar nu inocent (citeste scrisoarea).
o Este "apropitar" - deci cu drept de vot.
o E turmentat la figurat de demagogia politicienilor ("Eu cu cine votez?").
Pristanda
o Tipul politaiului slugarnic.
o Fara coloana vertebrala, marioneta īn māna puternicilor vremii.
o Etica sa este model dupa interes ("famelie mare, renumeratie mica").
o Īncalca legea din ordinul superiorilor sai si este gata sa se supuna celui mai puternic (de exemplu lui Catavencu).
Sursele comicului sunt variate:
a. Comic de situatie
o Existenta unor fapte neprevazute sau a unor cupluri inedite: Farfuridi - Brānzovenescu, sau triunghiul conjugal Zoe - Tipatescu - Trahanache.
o Este creat prin mijloace tipice: īncurcatura, confuzia, coincidenta, echivocul, revelatiile succesive, qui pro quo-ul (substituirea).
b. Comic al intentiilor
o Dat de atitudinea autorului fata de propriile personaje; el se simte atras de ele, dar nu ezita sa le pedepseasca atunci cānd devin ridicole - le trateaza cu ironie, cu umor (atitudine ironica, satirica, umoristica, sarcastica, grotesca, absurda).
c. Comic al caracterelor
o Ca si īn comedia clasica, apar caractere comice:
demagogul;
fudulul;
prostul;
arivistul;
mincinosul;
laudarosul;
ipocritul;
avarul;
fanfaronul;
gelosul.
o "face concurenta starii civile" (G. Ibraileanu).
d. Onomastica
o Are o putere de sugestie foarte mare, fiind un prilej pentru rāsul sarcastic (Trahanache, Catavencu, Pristanda = joc moldovenesc la care se bate pasul pe loc, Agamita - Gagamita Dandanache)
e. Comic de limbaj
o Consta īn greselile de vocabular
Cuvinte pronuntate gresit (famelie, renumeratie, andrisant)
Uilizarea etimologiei populare (scrofulos, capitalisti - locuitori ai capitalei)
Termeni care īsi pierd proprietatea (limberschimbist = pentru Catavencu, elastic īn gāndire)
o sau gramaticale - īncalcarea regulilor gramaticii si ale logicii:
Polisemia ("ne-am racit īmpreuna").
Contradictie īn termeni ("12 trecute fix", "dupa lupte seculare, care au durat aproape 30 de ani...").
Nonsensul ("Sa se revizuiasca, primesc, dar sa nu se schimbe nimica").
Asociatiile incompatibile, prolixe ("industria romāna e admirabila, e sublima putem zice, dar lipseste cu desavārsire").
Truismele ("un popor care nu merge īnainte sta pe loc").
Expresii tautologice ("unde nu e moral, acolo e coruptie si o sotietate fara printipuri, va sa zica ca nu le are", "intrigi proaste").
o Umorul este obtinut si prin repetitia obsedanta a unor expresii (ticuri verbale): "ai putintica rabdare", "curat... murdar", condei constitutional".
o Acest tip de limbaj este dovada unui fenomen de inertie intelectuala, īn cadrul caruia anumite īmbinari de cuvinte devin clisee, nemiscate, fixe (ajuta la construirea personajelor).
o Interferenta stilurilor - nepotrivire ce duce la obtinerea comicului: personajele folosesc un stil total nepotrivit situatiilor (Catavencu se adreseaza lui Pristanda īntr-un stil ceremonios; Dandanache īsi tine discursul īn fata multimii care īl aclama pe un ton familiar, se bālbāie, frazele lui sunt incoerente).
Concluzie - "Moliėre al romānilor"
Titu Maiorescu - "Comediile d-lui Caragiale":
o Modernitatea comicului, reiesita din sistemul de relatii psiho-sociale.
o Subtilitatea cu care caracteriza "spoiala civilizatiei".
o Originalitatea comicului tine de combinarea inimitabila a tuturor mijloacelor artistice.
|
