JOCUL IELELOR DE CAMIL PETRESCU
Scrie un eseu argumentativ, de 2-3 pagini,despre drama,pornind de la ideile exprimate in urmatoarea afirmatie:"Ea[drama]va ocupa locul lasat de defuncta tragedie si va ingloba ceea ce a mai ramas: dramatismul conflictului,maretia caracterelor,etc.Ceea ce se pierde definitiv este suportul metafizic al conflictului tragic.Conflictele dramei nu implica decat individul si destinul sau terestru,fortele care i se opun sunt cunoscute si explicabile,iar fiorul necunoscutului dispare.Impasul nu este absolut,eroul poate sa-l depaseasca." (Doina Comlosan,Dictionar de comunicare)
In ciuda multitudinii domeniilor artistice si a celor conexe in care s-a impus deopotriva,Camil Petrescu ramane,in primul rand,un om de teatru,autorul modern continuandu-i pe Bog 818j92i dan Petriceicu Hasdeu si Ion Luca Caragiale,creatia lui dominand perioada interbelica.Din gama operelor camilpetresciene se detaseaza net "Jocul ielelor",care isi demonstreaza statutul de veritabila drama prin faptul ca este o specie a genului dramatic in proza,caracterizata prin ilustrarea vietii reale intr-un conflict complex si puternic ce "nu implica decat individul si destinul sau terestru",in desfasurarea caruia se urmareste conturarea trasaturilor personajului dramatic.Aceasta specie este rezultatul unei mari libertati de creatie datorita imbinarii accentelor tragice cu cele comice si,dupa cum afirma Doina Comlosan,"ea va ocupa locul lasat de defuncta tragedie si va ingloba ceea ce a mai rams:dramatisnul conflictului,maretia caracterelor".Caracterul modern ce ii asigura lui Camil Petrescu rolul de initiator al dramei de idei consta in tema urmarita pe parcursul diegezei dramatice,in tehnicile de reprezentare si validare dramatica a personajelor,precum si in arta minutioasa a scriitorului in elaborarea discursului dramatic prin procedee care uzeaza de elemente din cele mai moderne.
Primul argument in statutarea operei "Jocul ielelor" drept drama moderna de idei il constituie tema urmarita pe parcursul discursului dramatic,si anume drama de constiinta a personajului principal,izvorata dintr-un conflict in planul ideilor absolute pa care eroul vrea cu obstinatie sa le aplice in realitatea concreta cu care sunt incompatibil.Actiunea este plasata in "mai 1914,in Bucuresti" si debuteaza cu stirea pe care ziarul "Dreptatea Sociala" o primeste de la unul din redactorii sai aflati la Paris,si anume ca un cunoscut ziarist francez a publicat scrisorile de dragoste ale sotiei ministrului de justitie catre amantul ei,ceea ce a determinat-o pe aceasta sa-l astepte pe directorul ziarului trei ore sis a-l omoare cu sase focuri de pistol.Pe fondul acestei stiri sunt prezentate o serie de intamplari despre directorul ziarului,Gelu Ruscanu,care il ameninta pe ministrul justitiei,Serban Saru Sinesti,cu dezvaluirea unui aspect zguduitor al vietii sale,daca acesta nu demisioneaza din functie,fapt ce constituie intriga.Desfasurarea actiunii adduce in prim plan discutia dintre Gelu si Praida,in care cel dintai povesteste intamplarea care l-a determinat sa initieze campania impotriva lui Sinesti,si anume moartea suspecta a batranei Manitti,urmata de inlocuirea bunurilor de valoare ale acesteia cu unele neimportante.Toate aceste fapte sunt relatate de Maria Sinesti intr-o scrisoare adresata amantului sau,Gelu Ruscanu.
In seara in care trebuia dat la tipar documentul incriminator,matusa lui Gelu il viziteaza la redactie,rugandu-l sa renunte la intentia sa si cu greu ii marturiseste ca tatal sau,jucator inrait de carti,pierzand u suma considerabila de bani,a fost ajutat de Sinesti.Gestul tatalui sau zdruncina imagine ape care Gelu i-o purta,dar nu si hotararea de a publica scrisoarea,insa accepta amanarea cu o zi.Maria Sinesti ii face o vizita lui Gelu,lasand un revolver pe masa,pe care barbatul il arunca intr-un sertar al biroului,nestiind scopul cu care a fost adus.Dupa plecarea acesteia,Serban Sinesti isi face aparitia in biroul lui Gelu,incercand in santaj sentimental prin intermediul scrisorii prin care tatal sau ii solicita ajutorul,insa directorul ziarului nu abdica de la hotararea de a publica documentul.La plecare,apparent intamplator,Sinesti ii dezvaluie lui Gelu ca tatal sau s-a sinucis din cauza unei actrite vulgare si fara talent si nu a murit intr-un accident de vanatoare,fapt ce constituie punctual culminant.Deznodamantul marcheaza ratarea personajului atat pe plan professional,el renuntand la postul de director,cat si in planul ideilor,ceea ce il face san u-si mai gaseasca rostul existentei sis a se sinucida cu pistolul adus de Maria Sinesti.
Al doilea argument ce suntine apartenenta operei "Jocul ielelor" la drama moderna de idei il constituie modul de individualizare a personajelor,remarcandu-se Gelu Ruscanu,ca instanta dramatica fiind personaj principal,regasindu-se in toate secventele dramatice,protagonist,actiunea polarizand in jurul sau,si rotund,portretul sau intregindu-se pe parcursul diegezei.Ca referent uman,el dispune de un portret fizic bazat pe caracterizarea indirecta,prin intermediul didascaliilor:"Gelu e un barbat ca de 27-28 de ani,de o frumusete mai curand feminine,cu un soi de melancolie in privire,chiar cand face acte de energie.Are nervozitatea instabila a animalelor de rasa.Priveste intotdeauna drept in ochi pe cel care vorbeste si asta-I da o autoritate neobisnuita.Destul de elegant imbracat,desi fara preocupari anume.",infatisarea sa sugerand si cateva trasaturi morale precum inclinatia spre meditatie,onestitatea.
Ca toti eroii camilpetrescieni,intelectuali lucizi insetati de absolute,inflexibili si inadaptati superior,orgoliosi in aspiratii,Gelu Ruscanu este un invins,fiind devorat spiritual de propiile idealuri ce nu puteau fi concretizate in realitatea sociala.Traind in lumea ideilor pure,este incapabil sa ramana nepasator la imperfectiunile vietii pline de compromisuri,fiind dominat de un "hybris" cu totul iesit din comun.Acest orgoliu excesiv ii conduce destinul catre iluzii pe care le sustine cu obstinatie,facandu-l opac la orice solutie reala.Conceptia literara a lui Camil Petrescu,reflectata atat in proza cat si in dramaturgie,poate fi concentrata in replica personajului principal referitoare la drama intelectualului lucid:"Cata luciditate,atata existenta si,deci,atata drama".Incatusat de absolute,nascut din framantari si skepticism,Gelu mosteneste de la tatal sau aceeasi "nebunie a absolutului" si sufletul tulburat din cauza imperfectiunilor vietii reale.Prin monolog interior,asezat in fata "mastii lui Voltaire" eroul imagineaza o convorbire cu acest uitat "alter ego",Gelu rememorand toate greselile facute in viata si constientizand faptul ca a fost inconsecvent in respectarea principiilor absolute.Eroul lui Camil Petrescu este invins astfel de propiul lui ideal,traieste drama destinului tragic,prin plasarea lui intr-o lume abstracta,plina de ambiguitate si de perceptie falsa a societatii concrete.Ruscanu recunoaste ca "s-a destramat hora ielelor" si se sinucide cu pistolul adus de Maria,esuand astfel pe plan social,familial,erotic,moral si intelectual.
Al treilea argument in statutarea operei drept drama moderna de idei consta in procedeele uzitate in construirea discursului dramatic,procedee subordinate stilului anticalofil al lui Camil Petrescu,ce se particularizeaza prin formule estetice moderne,concretizate prin interesul pentru starile difuze ale eroilor,de exaltare a trairilor,sondare pana in zonele cele mai adanci ale subconstientului,echilibru si simetrie,claritatea limbajului analitic si ezitarea verbului intelectual.Didascaliile,indicatii scenice regizorale ce vizeaza elemente de comunicare paraverbala sau nonverbala,raportate la personaje ,la elemente de decor si orice alte interventii ale unor factori externi,valideaza prezenta vechiului discurs accentuat rhetoric caruia i se adauga comentariul colateral imbinat cu reflectia profunda ,dezbaterea grava si analiza trairilor umane.
Astfel,prin talentul desavarsit de care da dovada in aprofundarea nuantelor sufletesti,Camil Petrescu detine suprematia pe plan dramatic,reusind sa contureze in mod impecabil destinul unui om captiv in lumea ideilor.
|
