LUCIAN BLAGA
Lucian Blaga s-a nascut la 9 mai 1895 la Lancram, judetul Alba. Este fiul preotului Isidor Blaga si al Anei Moga, de origine aromana.
Studiile primare le-a facut la Lancram si la scoala germana din Sebes-Alba, dupa care urmeaza Liceul “Andrei Saguna” din Brasov. Dupa studii teologice incepute in 1914 la Sibiu si terminate in 242d38c 1917 la Oradea, se inscrie la Facultatea de Filosofie a Universitatii din Viena.
Revenind in tara, incearca sa intre in invatamantul universitar, la Cluj, fara succes.
Este implicat in activitatea publicistica, deosebit de intensa in acesti ani: redactor la “Cultura”, “Banatul”, “Patria”, “Vointa”, membru fondator al revistei “Gandirea”.
Intrand in diplomatie este, succesiv, atasat de presa si consilier la delegatiile Romaniei din Varsovia, Praga, Berna si Viena. Isi incheie periplul diplomatic ca ministru la Lisabona.
A debutat in ziarele aradene “Tribuna” cu poezia Pe drum si “Romanul”. A mai colaborat la “Convorbiri literare”, “Gazeta Transilvaniei”, “Cuvantul”, “Viata Romaneasca”, “Adevarul literar si artistic”, “Gand romanesc”, “Revista Fundatiilor Regale” etc.
In 1936 este ales membru al Academiei. La putin timp va fi numit profesor la Catedra de filosofia culturii a Universitatii din Cluj, creata special pentru el.
Inaugurata cu Poemele luminii, opera poetica a lui Blaga cuprinde, pana in 1943, inca sase volume - Pasii profetului, In marea trecere, Lauda somnului, La cumpana apelor, La curtile dorului, Nebanuitele trepte. La acestea se adauga versurile din ciclurile Varsta de fier, Cantecul focului, Corabii cu cenusa, Ce aude unicornul.
Iarba, de Lucian Blaga
Iunie este
Verde poveste.
Iures sporeste.
Iarba mai creste.
Ziua a sasea,
Sambata ierbii.
Creste matasea,
N-o calca cerbii.
Cresc ale ierbii
Fire albastre
Pana la-naltimea
Inimii noastre.
Asta-i masura,
Pune natura
Luncilor margini,
Lege-n paragini.
Vin curcubeie
Roua sa beie,
Seva vietii
Si-a diminetii.
Praful din spice,
Traiului straja,
Sta ca o vraja
Moarte sa strice.
Vremea prieste
Inimii, ierbii.
Raga si cerbii!
Stai si priveste!
Cate anume
Fete in lume
Are si-arata
Iarba cu arta:
Dulci si frumoase
Linii de coapse,
Linii de fete,
Mintea sa-mbete.
Fete ce lesne -
Trupuri si glezne -
Ierbii le-asameni.
Nu mai sunt oameni.
Tara , de Lucian Blaga
Pe dealuri se-nalta solare
podgorii albastre si sonde.
Rauri spre alte semintii
duc slava bucatelor blonde.
Tara si-a-mpins hotarele
toate pana in cer.
Pajuri rotesc - minutare in vesnicul ceas -
peste camp si oier.
Fluturand in vesminte
de culoarea sofranului,
ard fetele verii ca steaguri
in vantul si-n rasetul anului.
Noi si pamantul , de Lucian Blaga
Atatea stele cad in noaptea asta.
Demonul noptii tine parca-n mani pamantul
si sufla peste-o iasca
naprasnic sa-l aprinda.
In noaptea asta-n care cad
atatea stele, tanarul sau trup
de vrajitoare-mi arde-n brate
ca-n flacarile unui rug.
Nebun,
ca niste limbi de foc eu bratele-mi intind,
ca sa-ti topesc zapada umerilor goi,
si ca sa-ti sorb, flamand sa-ti mistui
puterea, sangele, mandria, primavara, totul.
In zori cand ziua va aprinde noaptea,
Cand scrumul noptii o sa piara dus
de-un vant spre-apus,
in zori de zi as vrea sa fim si noi
cenusa,
noi si - pamantul.
|
