Lefter Popescu(caracterizare)
Opera lui I. L. Caragiale acopera trei mari genuri : publicistica, dramaturgie si proza (nuvele si schite). Nuvela "Doua Loturi" de Ion Luca Caragiale, a fost publicata mai īntāi īn "Gazeta sateanului", apoi inclusa īn volumul "Momente si schite", aparut īn 1901.
Tema nuvelei "Doua loturi" de I. L. Caragiale o const 959h73j ituie drama omului obisnuit, al carui destin este situat la limita dintre comic si tragic. Titlul nuvelei semnifica sansa pe care omul obisnuit o poate avea la un moment dat īn viata lui. Numele personajului principal este format din : "Lefter", termen argotic folosit pentru a arata starea materiala nesatisfacatoare a personajului principal si "Popescu" , ce este un nume obisnuit, acesta aratānd ca el este un om oarecare.
Lefter Popescu este personajul principal al nuvelei, deoarece participa la toate momentele actiunii, iar toate celelalte personaje actioneaza īn functie de comportamentul si de atitudinea lui, de relatia pe care o stabilesc cu acesta, cu cele mai multe dintre ele aflāndu-se īntr-un conflict temporar sau de durata .
Se hraneste cu iluzia ca s-ar putea īmbogati pe neasteptate, desi initial se arata neīncrezator īn sansa de a cāstiga, pesimist dupa propria marturisire "Ţi-ai gasit! Eu si noroc!"(autocaracterizare).
El cauta biletele de loterie ratacite si oboseste, dar apoi se revigoreaza brusc, atunci cānd crede ca īsi aduce aminte unde a pus biletele. La vederea mormanelor de vechituri din casa chivutelor, Lefter simte o nerabdare pe care si-o stapāneste cu greu. Dezamagirea ccare īl cuprinde atunci cānd nu gaseste biletele īn jachet, īl face sa devina impulsiv si violent cu Ţāca ".te omor, ma īntelegi? Te omor!"
Are si momente de generozitate, dar este o generozitate interesata caci ofera un anumit procent din posibilul cāstig comisarului pentru a face presiuni asupra tigancilor sa īnapoieze biletele. Afectiv, Lefter Popescu evolueaza īntre speranta si disperare si apoi de la deznadejde la explozii de furie: tipa la sotie ,sparge farfuriile, o bate pe tiganca, si-l apostrofeaza pāna si pe comisarul Turtureanu.
Se īntoarce la chivute, care dormeau. Asteptānd, īsi face un discurs prin care sa le īmbuneze sa-i dea biletele spunāndu-le ca le va da cincisprezece la suta daca īi dau biletele. Cānd se scoala tigancile, el bate la usa si iese fata care, imediat cum īl vede, striga ca iar a venit "nebunul" si domnul Lefter se pomeneste "fleasc drept īn ochi, o strachina cu prune sleite", aceasta fiind o situatie tragico-comica.
Gasirea neasteptata a biletelor, dupa atāta zbucium inutil, īi da o stare de extaz si fericire deplina "Toti zeii! toti au murit! toti mor ! numai Norocul traieste si va trai alaturi cu Vremea, nemuritoare ca si el". Aici el se autocaracterizeaza deoarece se crede cel mai norocos om din lume.
Fericirea tine īnsa destul de putin, pentru ca seriile biletelor erau inversate si atunci cānd constata ca visul sau de īmbogatire s-a naruit, disperarea atinge cote maxime si se comporta ca un nebun: īl jigneste pe bancher, īsi da palme si pumni, bate din picioare, se jeleste , face un taraboi de nedescris.
Cu toate aceste manifestari ale sale, Lefter Popescu este un om obisnuit, īnsa situatia īn care se afla este neobisnuita si de aceea comportamentul sau nu este normal. El este o victima a hazardului.
Atitudinea scriitorului nu este batjocoritoare ci-l īnvaluie cu multa īntelegere si chiar compasiune. O alta situatie tragi-comcia este si aceea cānd, dupa ce se īntorc la berarie, capitanul Pandele īl acuza pe Lefter de neglijenta, indiferenta si imprudenta.
Trasaturile de caracter ale personajului sunt prezentate atāt direct de catre narator, de alte personaje sau de personajul īnsusi ori se desprind indirect din faptele, comportamentul, gāndurile si framāntarile sale din limbajul folosit si chiar din numele purtat.
Principalul mod de expunere folosit este naratiunea ce se īmbina cu dialogul si monologul. Naratiunea este folosita la prezentarea faptelor iar monolgul si dialogul sunt folosite la caracterizarea indirecta a persoanjelor.
Desi īsi īnvaluie personajul īntr-o aura de compansiune īi critica atitudinea, dorinta de a se īmbogati cu orice pret care īl dezumanizeaza, de aceea ".ironia e principala coordonata a umorului caragialian." (s. Cioculescu)
|
