Lucrare metodico-stiintifica
ARGUMENT
Nu exista o lume mai frumoasa si mai fascinanta ca lumea povestilor,mai
ales când acestea sunt cele scrise de Ion Creanga , scriitorul care prin opera lui a
reusit sa încante generatii si generatii de copii
Vârsta prescolara este cea mai propice pentru a obisnui copilul cu cartile ,
a-i deschide apetitul pentru ele ,a-I stimula si dezvolta imaginatia , vocabularul , gândirea , spontaneitatea , creativitatea .
Povestile lui Creanga au un caracter realist , fantastical fiind puternic individualizat si umanizat , tocmai de aceea copiii asculta cu placere Capra cu trei iezi , Punguta cu doi bani , Ursul pacalit de vulpe , Fata babei si fata mosneagului .
Adevaratele comori ale sufletului 313m125d , povestile mentin o adezinne afectiva fata de tot ce e mai frumos , mai curat , mirific si inedit din aceasta lume a copilariei . Fantezia cunoasterii resimtita înca de la fragede vârste , se contureaza treptat , pe masura ce copilul dobândeste noi si noi experiente de învatare , le transfigureaza în comportamente de înalta tinuta morala si estetica.
Cultivarea gustului pentru frumos , pentru estetic , are loc la aceasta vârsta printr-un amplu proces de insertie în lumea fabulosului .
Modul fantastic al povestii este modul în care copilul descopera lumea , modul accesibil mentalitatii lui . Copilul începe sa priveasca lumea cu ochii omului primitiv , pentru care explicatia fantastica a fenomenelor naturii , vietii , si societatii e cea mai accesibila .Copilul mosteneste setea de fantastic a primilor oameni , iar povestea îi ofera incorporate , primele elemente cu ajutorul carora îsi va face o imagine a ceea ce se cheama lumea oamenilor.
Ascultând povestile lui Creanga , copilul se transpune în acea lume frumoasa si fabuloasa , traieste la maxim fiecare moment identificându-se cu personajul .Pe de-o parte ,copilul ramâne în universul sau liliputan ,pe de alta parte , datorita miraculosului din basm , se vede mare si învingator într-un timp condensat care nu mai tine de timpul diurn în care vietuieste.
Chiar daca în curând copilul va depasi faza în care credea ca povestea îi înfatisa adevarul , ea va ramâne mereu ca parte integranta a copilariei. Copilul ramâne fidel povestilor îndragite , iar , când credinta în miraculosul lor se destrama , se desparte de ele cu nostalgie.
Multi pedagogi s-au întrebat daca într-o epoca în care cuceririle stiintei depasesc cu mult visurile milenare ale omenirii mai are rost sa li se povesteasca basme copiilor.Ce efect mai poate avea "covorul fermecat" asupra imaginatiei copilului care cunoaste avionul? Ce dimensiuni va mai atinge mirarea lui , urmarindu-l pe erou în peregrinarile sale pefundul marilor , când copilul a aflat de existenta submarinului? Ce efect ar mai avea asupra lui oglinda fermecata , când cunoaste televizorul?
Cu toata invazia tehnologiei moderne, povestea ramâne în inimile celor mici.Însisi marii povestitori si-au dat seama de potentele educative ale acesteia.Charles Perrault afirma în prefata volumului sau de basme (1695) ca cei aflati la o vârsta frageda nu au limpezite notiunile de bine si rau , de aceea este nevoie în copilarie de haina plina de vraja si de mister a povestii si a basmului . Ele stârnesc dorinta copiilor de a se asemui cu cei buni si totodata teama de nenorocirile în care cad cei rai ,datorita rautatii lor .
Pentru toate aceste motive , si pentru a le insufla copiilor placerea de a asculta povesti ,mi-am ales tema " ÎN LUMEA POVEsTILOR LUI CREANGĂ".
CUPRINS
Capitolul I
Povestile lui Ion Creanga
I.1 Model folcloric si originalitate în povestile lui Ion Creanga
I.1.1. Sursele folclorice ale povestilor lui Ion Creanga
I.1.2. Respectarea formelor populare de limba si stil
I.1.3. Originalitatea lui Ion Creanga în povesti
I.1.3.1. Arta povestirii
I.1.3.2. Nota comica
I.1.4. Eruditia paremiologica
I.1.5. Limbajul
I.2.Tematica povestilor lui Ion Creanga
I.3. Viziunea moral-caracterologica în povestile lui Ion Creanga
Amestecul între realism si fabulos
I.4. Oralitatea povestilor lui Ion Creanga
Capitolul II
Specificul receptarii povestilor de catre prescolari
II.1. Contributia povestilor lui Ion Creanga la stimularea imaginatiei si creativitatii prescolarilor
II.2. Strategii didactice de receptare a povestilor
II.3. Modalitati de îmbogatire si activizare a vocabularului prin intermediul povestilor
II.4. Receptarea povestilor prin metodele active
II.4.1.Metoda cubului
II.4.2.Harta cu figuri
II.4.3.Turul galeriei
Capitolul III
Proiectarea si experimentarea efectului educativ ale povestilor în cadrul instructiv-educativ
III.1.Obiectivele cercetarii
III.2.Etapele desfasurarii si elaborarii lucrarii.Metode de cercetare folosite
III.3.Esantionul investigat
III.4.Realizarea si desfasurarea cercetarii
III.5.Prezentarea rezultatelor cercetarii.Analiza si interpretarea rezultatelor
Concluzii
CAPITOLUL I
POVEsTILE LUI ION CREANG
I.1 Modelul folcloric si originalitatea în povestile lui Ion Creanga
Consideratii generale
Ion Creanga a intrat în literatura cu un fond sufletesc si intelectual de origine taraneasca,fondat mai întâi în perimetrul vietii humulestene si dezvoltându-se apoi într-un univers mai larg,care prin extindere poate fi considerat întregul popor român.
Acest fond îi va procura material operei si-si va pune amprenta asupra individualitatii artistice care face din Ion Creanga scriitorul român cel mai apropiat de spiritul creatiei folclorice.
Povestile lui Creanga , de o anumita întindere si alcatuire specifica , sunt putine la numar , restrânse ca volum global si au aparut toate în revista ieseana "Convorbiri literare" , numai în decurs de cinci ani ( 1875- 1879 ) , postuma " Fat - Frumos , fiul iepei " ramânând neterminata .
I.1.1. Sursele folclorice ale povestilor lui Creanga
Despre cel mai mare povestitor al românilor , Ion Creanga , care îi urmeaza lui Neculce , s-a spus ca a intrat în literatura cu un substantial fond sufletesc si intelectual de sorginte populara. "În Ion Creanga traiesc deopotriva credintele , crezurile , datinile , obiceiurile , limba , poezia , morala , filosofia poporului" - scria G. Ibraileanu
Plecând de la folclor , Creanga a reusit sa ridice proza româneasca pe culmi nebanuite . Valorificând limba omului simplu , el o ridica la un nivel artistic neegalat ,dovedindu-se un artist profund original.În realizarea povestilor sale Ion Creanga porneste de la modele populare , reactializând teme de circulatie universala cu o vechime uneori mitica .
Jean Boutierre , în 1930 , prin remarcabilul capitol " Le Contes de Creanga" din monografia sa , iar apoi Ovidiu Bârlea prin exceptionalul capitol "Fondul folcloric " din cartea " Povestile lui Creanga"(1967) , au aratat ca materia de baza a Povestilor este o vechime si o autenticitate folclorica multiplu verificabila. Astfel ,tema din Capra cu trei iezi seamana cu fabula lui La Fontaine , Le loup , la chevre et le chevreau ; Soacra cu trei nurori seamana cu un basm armean ; Punguta cu doi bani exista în Panchatantra si la Esop ; Povestea lui Harap -Alb poate fi recunoscuta în culegerea de povesti grecesti a lui Emile Legrand ( Omul fara barba ), fara sa fie însa vorba de o influenta directa asupra lui Creanga , care nu avea sa cunoasca aceste scrieri.
În creatia lui Creanga sunt si alte motive care apar în spatii culturale foarte departate : motivul calatoriei , al încercarii puterii , al animalelor recunoscatoare si al tovarasilor devotati.
Existenta acestor teme si motive la Creanga a fost determinata de faptul ca izvorul principal al povestilor sale este folclorul românesc ,unde ele circula asa cum circula în povestile tuturor popoarelor.
Creanga a cunoscut folclorul direct ,înca din timpul copilariei , încât a ramas înscris în inima sa :.."de la cinci ani , de când am început a întelege (...), am auzit de sute de ori povestile pe care vi le povestesc si eu..."
I.1.2. Respectarea formelor populare de limba si stil
Influenta folclorica este mult mai larga si nu se reduce la prelucrarea nucleelor narative universale . Creanga valorifica si alte elemente , care confera povestilor un caracter specific popular românesc.
Basmele populare se deosebesc de literatura culta printr-un numar oarecare de particularitati de limba si stil , toate acestea fiind pastrate de Ion Creanga.
Unele particularitati sunt comune tuturor operelor sale cu caracter popular , altele , dimpotriva , nu figureaza decât în basme :
1.Fraze si dialoguri stereotipe;
2. Formule initiale ,mediane si finale;
3. Asonante.
1 . Expresii, fraze si dialoguri stereotipe
a) Expresii gata facute se regasesc în numar considerabil în povestile lui Creanga.
Harap-Alb scoate aripa de furnica pe care o vrea s-o aprinda pentru a chema în ajutor pe datornicile sale , " de unde-o avea strânsa" ; Dumnezeu si Sfântul Petru se plimbau spunând " ei stiu ce " ; Ivan îti cumpara tot ce-i trebuie pentru a face un sicriu "el stie de unde" .
Furnicile patrund în palatul împaratului Ros " când e somnul mai dulce , de doarme si pamântul sub om". Fata mosneagului munceste "cât e ziulica de mare " ,bucatele Sfintei Duminici nu trebuie sa fie " nici reci , nici fierbinti , ci cum îs mai bune de mâncat".
Expresiile metaforice apar menite sa înlocuiasca abstractiile,carora limba populara le da o foarte rara întrebuintare . Pentru a sugera frumusetea fetei împaratului Ros, povestitorul spunea ca " la soare te puteai uita iar la dânsa ba" .
b)Frazele stereotipe sunt destul de numeroase:
Unele povesti contin formule obisnuite prin care un împarat previne pe erou ca va fi pedepsit cu moartea în caz de nereusita: "Are sa-ti steie capul unde-ti stau talpile"(Povestea porcului );
Vietuitoarelor care îi cer ajutor , fata babei le raspunde : "Da cum nu ! ca nu mi-oi festeli eu mânutele tatucutii si mamucutii"
c)Dialoguri stereotipe apar în multe locuri în povesti.
Când Harap-Alb încaleca , calul îl întreaba:
"- Cum sa te duc , ca vântul ori ca gândul ?" ,iar calaretul raspunde :
"- De mi-i duce ca gândul , tu mi-i prapadi ; iar de mi-i duce ca vântul, mi-i folosi "
2. Formule initiale, mediane si finale
a)Formule initiale, pastrate destul de bine de Creanga , sunt de genul formulei uzuale " A fost odata" . De obicei ,formula apare amplificata în basmele populare , însa Creanga a simplificat-o ,în majoritatea povestilor sale înlocuind-o cu : "era odata" ; " amu cica era odata" ; " cica era odata" .
b)Formulele mediane sunt de cele mai multe ori în versuri ,fac trecerea ,în mod placut si accesibil cititorului catre " miezul povestii":
"Ar fi un mare pacat
Omul lenes de-ajutat .
Daca lenea-l stapâneste ,
Singur este vinovat."
(Povestea unui om lenes)
"Mers-au ei zi si noapte , de nu se stie cât au mers."
"Si merg ei , si merg ,cale lunga sa le-ajunga , trcând peste noua mari , peste noua tari si peste noua ape mari."
c)Formule finale specifice povestilor românesti sunt numeroase.
În povestile lui Creanga ,acestea sunt de tipuri variate .
La finalul povestii Capra cu trei iezi ,sciitorul precizeaza ca a asistat la evenimentele relatate : " si eram si eu de fata , si-ndata dupa aceea am încalecat pe o sea si-am venit si v-am spus povestea asa..."
Povestea porcului se încheie cu relatarea nuntii omului- animal , care si-a regasit pentru totdeauna forma dintâi:
"si s-a adunat lume de pe lume la aceasta mare si bogata nunta , si a tinut veselia trei zile si trei nopti si mai tine si astazi , daca nu cumva s-o fi sfarsit."
3. Asonante
Primul exemplu caracteristic al unor astfel de fraze specifice basmelor românesti ,îl întâlnim în Povestea porcului:
"Mosnegii s-au ciondanit cât s-au ciondanit si cât erau ei de îgrijiti,despre ziua au adormit".
Un alt exemplu gasim în povestea Fata babei si fata mosneagului:
"Paharele pe loc s-au scufundat ,apa din fântâna într-o clipa a secat si fata de sete s-a uscat!..."
Cele mai multe asonante se gasesc în Povestea lui Harap-Alb:
"Harap-Alb ,care venea în pasul calului aducândcu sine pielea si capul cerbului , pe care le-au si dat pe mâna Spânului"
" Se vede ca acesta-i vestitul Pasari-Lati-Lungila , fiul sagetatoruluisi nepotul arcasului ; brâul pamântului si scara ceriului , ciuma zburatoarelor si spaima oamenilor".
Influenta folclorica , dupa cum se vede este larga.Pe lânga prelucrarea nucleelor narative universale , Creanga valorifica si alte elemente folclorice ( teme si motive ,personaje , elemente magice,fuziunea real- fabulos,limbajul ,formule tipice ,frecventa dialogului si a monologului, prezenta interjectiilor,exclamatiilor si onomatopeelor , care confera povestilor un caracter specific , popular -românesc .
I.1.3.Originalitetea lui Ion Creanga în povesti
|
