I Poezia filosofica: (patru subteme):
a) arte poetice: Arghezi nu si-a exprimat conceptia artistica, atitudinea fata de arta o singura data. De-a lungul īntregii sale creatii toate schimbarile sufletesti si emotionale, experientele artistice acumulate, 818j95i cāt si cele sociale au facut obiectul unor poeme ce exprima din etapa īn etapa conceptia despre poezie a lui Arghezi: "Testament", "Ex libris", "Ruga de seara", "Dacica" etc.
b) poezia cunoasterii: "Psalmii", nu doar cei din primul volum, ci si cei presarati īn opera sa, ce surprind aceeasi problematica: framāntarea poetului īntre da si nu, īntre credinta si tagada. Majoritatea exprima dorinta poetului de a dobāndi o certitudine īn ce priveste divinitatea ("Psalmi", "Nehotarāre").
c) poezia existentiala: Arghezi īsi exprima atitudinea fata de viata si moarte. Pentru ca temperamentul sau artistic e unul vulcanic, poemele au īnregistrat treptat modificari fundamentale īn ce priveste sentimentul de īmpacare cu destinul: "Īntre doua nopti", "Arheologie", "Niciodata toamna", "Duhovniceasca", "De-a v-ati ascuns", "De ce-as fi trist".
d) poezia sociogonica: Conceptia despre Creatie, nasterea universului, este cel mai bine exprimata īntr-un amplu poem ce poate fi considerat volumul "Cāntare omului" (1956). Poetul urmareste evolutia celei mai de pret comori a divinitatii - omul: desprinderea din animalitate, deprinderea graiului si a gesturilor rationale, dezvoltarea ratiunii, spiritului si sensibilitatii: "Umbra", "Nascocitorul", "Dar ochii tai", "Cel ce gāndeste singur".
II Poezia sociala Se pot constata doua atitudini distincte carora le corespund doua cicluri fundamentale de poeme.
a) mergānd pe urmele lui Cosbuc si Goga, Arghezi īnalta un imn taranului romān, cel care duce tara pe umeri, dispretuit si umilit. Ţaranii reprezinta categoria sociala esentiala si din ei se revendica īntregul nostru popor: "Belsug", "Īntoarcerea la brazda", "Mama Ţara", "Bade Ioane".
b) īn 1931 apare volumul "Flori de mucigai" ce a stārnit mari controverse. Volumul pleaca de la experienta directa a īnchisorii. Aici poetul descopera o alta realitate, cea a lumii damnatilor cu toata frumusetea ei interioara. Eroii acestui volum sunt acum īn afara societatii, dar care pastreaza īn suflet o puritate deosebita, care īn lumea de dincolo de zidurile īnchisorii nu o mai gasim. Īn afara de personajul colectiv (ciclul nesfārsit al condamnatilor), Arghezi realizeaza si cāteva portrete de exceptie unele dintre ele atragāndu-i acuzatia de vulgaritate: "Hotii", "Ion Ion", "Tinca", "Rada" etc.
c) tot īn marea tema a poeziei sociale se integreaza si poemul "1907" ce surprinde īn imagini apocaliptice tragedia rascoalei din acest an. Volumul "1907 - Peizaje" reprezinta un strigat de revolta, o declaratie de credinta fata de taranul romān.
III Poezia erotica. Spre deosebire de alti poeti contemporani lui, Arghezi n-a īncercat sa īnchege īn volum lirica erotica. Capacitatea de daruire, disponibilitatea de a iubi sunt prezente de-a lungul īntregii sale opere. Erotica argheziana cuprinde atitudini corespunzānd a doua etape:
a) etapa amānarii, a incertitudinii, a lipsei de dorinta īn a fructifica pasiunea: "1907-Peizaje", "Creion 1,2,3" , "Jignire", "Domnita", "Melancolie", "Doliu", "Psalm de taina".
b) etapa acceptarii sentimentului erotic. Poetul recunoaste ca trairea absoluta a iubirii nu se poate realiza decāt īn universul casnic. Femeia este plina de tandrete si daruire, este o zeitate casnica. Dragostea are asupra poetului un efect tonifiant: "Logodna", "Mirele", "Mireasa, "Casnicie", "Īnviere".
IV Poezia jocului, a boabei si a farāmei Ca si Sadoveanu, Arghezi a fost fermecat de mirajul vietii casnice, si-a dorit īntotdeauna o gospodarie cu stupi, livada, lac, animale domestice si copii. De aceea, peste drum de īnchisoarea Vacaresti a ridicat o casa pe care a botezat-o "Martisor". Acolo, īn livada Arghezi a scris adevarate bijuterii pentru Mitzura si Barutu, cu delicatetea si gingasia lui Emil Gārleanu. Īn aceste poeme, adevarata carte de īnvatatura pentru copii, Arghezi surprinde atitudini, gesturi, miscari ale lumii vegetale si animale, prin care īncearca sa-si aduca mai aproape de natura copiii. La Arghezi jocul ascunde o adevarata filozofie de viata: "Zdreanta", "Iscoada", "Hotul", "Cāntec de adormit Mitzura".
V Poezia epica. si creatiile īn proza ale lui Arghezi, īncepānd de la pamflete pāna la roman au o īncarcatura poetica de exceptie. Arghezi se alatura, din acest punct de vedere lui Sadoveanu - poet al naturii - cel mai mare poet īn proza. Substanta acestor teme o constituie scrieri ca: "Tablete din Ţara de Kuty", "Cimitirul Buna-Vestire", "Lina", "Cu bastonul prin Bucuresti":
VI Poezia pamfletara. Alaturi de Nicolae Carandino, Arghezi este unul dintre cei mai cunoscuti pamfletari interbelici si nu putine sunt articolele din revista sa "Bilete de papagal" care au declansat scandaluri sociale si politice. Pamfletul sau "Baroane" i-a atras judecarea si internarea īn lagarul de la Tārgu - Jiu. Prin pamflet, Arghezi a īncercat sa īndrepte moravurile vremii, satirizānd tot ceea ce īnsemna putreziciune, slabiciune, rautate si prostie. Tabletele "Scrisoare cu tibisirul", "Cartile", "Baroane", "Te ispitise gāndul si pofta visatoare".
|
