MARIN PREDA
MOROMEŢII (VOL. II ) -1967
Este continuarea fireasca a primului volum, desi pe plan valoric acest al doilea volum este mult mai s 16116o1419q lab. De altfel, volumul al doilea al romanului aduce o schimbare si în tehnica de compozitie, în sensul ca nu se mai foloseste decupajul, ca în primul volum, ci tehinica rezumativa. Evenimentele sunt selectionate, naratiunea cunoaste multe întoarceri în trecut, iar unele fapte sunt eliminate pentru a fi reluate în volumul ,, Marele singuratic".
Acest al doilea volum prezinta viata satului românesc dupa al doilea razboi mondial, pâna prin anii 60. Se prezinta în acest volum doua momente mai importante din vita satului , care au avut consecinte si salutare,dar si dramatice pentru tarani: reforma agrara din 1945 si colectivizarea agriculturii de dupa 1949.
Volumul al doilea distruge imaginea anterioara a lui Moromete, aratându-i o alta fata lipsita de glorie. Moromete si-a refacut averea dupa terminarea razboiului, facând comert cu cereale la munte, dar nu se mai poarta ca înainte, ia hotarâri care-l coboara în ochii familiei si ai satenilor: îl retrage pe Niculae de la scoala, motivând ca ,,nu-i aduce nici un beneficiu"; nu participa la înmormântarea surorii sale Maria (Ghica); nu sare în ajutorul lui Niculae, care, ca activist de partid, fusese trimis în satul sau sa-i stimuleze pe oameni sa-si recolteze cerealele, pentru a-si preda cotele si care va fi batut de tarani; nu-si respecta promisiunea de a pune pamântul si casa pe numele Catrinei, careia îi vându-se cu ani în urma un bot din pamânt, fagaduinu-i ca o sa-i lase totul ei, ba mai mult, el face un drum cu caruta la Bucuresti, cautându-i pe cei trei feciori ai sai ca sa-i lamureasca sa se întoarca acasa ca le va da lor botul, iar el si Catrina se vor muta într-o cosmelie construita lânga casa veche. Catrina afla de acest lucru de la Parizianu si îl uraste de moarte pe Moromete, pe care-l paraseste refugiindu-se la fiica ei din prima casatorie (Alboaica).
Personajul intra acum într-o zona de umbra, autoritatea lui se diminueaza, familia nu-l mai asculta, vechii lui prieteni au murit sau l-au parasit.
Noii prieteni sunt figuri sterse, oameni mediocri incapabili sa glumeasca inteligent: Matei Dimir, Nae Cizmaru, Giugudel, Costache al Joachii.
Moromete dispare o vreme ca erou activ, ca sa redevina când totul va fi iremediabil pentru el. Locul sau este luat de Niculae Moromete, care-si paraseste si el conditia de taran, devine activist de partid si crede într-o ,,noua religie a binelui si-a raului".
Daca volumul înâi al romanului , Moromete era înfatisat ca un gospodar, ca un taran filozof, în volumul al II-lea el apare mai mult ca filozof, întrucât devine un figurant al unei actiuni care-l depaseste, pe care n-o poate întelege. Acum, creste coeficientul contemplativ al personajului. Pierzându-si averea, (cedeaza o parte din pamânt Ilincai care, maritându-se, ramâne alaturi de el ) si risipindu-i-se familia (Nila moare în razboi, Paraschiv moare de oftica, iar Achim refuza sa revina acasa din Bucuresti, Tita s-a maritat si a ramas vaduva cu un copil, Niculae paraseste si el satul devenind activist de partid, iar Catrina s-a stabilit la Alboaica), Ilie Moromete devine un soi de rege Lear al satului dunarean.
Ilie Moromete fixeaza cu acelasi ochi distant, cu aceeasi privire de sus evenimentele, asteptând deznodaminte. El nu se poate împaca cu gândul, cu ideea ca rostul lui în lume a fost gresit si ca taranul trebuie sa dispara. Ideea aceasta îl deruteaza si-i produce o disperare fara margini.
În ultimele capitole ale volumului, Moromete dispare ca personaj si ceea ce se întâmpla în sat se desfasoara fara el si în afara constiintei lui. Anii putini care i-au mai ramas si-i petrece în tacere si-n singuratate, murind lent, ca si cum viata s-ar scurge din el. Înainte de moarte el are o ultima rabufnire de trufie, de orgoliu spunându-i medicului chemat la capatâiul sau: ,,Domnule... eu totdeauna am dus o viata independenta"
Moromete este un personaj exponential, iar prin profunzimea spiritualitatii sale este un personaj monumental.
|
