MEMORIE (INVOLUNTARĂ)
= Reactualizarea în constiinta a ceea ce am trait la un moment dat în trecut, prin declansarea spontana a unui proces de asociatii senzoriale. Prezenta 616k1024g rea lucrurilor, în deriva fluxului M.i., constituie pentru romanul secolului XX marea descoperire a autenticitatii (v.) subiective, descoperire pe care o datoram lui Marcel Proust, cu ciclul A la recherche du temps perdu (În cautarea timpului pierdut), 1913-1925. În mod independent, James Joyce, cu Ulysses, scris între 1914-1922, are sa faca din M.i. o experienta limita a constructiei românesti. La noi, în epoca dintre cele doua razboaie, Camil Petrescu, adeptul declarat al modului de creatie proustian, ridica primul problema structurarii romanului pe miscarea cu totul libera a M.i. "Lantul amintirilor mele e spontan, nedirijat. El nu urmareste un schelet de fapte, o tema, asa ca o constructie arhitecturala. În sfârsit, memoria mea nu functioneaza, când functioneaza involuntar, dupa un plan care sa coincida cu regulile învatate la estetica, ale perfectului roman clasic. Nu e cu putinta ca memoria noastra involuntara sa functioneze dupa un asemenea plan, iar o carte ticluita dupa jaloane si reteta e artificiala, falsa. Ce voi face atunci? În mod simplu, voi lasa sa se desfasoare fluxul amintirilor. Dar, daca tocmai când povestesc o întâmplare, îmi aduc aminte, pornind de la un cuvânt, de o alta întâmplare? Nu-i nimic, fac un soi de paranteza si povestesc toata întâmplarea intercalata".
|
