MENIPEE (SATIRĂ)
= Denumirea M. sau satira M. (numita uneori si satira varroniana) deriva de la numele filozofului cinic grec Menippos (sec. III î.e.n.), considerat a fi creatorul acestei specii literar-filozofice. Opera lui s-a pierdut; însa f 23523t1923x ormula a fost reluata de grecul Lucian si de latinul Varro (Saturae Menippeae). M. este originar o varianta a satirei (v. ) în versuri, în care se introduc interludii în proza. Specia satirei M. a pastrat pâna târziu, în timpurile moderne (Thomas Love Peacock), obiceiul de a intercala versuri în naratiune. M. satirizeaza îndeosebi atitudini ale spiritului uman. Tipurile caricaturizate în M. antica sunt de obicei parvenitii, lacomii, sarlatanii, dar si pedantii (philosophus gloriosus). Pot fi considerate M. acele structuri narative ale Antichitatii (Petronius - Satirikon, Apuleius - Magarul de aur) sau ale timpurilor moderne (operele narative ale lui Rabelais, Swift, Voltaire, Peacock) în care accentul nu este pus pe faptele eroilor, ci acestea devin un pretext pentru exercitiul liber al unei fantezii intelectuale. Personajele apar de cele mai multe ori ca reprezentanti ai unor idei sau conceptii abstracte. De aici (mai ales în M. moderna) frecventa cu care apar anumite tipuri intelectuale prin care se satirizeaza îndeosebi malformatiunile psihice sau spirituale (pedanterie, bigotism, incompetenta intelectuala, falsa virtuozitate etc.). Personajele M. fiind adeseori reprezentante ale unor structuri spirituale sau morale vicioase, satira sau caricatura determina o stilizare a lor. M. nu face apel la modul de caracterizare realist sau naturalist decât în subsidiar sau ca o masca, pentru a scoate mai bine în evidenta unele trasaturi. Viciile urmarite nu sunt dealtfel decât rareori cele sociale, de cele mai multe ori fiind adevarate forme morbide ale intelectului. În structura M. se produc dislocari frecvente ale firului narativ, ceea ce confera operei o aparenta dezordine. Sunt, de asemenea, dese dislocari în logica naratiunii. Forme particulare ale M. sunt dialogul (v.) sau colocviul satiric (Lucian, Erasmus, Voltaire), în care se confrunta, sub o forma dramatica, atitudini intelectuale traite ca atitudini de viata. M. ia uneori alura pamfletului (v.) politic (de ex. La Satire Ménipée - Satira menipee, opera colectiva a unor juristi, ecleziasti si poeti din secolul XVI). Structura M. este descoperita în opera lui Dostoievski, de M. Bahtin, care releva asocierea "carnavalescului" cu trasaturile traditionale ale M.
|
