MENIPEE (SATIRA)

MENIPEE (SATIRĂ)

= Denumirea M. sau satira M. (nu­mita uneori si satira varroniana) deriva de la numele filozofului cinic grec Menippos (sec. III ī.e.n.), considerat a fi creatorul acestei specii literar-filozofice. Opera lui s-a pierdut; īnsa f 23523t1923x ormula a fost reluata de grecul Lucian si de latinul Varro (Saturae Menippeae). M. este originar o varianta a satirei (v. ) īn versuri, īn care se introduc interludii īn proza. Specia satirei M. a pastrat pāna tārziu, īn timpurile moderne (Thomas Love Peacock), obiceiul de a inter­cala versuri īn naratiune. M. satirizeaza īndeosebi atitudini ale spiritului uman. Tipurile caricaturizate īn M. antica sunt de obicei parvenitii, lacomii, sarlatanii, dar si pedantii (philosophus gloriosus). Pot fi considerate M. acele structuri narative ale Antichitatii (Petro­nius - Satirikon, Apuleius - Magarul de aur) sau ale timpurilor moderne (operele narative ale lui Rabelais, Swift, Voltaire, Peacock) īn care accentul nu este pus pe faptele eroilor, ci acestea devin un pretext pentru exercitiul liber al unei fantezii intelectuale. Persona­jele apar de cele mai multe ori ca reprezentanti ai unor idei sau con­ceptii abstracte. De aici (mai ales īn M. moderna) frecventa cu care apar anumite tipuri intelectuale prin care se satirizeaza īndeosebi malformatiunile psihice sau spirituale (pedanterie, bigotism, incompe­tenta intelectuala, falsa virtuozitate etc.). Personajele M. fiind ade­seori reprezentante ale unor structuri spirituale sau morale vicioase, satira sau caricatura determina o stilizare a lor. M. nu face apel la modul de caracterizare realist sau naturalist decāt īn subsidiar sau ca o masca, pentru a scoate mai bine īn evidenta unele trasaturi. Viciile urmarite nu sunt dealtfel decāt rareori cele sociale, de cele mai multe ori fiind adevarate forme morbide ale intelectului. Īn structura M. se produc dislocari frecvente ale firului narativ, ceea ce confera operei o aparenta dezordine. Sunt, de asemenea, dese dislocari īn logica nara­tiunii. Forme particulare ale M. sunt dialogul (v.) sau colocviul satiric (Lucian, Erasmus, Voltaire), īn care se confrunta, sub o forma dramatica, atitudini intelectuale traite ca atitudini de viata. M. ia uneori alura pamfletului (v.) politic (de ex. La Satire Ménipée - Satira me­nipee, opera colectiva a unor juristi, ecleziasti si poeti din secolul XVI). Structura M. este descoperita īn opera lui Dostoievski, de M. Bahtin, care releva asocierea "carnavalescului" cu trasaturile traditionale ale M.