MODERNISMUL

MODERNISMUL

- etimol. derivat de la "modern"; lat. modernus = recent, nou.

A aparut ca urmare a tezelor lui Eugen Lovinescu, asupra dezv.
literaturii. Modernismul se refera la principalele elemente innoitoare
in poezie, proza si critica lit., pe care doctrina lovinesciana le
propune in primele decenii ale sec. XX.

Modernismul reuneste unele grupari, directii si orientari estetice,
care apar in lit. romana in aceasta perioada, conturandu-se ca o
manifestare artistica ampla, nu numai in domeniul literaturii, ci in
arta, in genere.

1. In sens restrans, termenul desemneaza miscarea literara
constituita in spatiul hispano- american la sfarsitul sec. al
XIX-lea, in jurul poetilor Ruben Dario si Antonio Machado, miscare
orientand poezia spre o estetica a sinceritatii si rafinamentului.
2. In sens larg, modernismiul reprezinta o manifestare radicala,
indrazneata, a celor mai recente forme de expresie in planul
creatiei. Este opus traditionalismului.

Tendinta modernista sustine:

- sincronizarea lit. nationale cu lit. Europei
- promovarea tinerilor scriitori
- teoria imitatiei
- eliminarea decalajului in cultura (depasirea spiritului
provincial)
- necesitatea innoirii
- spiritul veacului
- trecerea de la o literatura cu tematica rurala la o lit. de
inspiratie urbana
- evolutia poeziei de la epic la liric
- intelectualizarea prozei si poeziei
- dezv. romanului psihologic, analitic, prin prelucrarea unor forme
moderne

Lui Lovinescu ii revine meritul de a fi actionat in directia adaptarii
modernismului la specificul culturii si civilizatiei romanesti.
Factorul decisiv, in acest sens, il constituie elaborarea conceptului
de sincronism, ca instrument de investigare critica a evolutiei lit.
romane. Gruparea de la "Sburatorul" cuprinde revista si canaclul
literar cu acelasi nume. Revista a aparut la Bucuresti, intre 1919-
1922 si 1926- 1927, sub conducerea lui Lovinescu.

Obiectivele gruparii:

1. Promovarea tinerilor scriitori:

- lansarea unor nume ca: I. Barbu, Camil Petrescu, G. Calinescu,
Pompiliu Constantinescu, Vladimr Streinu, Camil Baltazar. E.
Lovinescu obtine si colaborarea unor scriitori mai vechi (Ion
Minulecu) sau ii incurajeaza pe cei care au debutat in alte
reviste: Rebreanu, H. Papadat- Bengescu.

2. Imprimarea unei tendinte moderniste in evolutia lit. romane:

- in esenta, modernismul lovinescian porneste de la ideea ca exista
un spirit al veacului, explicat prin factori materiali si morali,
care imprima un proces de omogenizare a civilizatiei, de integrare
intr-un ritm de dezvoltare sincronica. Teoria imitatiei era
preluata dupa francezul G. Tarde, psiholog si sociolog, care
critica viata sociala prin interactiunea reactiilor sufletesti.
- societ. romaneasca a intors spatele inertiei orientale si,
preluand formele occidentale, a creat premisele dezv. unui fond
modern. Fenomenul "formelor fara fund", de care vorbea T.
Maiorescu, este acceptat de Lovinescu, dar criticul il socoteste
inevitabil si creator: "formele isi pot crea uneori fondul",
sustine Lovinescu, spre deosebire de Maiorescu.
- Romania moderna ar fi fructul acestui proces si s-a realizat in
ciuda opozitiei fortelor conservatoare. Lovinescu propune
eliminarea rapida a decalajelor culturale si modernizarea lit.
romane, deci sincronizarea cu spiritul veacului. Princiipiile
sincronismului in lit. inseamna, in mod practic, acceptarea
schimbului de valori, a elem. ce confera noutate si moderniatate
fenomenului litarar. Nu e vorba de o imitatie servila, de un
imprumut fara discernamant, ci de o integrare a lit. intr-o forma
viabila, in pas cu evolutia artei europene. Prin modernism,
Lovinescu intelege depasirea unui "spirit provincial", deci nu
opozitie fata de traditie, de specificul national. Polemica
modernismului cu traditionalismul duce la combaterea factorului
etnic in cultura, pe care nu-l cintesta, ci subliniaza necesiatea
de innoire. In activitatea de critic literar ( vol. de "
Critice"), Lovinescu nu a ramas prizonierul propriilor teze,
apreciind cu generozitate teze care nu raspundeau pe de-a-ntregul
idelor sale. exemplul cel mai cunoscut este pretuirea acordata
romanului "Ion", de L. Rebreanu. In schimb, a privit cu ingaduinta
si uneori cu reticenta productiile avangardismului, pe care il
considera un "modernism dirijat". Modernsimul lovinescian, bazat
pe teoria imitatiei si princ.sincronismului, aplicand criteriul
estetic in judecata operei de arta, poate fi considerat un moment
pozitiv evolutia culturii si lit. romane.

Un modernism categoric de fronda (lupta), alcatuind asa -zisa miscare
de avangarda, a fost promovat la noi de revistele: "Contimporanul"
(1922- 1932), "Punct" (1924-1925), "Urmuz" (1928).