Maitreyi
De Mircea Eliade
Roman al experientei
Beletristica, pe care n-a considerat-o "un auxiliary al eruditiei" s-a imbogatit cu remarcablie nuvele , romane, povestiri si eseuri, toate scrise in limba romana , ca omagiu adus Moldovei si Olteniei, parintilor lui, adus poporului . In 1933, cand publica Maitreyi (Ed. Nat. Buc.), Mircea Eliade era deja celebru (desi avea doar 26 de ani): scrisese interesante eseuri, studiase in India, calatorise si-i intalnise pe Papini, Panzni, Gentile. Romanul e "o capodobera a ciclului indian" ce cuprinde volumele Isabel si apele diavolului (1930), India (1934), Santier (1935), Secretul doctorului Honigberger (1940) si Nopti la Serampore (1940). Intre acestea, Maitreyi este o experienta morala si un roman care "a sporit cu unul din seria miturilor umanitatii". 2).-(Perpessicius, Op. vol.IV, Minerva, Buc. 1973, pag. 177-178). Protagonistii sunt: misterioasa indianca Maitreyi (personaj real, fiica a lui 21421m1216v Surendranath Dasgupta, cel mai mare filosof indian) si inginerul european Allan (alias Mircea Eliade, care o cunoaste in perioada studiilor in India, 1928-1931). Povestea lor (cu elemente autobiografice) este "o monografie a turburarii". 3).-(I. Lotreanu, Introducere in opera lui Mircea Eliade, Minerva, 1980, pag.138-140 si urm.) desfasurata de-a lungul a 15 capitole. Stilul este original, subordonat autenticului, imbinand jurnalul, corespondenta, eseul, reportajul si povestirea la persoana I a unor amintiri ale eroului. Mitul fecioarei bengaleze se constituie treptat si dramatic, incepand cu primele capitol unde notatiile din jnurnal, lapidare si reci sunt completate cu amintirile eroului. Astfel, pe Allan Maitreyi nu-l atrage initial, cand o gaseste chiar urata, "cu ochii ei prea mari si prea negri, cu buzele carnoase, cu sanii puternici de fecioara bengaleza, crescuta prea plin, ca un fruct trecut in copt". 4)-(Mircea Eliade, Maitreyi, Nunta in cer, EPL 1969, pag.3 Stud.introd. de D. Micu). Devine apoi curios:"Caci nu izbuteam sa inteleg ce taina ascunde faptura aceasta". O urmareste tot mai atent si in diferite ipostaze, mai ales dup ace va locui in cartierul Bhowanipore, in casa ing. Narenda Sen, protectorul lui si tatal fetei, la invitatia acestuia. Curand apare si dilema lui sufleteasca marcata, pe de o parte, de ispita catre izvorul unei vieti necunoscute vreunui european si, pe de alta parte, revoltata contra "conspiratiei" tesute in umbra de catre tata, ca sa-l sechestreze pentru motive ce lui ii scapa deocamdata. "Il vedea azi, il vede maine." Maitreyi simte nevoia sa i se confeseze facand-o indirect prin opinii pe marginea literaturii, culturii si civilizatiei indiene. Concomitent Allan descopera pasiunea ei pentru Swinburne, Sakuntala, Valery, Whitam, Papini, ceea ce o face tot mai fermecatoare. Dar nu poate sa n-o antipatizeze alteori (poate dintr-un orgoliu masculin) pentru faptul ca scrie versuri, cu geniu chiar, cum apreciaza elita Calcuttei. Allan se simte tot mai tulburat de aceasta "terra incognita": "Ma ispitea mai mult faptul ei, ceea ce era sigilat si fascinate in viata ei", dar eroul rezista deocamdata. Cu luciditate constata: "Fara indoiala e cea mai talentata si enigmatica fata din cate am cunoscut, dare u pur si simplu nu pot fi casatorit". "Lupta" muta dintre cei doi indragostiti se inscrie pe o curba evolutiva, adancind si dualitatea sentimentelor lui pe scara tulburarii. Allan o invata pe Maitreyi franceza si invata de la ea bengaleza, schimba autografe pe carti si reviste, isi viziteaza reciproc camerele, isi spun istorisiri insinuante, rad si plang. Vorbesc despre casatoria indiana. Eroul are ocazia chiar sa participle efectiv la una, cea a lui Manu cu Lilu. Tulburarea creste alimentata de idila, de prietenie, de explozii temperamentale si intamplarii norocoase. Este hotarat sa renunte la celibat.Tulburele joc al iubirii indiene inainteaza, complicandu-se prin noi experiente rememorate de Allan, deoarece jurnalul este incapabil sa redea temperature incandesceta a trairilor. Una din aceste experiente e cunoscuta de erou intr-o seara pe veranda casei, intr-un ceremonial al atingerii picioarelor goale. Jocul prieteniilor si al voluptatii cu un inefabil cunoscut numai indienilor este insusit magistral si de europeanul Allan, ca o beatitudine a simturilor. El devine, astfel fericitul partener al Maitreyei-devi. In celebra fiica a Indiei coexista deci nevinovatia virginala si rafinamentul iubirii patimase, copila de 16 ani, de o inocenta primitive ce traieste bucuria misterioasa a pomului ei numit "7 frnze", dar si eruditia care tine conferinte profunde, apreciate de un auditoriu elevat. Toate acestea alcatuiesc un univers derutant, misterios si periculos pentru de 23 de ani, care vine dintr-o alta lume, cu o alta cultura si civilizatie.
Credeam ca vei avea bunul simt sa parasesti oeasul acesta... Prin telefon am dat ordin sa te concedieze astazi. Voi face tot ce-mi va sta in putere ca sa fii expatriate.".
Dragostea nu moare (in Edit. Romanul, Bucuresti, 1992, traducere; prima editie a aparut in 1976, in bangali). Constantin Noica aublinia singularitatea acestui caz al celor doi creatori hipersensibili si hipertalentati, care au dat nastere la doua romane de exceptie. Vocatia autenticitatii au avut-o amandoi in "repetarea celei mai mari minuni a lumii". Traita de Allan si Maitreyi sau de Mircea Eliade si Amrita, povestea nuanteaza teza lui Poulet asupra indentificarii operei: "ca nu exista o singura cale de patrundere", "spiritual nefiind pentru toata lumea acelasi". Demersul critic intreprins de specialist sau de un lector oarecare prin limetele recunoscute lasa calea redescoperii cartii de fiecare cititor si cu fiecare lectura a sa. Astfel, chiar mitul Maitreyiei va fi ucis.
|
