Managementul educational si dezvoltarea gustului estetic

Managementul educational si dezvoltarea gustului estetic

Lectura în procesul educational

scoala are privilegiul de a determina în mare masura devenirea ulterioara a individului, profesia pe care o va urma precum si în mare parte bagajul de cunostinte pe care individul îl duce cu el mai departe. Astfel, cititorii de carti cresc pe bancile scolii, si responsabilitatea cadrelor didactice e sa aprinda pasiunea pentru lectura în inima micilor potentiali cititori. Profesorii au dificila responsabilitate de a concura mass-media si jocurile de calculator facând din lectura nu doar o alternativa viabila ci una de preferat. Nu este nici pe departe o sarcina usoara dar odata câstigat acest razboi ce se duce pentru timpul elevilor, putem considera ca ne-am achitat de o buna parte din datoria morala fata de elevi. Personalitatea multor elevi este deja conturata la sfârsitul scolii, iar tocmai aceasta e menirea organizatiei scolare formarea personalitatii elevilor.

O educatie completa este cea ce se finalizeaza cu autoeducatia care sa dureze toata viata. Astfel, lectura trebuie integrata cu mult mai multa responsabilitate în activitatea didactica.

Clasificarea lecturilor

Adrian Marino, stabileste urmatoarele modalitati de lectura: lectura-informatie, lectura - distractie, lectura-refugiu, lectura-placere, lectura - cultura, lectura - existenta. Lor li se poate adauga cu eventuale suprapuneri, lectura de întretinere, de îmbunatatire a modului de exercitare a profesiei, lectura ca recreere, divertisment, cale spre cunoasterea culturala sau stiintifica, ca pasiune a vietii, lectura ca provocare a lecturii, a analizei si creativitatii, lectura curiozitate etc.

Ca alte forme si împartiri se pot aminti si lectura-drog, lectura tranchilizant, cu valori terapeutice. Exista asa cum s-a spus de catre specialisti, riscuri provocate de lectura malefica, lectura evazionista, lectura haotica. Dusmani ai lecturii-lectura sunt si lectura-drog, lectura - xenofilica, lectura oblica, lectura sporadica si nesistematica, lectura aparenta, lectura în conditii fizice daunatoare, etc. Acestea, evident trebuie combatute, evitate, lectura fiind oricând efort, meditatie, spor de cunoastere, paginile cartilor exprimând coerenta unei gândiri si impunând recunoasterea si asimilarea ei." Lecturile elevilor se pot grupa însa în trei mari categorii: lecturi obligatorii, lecturi suplimentare(facultative) si lecturi extrascolare.

a.      Lecturi obligatorii

Sunt stabilite prin programele scolare si sunt în mare parte cuprinse sau discutate în manuale. Se urmareste stabilirea unui contact cu diverse cretii literare si deprinderea de a analiza cuprinsul unor opere literare. La clasele de gimnaziu aceste opere sunt de întindere mica, iar la liceu lectura obligatorie are un volum mai amplu. Cel mai important lucru e ca profesorul sa acorde o atentie deosebita lecturilor obligatorii convingându-l pe elev ca studiul dupa notite, manual sau faimoasele referate de pe internet nu este suficient. Pentru a preveni o munca formala profesorul nu trebuie sa accepte a-si desfasura activitatea de predare a textelor mai lungi fara ca acestea sa fi fost citite integral de elevi.

b.     Lecturi facultative

Nu constituie o obligatie ci o recomandare ce are în vedere familiarizarea elevilor cu cele mai reprezentative creatii literare. "Cunoasterea din lectura a altor opere decât cele analizate în clasa asigura nu numai orientarea generala în literatura româna ci si o mai buna întelegere a capitolelor de istorie a literaturii predate în orele de curs. Pentru reusita lectiilor de literatura din clasa, trebuie desfasurata o intensa activitate în afara clasei."

Pentru a crea un conditii optime lecturii, profesorul trebuie sa stârneasca interesul elevilor, sa ofere lista din timp, sa acorde un spatiu în cadrul orelor pentru a evalua. Un bun criteriu pentru stimularea interesului îl reprezinta provocarea de discutii contradictori 22322c214w i pe marginea unei lecturi suplimentare.

c.     Lecturi extrascolare

Daca lectura obligatorie si cea suplimentara sunt evaluate de profesor nu acelasi lucru se poate spune despre lecturile extrascolare. Acestea ar trebui însa verificate deoarece daca literatura poate fi o buna calauza, tot ea poate fi un rau sfatuitor. De felul cum profesorul stie sa canalizeze lecturile elevilor depinde atitudinea si comportamentul lor de mai târziu.

Ceea ce elevii aleg sa citeasca fara a li se fi cerut spune foarte multe despre structura lor interioara, despre preocuparile, framântarile si de ce nu, gusturile lor. Un elev a citit spre exemplu Ion de Liviu Rebreanu, si daca aceasta carte de la lectura obligatorie a atins o coarda sensibila în sufletul lui, va citi si Ciuleandra de acelasi autor, când o va gasi pe rafturile bibliotecii.

Promovarea lecturii

O secventa foarte importanta în stimularea interesului pentru lectura si formarea de cititori pasionati este legata de felul în care se recomanda ce sa citeasca si cum sa citeasca. Pentru a preveni receptarea ca obligativitate a lecturii particulare se va stârni curiozitatea elevilor în diferite feluri: nu se va da lista anuala la începutul semestrului I , ci se vor stabili titluri pe 2-3 saptamâni; va face prezentarea unor carti în asa fel încât sa ambitioneze elevii în achizitionarea si lecturarea lor; va povesti incomplet momente ale unor naratiuni, lasând elevilor un semn de curiozitate în finalizarea întâmplarilor; va caracteriza unele personaje, îndemnând elevii la cautarea independenta, prin lectura integrala, a locului acestora în naratiune, a relatiilor cu alte personaje; va recita una sau doua strofe dintr-o lirica sau poem liric, îndemnând elevii la realizarea integralitatii textului; va controla fisele de biblioteca ale copiilor si va vedea bibliotecile lor personale. Pentru organizarea si desfasurarea îndrumarii lecturii suplimentare a elevilor, se vor putea folosi ca metode, la clasele I si a II-a, citirea expresiva si povestirea.

Începând cu clasa a III-a, elevii vor realiza într-un caiet de lecturi suplimentare, însemnari personale asupra celor citite . În acest caiet, elevii vor nota titluri, autori, citate, vor povesti, vor înregistra numele personajelor, vor caracteriza sumar unele personaje, îsi pot exprima parerea asupra unor fapte, personaje, expresii literare. Este important ca asemenea notatii sa fie verificate periodic de catre învatator, facând aprecieri stimulative, spre a determina elevii sa-si formeze un stil de afisare, selectare si înregistrare a informatiilor acumulate din carti.

Valorificarea textelor literare în serbari scolare , montaje literare, sezatori literare, teatru literar, procese si jocuri literare, constituie nu numai o splendida activitate artistica, ci si o forma de cunoastere a cat mai multor opere literare.

Popularizarea cartilor este o forma esentiala de stimulare a interesului pentru alcatuirea unei biblioteci personale, de formare a dragostei pentru carte, pentru citit. Popularizarea cartilor se face prin: vizitarea bibliotecii; organizarea de întâlniri cu scriitori; organizarea de expozitii de carti; medalioane literare; participarea la spectacole de teatru; vizitarea librariilor.

Publicarea creatiilor artistice ale elevilor la gazeta de perete a clasei, în reviste pentru copii, în revista scolii este o alta metoda în stimularea interesului pentru lectura.

Efectuarea tabelului cu evidenta lecturii elevilor si afisarea lui în clasa va stimula concurential cititul cartilor. Vazând ce si cat au citit colegii, elevii se vor ambitiona sa aiba în dreptul numelui lor cat mai multe si variate texte lecturate.

Lectura suplimentara a elevilor este un excelent suport pentru realizarea obiectivelor citirii. Iubirea pentru carte se formeaza în mod sistematic, cu multa rabdare si îndrumare. Este cea mai frumoasa achizitie a elevului care se exprima, ca aleasa satisfactie, pentru întreaga viata. Cititul cartilor devine o utila forma de recuperare a timpului si un excelent prilej de fascinatie.

Strategia lecturii

"Predarea literaturii române în liceu dezvolta cercul de cunostinte însusite în scoala generala, continua cultivarea gustului pentru literatura, formeaza la elevi posibilitatea de a stabili criterii ferme de selectare a marilor valori cu care sa se opereze în procesul lecturii."

a.      Cuvântul în codul lecturii

Lectura operei literare înseamna a analiza si interpreta specificul literaturii de a comunica prin limbaj un mesaj estetic. Cititorul este invitat sa traiasca în spatiul lecturii experienta sa de viata, devine re-creator al textului pe care l-a citit. Lectura este prin urmare "un eveniment al cunoasterii" si presupune "un mod de a situa opera, de a stabili elemente disjunctive suplimentare (necesare) de a epiciza textul, ..., de a privi dintr-un unghi epic toti factorii de creatie angajati si în actul interpretarii."

Ca orice sistem de comunicare, literatura îsi transmite mesajul codificat într-un sistem de semne estetice. Codul artistic al operei literare se exprima prin cuvânt. Lectura deci trebuie sa aiba în vedere faptul ca literatura are o anumita atitudine fata de cuvânt. Cuvântul nu e doar un mijloc de comunicare ci un mijloc artistic. Elevii trebuie antrenati sa deosebeasca limbajul artistic de cel comun si de cel stiintific. Explorarea operei literare începe de la cuvânt.

b.     Opera literara si nivelele receptarii

Opera literara detine mijloace specifice de cunoastere a lumii raportata la om. Astfel, opera literara are atât caracter cognitiv cât si formativ. Literatura nu este altceva decât o modalitate de comunicare si de emitere a unor mesaje într-un limbaj specific. Receptarea operei solicita atât spiritul creator al cititorului cât si gustul pentru lectura al acestuia. Nivelele estetice ale interesului artistic stabilite de Iustina Itu, sunt urmatoarele:

Trairea elementara a continutului operei receptare senzoriala si emotionala

Receptarea textului ca structura artistica

Posibilitatea de apreciere estetica

c.     Tehnici de lucru cu cartea

Prin munca independenta a elevului cu cartea se organizeaza studiul literaturii ca un act de cunoastere, deoarece elevii sunt angajati în descoperirea, analiza si interpretarea fenomenului literar.

"Familiarizarea elevilor cu cartea, ca instrument al muncii intelectuale se realizeaza la nivelul ciclului gimnazial când se trece de la prima etapa a lecturii (etapa sensibilizatoare), la cea de-a doua etapa(lectura studiu, concretizata în însemnarea celor citite). Înca din ultima clasa de gimnaziu, elevul trebuie acomodat cu diverse forme de extragere a cunostintelor dobândite în cursul lecturii, cum ar fi: teza, planul, rezumatul, conspectul, extrasul si nota de studiu."[5]

În clasele liceale se poate lucra cu fisa de studiu completa. Desi tehnica elimina tot mai mult puterea documentului scris manual în favoarea celui informatizat, va mai trece ceva vreme pâna va fi eliminat pe deplin utilitatea fisei de lectura. Desigur exista o varianta mai la îndemâna de a realiza fisele de lectura, pe calculator. Dintre avantajele lucrului cu calculatorul putem aminti: usurinta cu care se pot organiza documentele, arhivarea acestora nu mai se face manual ci dupa un program bine pus la punct, astfel fiind mult mai usor de gasit un document. Tot între avantajele electronicii amintesc si posibilitatea utilizarii diverselor citate extrase pe fise fara a fi necesara rescrierea, doar utilizând tastatura. Fisele electronice pot fi completate, modificate, îmbogatite prin simpla adaugare de informatii.

Astfel, fara a elimina fisele de lectura, ci îmbracându-le doar în alta haina, mai eficienta si mai moderna, le putem clasifica astfel: fise conspect, fise cu citate, fise referitoare la arta compozitionala, fise cu observatii asupra vocabularului, fise ce cuprind aspecte ale stilului, fise cu observatii asupra versificatiei, fise cu citate si comentarii din bibliografia critica, fise de cercetare si dezbatere a unei teme propuse de profesor sau de elev.

d.     Textul literar un pretext al vietii extrascolare

Studiul textului literar prin metode de stimulare a muncii independente este forma de baza a organizarii procesului de receptare a literaturii în scoala. Exista posibilitati de valorificare a fiselor de lectura în organizarea unor activitati extrascolare complementare. Aceste activitati, menite sa tina ocupata mintea elevilor cu lucruri de valoare într-o societate care ofera si asa destul de mult chiar daca doar stai si privesti sunt urmatoarele: cercul literar, revista literara si excursiile literare.

Vom trata pe scurt doar aspectul revistei literare, pe motiv ca tine de orgoliul fiecarei scoli de a avea o revista proprie, si de orgoliul elevilor de a-si vedea numele publicat. Fiind la vârsta în care personalitatea se dezvolta si are nevoie de un reper solid în aprecierea celorlalti e de dorit ca profesorul sa ofere posibilitatea de a se remarca facând lucruri care-si pun amprenta în mod pozitiv pe dezvoltarea lor ulterioara. Astfel, revista devine o buna pista de lansare a talentelor artistice, la vârsta liceala. Elevii pot fi încurajati sa publice note de lectura pe marginea unor carti citite, comunicari stiintifice sau chiar propriile creatii literare.

Obstacole în calea dezvoltarii obiceiului de a citi

Motivatia lecturii este diversa, specifica si nespecifica, dar educabila si lectura este concurata adesea de alte activitati.

Desi se cunosc si la nivel de teorie se afirma beneficiile lecturii asupra cititorilor, se pot numara tot mai putini cititori în devenire iesind despre bancile scolii, comparativ cu anii trecuti. Cauzele sunt multiple, si tot mai atractive. Se constata ca invazia mass-media si a tehnologiilor ultraperformante ne tine departe de carte. Sincer vorbind, invazia mass-media si a tehnologiilor ultraperformante ne departeaza infinit de CARTE desi nu vor putea înlocui CARTEA niciodata...chiar daca prin intermediul lor o putem " privi "...

a.      Mass-media

Odata cu dezvoltarea artelor audio-video licitatia pentru timpul elevilor e tot mai acuta. Exista o dependenta pe care o creeaza atât vizionarea de filme, ascultarea muzicii cât si simpla vizionare a programelor tv, fara nici un scop prestabilit. Este mai usor sa se stea în fata televizorului si sa se urmareasca un film de actiune decât sa se rasfoiasca o carte. Filmul aduce imagini, sunete, efecte speciale tot mai apreciate azi. Exista o ierarhizare a filmelor în functie de calitatea realizarii, exista premii ce rasplatesc o anume prestatie. Elevii sunt astfel tentati sa fie martorii unei industrii foarte profitabile pentru cei ce o realizeaza. Exista asadar o presiune dar si un raspuns pe care televiziunea îl ofera curiozitatii copiilor. Fara a nega aspectele pozitive ale mass-mediei, tin sa mentionez ca si aceasta, ca orice lucru luat în abuz creeaza dependenta. Elevii gasesc cu greu timp ramas neocupat de televizor pentru a-si face temele obligatorii.

Un alt efect negativ este vizionarea filmelor realizate dupa carti cerute la lectura obligatorie, pentru a se familiariza cu subiectul romanului putând astfel renunta la lectura. Chiar daca realizarea acestora este buna, nimic nu poate înlocui textul scris.

b.     Revolutia IT

O afirmatie care mi-a atras atentia pe internet: " Eu citesc mai putin. Prietenii mei citesc mai putin. Copiii prietenilor mei nu citesc mai deloc - jocurile pe calculator, bata-le vina. Cum ziceam, alte valori pentru care avem nevoie de alta informatie sau de informatie pe cai mai rapide fiindca traim ceva mai precipitat decât de obicei. Prioritatile se schimba odata cu ritmul." Daca în urma cu treizeci de ani, computerul era un accesoriu de lux, azi aproape fiecare pusti este mai în masura decât parintii lui sa utilizeze un calculator. Indispensabil în dezvoltarea stiintei si în formarea unei culturi generale vaste, folosit în mod abuziv la o vârsta mica, calculatorul, în mod paradoxal, limiteaza copilul în devenirea lui. Jocurile pe calculator practicate sub supravegherea parintilor si limitate în timp pot ajuta la dezvoltarea atentiei si a inteligentei. Consumate în exces însa fura timpul elevilor si le ofera o dimensiune alternativa vietii privându-i de contactul direct atât cu oameni cât si cu valorile culturii, printre care la loc de cinste situându-se cartea.

c.     Anturajul

"Spune-mi cu cine te împrietenesti ca sa-ti spun cine esti!" spune vechiul proverb. si acest fapt e incontestabil. Anturajul îsi pune adânc amprenta asupra fiecaruia. Elevii nu citesc deoarece ascet lucru nu e practicat nici de prietenii lor. Se creeaza astfel o serie de relatii de interdependenta care afecteaza negativ dezvoltarea elevilor. Psihologii evidentiaza tot mai mult impactul puternic pe care îl are anturajul asupra elevului de vârsta scolara. De la încercarea de a se adapta pâna la conformarea la nivelul grupului de prieteni, un ele va face tot mai multe concesii pentru a fi acceptat. Astfel, daca mentalitatea moderna a eliminat lectura ca alternativa a petrecerii timpului liber în defavoarea altor lucruri, e lesne de înteles ca aceasta e o cauza a lipsei interesului de a citi la elevi.

d.     Lipsa motivatiei si a recomandarilor

Unii nu citesc pentru ca nu îi îndruma nimeni, altii pentru ca nu au o motivatie. Din pacate textul tiparit nu numara doar carti de valoare care îmbogatesc cultura celui ce-si face timp sa le rasfoiasca. Exista si literatura de duzina fiind astfel imperios necesara îndrumarea lecturii elevilor. Ei nu sunt în masura sa selecteze. Au nevoie de cineva care sa cunoasca atât temperamentul potentialului cititor, gusturile si preferintele acestuia cât si cartile care i se potrivesc. Un astfel de îndrumator va sti sa motiveze si sa recomande astfel încât elevul sa îsi formeze gusturi literare de valoare.

e.      Lipsa resurselor financiare si de timp

Din pacate, puterea de cumparare este tot mai scazuta iar pretul cartilor tot mai ridicat. Explozia de edituri a adus si o explozie de preturi, putini mai permitându-si sa achizitioneze carti. Desigur, anticariatul reprezinta o optiune care îsi are minusurile ei. De la starea precara a cartilor la timpul necesar cautarii anumitor autori sau volume, la pretul piperat al celor ce sunt într-o stare mai buna, toate acestea sunt obstacole în calea obiceiului de a citi.

Acestora li se adauga si timpul tot mai limitat al tuturor, de la parinti la elevi, toti sunt într-o permanenta criza de timp. Societatea îsi solicita mai mult ca oricând cetatenii astfel ca timpul liber este adesea insuficient pentru odihna.

Apar însa si alte neajunsuri în calea lecturii care sunt mult mai greu de înlaturat: mediocritatea, lenea, dezordinea, delasarea, inconstienta, pendularea între confort si efort. Literatura sta în relatie relevanta cu viata. Exista legatura strânsa între rezultatele elevilor la învatatura, lectura si înclinatii înspre autocunoastere si întelegerea cerintelor si preferintelor, aptitudinile, interesele, succesele si munca interconditionându-se.

Contracararea obstacolelor

"Sunt unii oameni pentru care lectura a devenit o deprindere de viata, oameni care renunta la orice alta desfatare pentru un colt linistit în care sa poata citi o carte. Acestia sunt oamenii de cultura, adevaratii intelectuali, indiferent daca au trecut prin scoli superioare sau si-au format ei singuri cultura."

Radioul, filmul sau televiziunea, mijloace tehnice moderne de raspândire a cunostintelor, nu pot înlocui calea cea mai sigura catre cultura, care este lectura atenta, harnica si îndelungata. Aceasta deprindere de cititor nu se capata la nastere ci numai printr-o educatie îndelungata.

Însa mai sunt cititori, ceea ce înseamna ca toate obstacolele în calea lecturii pot fi în cele din urma depasite. Odata depasite obstacolele, lectura va deveni parte intergranta a vietii scolarului, iar mai târziu a adultului care se va bucura de o vasta cultura generala.

În vederea contracararii acestor efecte la nivelul scolii vom aminti câteva remedii:

O buna cooperare între scoala si familie. Parintii trebuie sa fie un sprijin activ în formarea interesului pentru lectura, limitând timpul petrecut cu mass-media

Transpunerea profesorului în rolul de animator si stimulent al lecturii pentru elevi, dezvoltarea unei valente mai apropiata a relatiei profesor-elev, o relatie de încredere si cunoastere

Promovarea lecturii ca o alternativa la fel de captivanta ca filmele sau jocurile pe calculator prin evaluarea lor în mod atractiv

Organizarea de activitati extrascolare menite sa introduca elevul într-un mediu cultural care sa îl tenteze sa citeasca, de exemplu: "Locul în care prinde viata cartea"- (vizita la tipografie) sau "Cum alegem o carte"- (vizitarea unei librarii); Întâlnire cu autorii unor carti pentru copii; "Cartea vesela" - o zi în care se citesc texte amuzante, ghicitori etc. "Astazi citim...reviste"

Iata cum se cere organizata munca în echipa a profesorilor si parintilor pentru ca împreuna cu cartile bune sa conduca elevul pe tarâmul culturii, al artei si literaturii pentru ca acesta sa învete sa acorde timp, spatiu si pret poeziilor lui Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Bacovia, Tudor Arghezi, Nichita Stanescu, romanelor lui Camil Petrescu, Mircea Eliade si Liviu Rebreanu, teatrului lui Ion Luca Caragiale, si apoi ca adult sa revina, sa redescopere, sa cerceteze cu criterii învatate si asumate, frumusetea unica a faptelor artistice, care nu admit trunchieri si cer reîntoarceri, adaptari, conditii de citit, corectii pe parcursul lecturii, aprecieri, mutatii pentru a pastra nealterata prospetimea si unitatea receptarii si specificul textelor.

Evaluarea lecturilor

Este greu de perceput o buna îndrumare a lecturilor elevilor fara un control eficient, în baza caruia se pot lua masuri. Evaluarea lecturilor trebuie sa aiba în vedere si ferirea elevilor de lectura neadecvata vârstei, cât si evitarea unei lecturi inaccesbile la o anumita vârsta. Astfel, evaluarea poate fi preventiva si documentara.

Se recomanda ca evaluarea lecturii sa fie realizata pe întreg parcursul anului scolar. Se poate începe cu un chestionar care sa reliefeze masura în care elevii au citit pe parcursule vacantei, cât si ce anume au citit. E important de aflat de asemenea de unde au procurat elevii cartile respective.

Un alt mijloc eficient de evaluare este verificarea fiselor personale. Elevii trebuie sa deprinda lucrul cu fisa de lectura.

Se poate folosi de asemenea tehnica pasilor marunti în verificarea lecturilor, si anume analizarea împreuna a unor fragmente din operele lecturate apoi reintegrarea acestora în întreg. Un renumit didactician modern, Langers presupune lectura prin patru tipuri de relatii cititor-text:

a pasi "din exterior" în a explora lumea textului

a fi "în interior" si a explora lumea textului

a pasi înapoi si a "regândi" datele cu care ai pornit la drum

a iesi din lumea textului si a regândi, a obiectiviza experienta

Operele care se preteaza la acest gen de analiza, sunt romanele Morometii, de Marin Preda, Ion, al lui Liviu Rebreanu, si Amintiri din copilarie de Ion Creanga. Cu aceste metode fisele vor putea sa indice o lectura personala, o percepere corecta a textului studiat.

O alta metoda de evaluare a lecturilor este "jocul de rol". Se aleg fragmente scurte, preferate de elevi si se citesc pe roluri. Profesorul are datoria de a selecta fragmentele si de a le multiplica. De asemenea tot el va numi cine ce rol interpreteaza, în functie de talentul fiecarui elev. Pentru a se evalua în ce masura au parcurs textul lecturat, se poate cere elevilor sa continue textul sau sa redea începutul pasajului.

"Un profesor care este exigent fata de sine si fata de elevi, doreste ca acestia sa aiba <Dosare de lectura>. Acestea trebuie sa contina:

prezentari de carte, liste de întrebari si raspunsuri pe marginea uni text, o colectie de citate reprezentative pentru text;

comentarii, secvente de comentarii ale unor fragmente preferate, rezumate, fise de identitate a personajelor, caracterizari de personaje, texte rescrise prin parodiere, prin modificarea perspectivei, prin modificarea unei secvente,

file din jurnalul de lectura, interviuri imaginare cu personajele, scrisori adresate personajelor, monologuri imaginare ale unor personaje, scenariul posibil al unei ecranizari de text;

o banda desenata ce reprezinta un episod reprezentativ din test, un proiect de coperta al unui text, ilustratii pentru un text literar studiat sau lecturat."

Astfel, vechiul si monotonul caiet de lectura poate îmbraca o haina mult mai atragatoare si mai incitanta.

Un alt mod de control al lecturilor e reprezentat de alocarea în cadrul orelor de limba româna a cinci minute pentru discutii, în special când subiectul lectiei de literatura poate fi corelat cu subiectul unei lecturi suplimentare.

II. Cartea la toate nivelele învatamântului

"Cartile îsi au soarta lor. Dar aceasta soarta, când numai depinde de creator depinde de cititor. În scoala soarta cartilor depinde de profesor si elevi. Acasa de parinti si copii. Lectia de citire se împlineste în timp, la scoala si acasa, cu rabdare, în viata. Oricum deprinderea de a citi se scolarizeaza, pentru a depasi anecdotica si factologia si a ajunge la semnificatia profunda a mesajului cartilor, la întelegerea modului de producere a textului."

Asa cum si statutul de cititor e formeaza în etape si pasii în lumea cartilor sunt treptati, fiecare vârsta scolara având întelegerile si acumularile sale. Cu toate ca în principiu, elevii pot citi orice, la vârsta scolara mica nu înteleg orice.

Copilul, cu puterea lui de imitatie, simte de timpuriu atractie pentru carti daca îi vede si pe parinti citind cu pasiune. Atrasi la început de imagini, copii descopera încet, încet minunile pe care cartile le contin si ramân legati de ele pe viata. Începutul lecturii pentru copii nu poate fi facut cu orice carte. E deosebit de important a se tine cont de particularitatile de vârsta ale elevilor.

Gradinita, împrietenirea cu cartea

Înca de la vârsta de 3-4 ani, copiii pot fi obisnuiti cu cartile. Educatoarele trebuie sa ofere copiilor carti mari cu fotografii puternic colorate, sa îi supravegheaza cu atentie sa nu rupa foile, sa îi obisnuiasca sa rasfoiasca si sa insiste asupra imaginilor care le plac mai mult. Copiii vor ajunge sa pretuiasca cartile pentru minunile care le cuprind, sa le cunoasca dupa coperta, ba uneori sa retina numele autorilor amintiti într-o doara de educatoare când voiau sa deosebeasca o carte de alta.

Dar cea mai eficienta metoda de a face copii sa îndrageasca cartea este prin lecturarea povestilor. Copii sunt pasionati de povesti. Ei asculta înregistrari, lucreaza cu pliante si carti de colorat, se uita la carti cu imagini multe si texte scurte. Dialogul cu obiectele este viu, trairile sunt puternice.

"Daca folosind aceasta sanatoasa pasiune, le vom arata copiilor ca povestile sunt cuprinse în carti si daca le vom arata copiilor ca povestile sunt cuprinse în carti, si daca le vom citi pe cele mai frumoase, ei vor îndragi cartile si le vor arata toata recunostinta lor."

Fara îndoiala ca la 5 ani, cunoasterea si preferintele lor pentru anumiti autori ar fi prematura, dar copilul tine minte fara gres fiecare carte, si daca i se spune odata numele celui ce a scris-o el îl va retine si îl va folosi ori de câte ori va face referire la acea carte. Parintii care acorda atentie acestei pasiuni a copiilor si care îsi pierd din când în când câte o jumatate de ora citindu-le expresiv câte o poveste realizeaza un lucru de o însemnatate deosebita: cultiva de timpuriu la copii lor deprinderea lecturii.

Principala apropiere de carte este prin intermediul adultilor care îi faciliteaza drumul. Povestile citite expresiv de educatoare sau de parinti fac din lumea copilului un univers fabulos în care se poate întâmpla orice.

Povestile care au cea mai mare trecere la aceasta vârsta sunt cele ale caror eroi sunt animalele. Firea acestor personaje e mai usor de înteles pentru cei mici, iar conflictele si ele sunt mult mai simple. Animalele reprezinta pentru copii o lume cu un farmec deosebit. La aceasta vârsta, ei au reusit sa le identifice si sa le individualizeze. Se creeaza asadar o lume de personaje atipice, apropiate din acest punct de vedere de personajele fabulelor: lupul este lacom si crud, dar poate fi pacalit usor din cauza prostiei lui. Vulpea e rea si sireata, dar uneori tocmai aceasta siretenie îi aduce pieirea. Cocosul e vesnic treaz în fata primejdiei si gata de lupta, iar iepurele e cumsecade, dar neîndemânatic si fricos.

Astfel trairile sufletesti sunt elementare si polarizate spre extreme bunatate sau rautate, omenie sau faradelege, prostie sau desteptaciune. Sentimentele sunt la fel: bucurie sau tristete, dragoste sau ura. Asa cum personajele sunt fixate pe una sau doua coordonate, actiunile sunt si ele reduse la câteva episoade simple care se repeta de obicei fara o modificare esentiala.

Basmele cu animale redau aspecte din viata, reale dar elementare si reprezinta oarecum "un abecedar al conflictelor si sentimentelor omenesti" cum îl numea Ilie Stanciu . Acesta e motivul pentru care sunt atât de apropiate de puterea de întelegere a copiilor.

Ciclul primar - fascinatia basmelor. Metode de acomodare cu lectura.

a.      Metode de acomodare cu lectura

Învatatoarea, perceputa adesea ca a doua mama a copiilor, are menirea de a face atât scoala cât si învatatul si cartile sa para atractive si prietenoase. Daca va avea simt pedagogic si tact în a se apropia de copii, daca va sti sa prezinte în culori vii si fascinante cartile, va reusi sa puna la bazele formarii intelectuale ulterioare a copilului cartea, cea mai nepretuita comoara.

În clasa, trebuie sa existe ore special dedicate lecturii, învatatoarea sa le prezinte carti, sa le arate imagini, sa le citeasca expresiv.

Unii parinti care desi îsi înteleg rolul de parteneri în educarea copilului si implicit în formarea gustului pentru lectura al acestuia, înceteaza a mai citi povesti odata cu etapa primilor ani de scoala, pe motiv ca micutul îsi poate citi singur. În perioada în care atentia lui se concentreaza pe descifrarea semnelor, cititul nu reprezinta nici pe departe o placere. Pâna ajunge la capat, el uita începutul. Aici intervine adesea descurajarea în procesul lecturii. În aceasta perioada parintele trebuie sa continue el sa îi citeasca cu glas tare, fie bucati din manual, fie povesti si povestiri.

Rolul parintelui este asadar acela de a îndeplini acasa munca individuala cu copilul, de a reciti acasa ce s-a citit frontal la clasa de învatatoare. Mijloacele pe care un parinte le are la îndemâna sunt numeroase; el poate începe o lectura, citindu-i cu voce tare copilului; dintr-un motiv sau altul întrerupe lectura. Cel mai probabil, copilul mânat de curiozitate, va citi singur mai departe. Sau citim fara teama ca s-ar plictisi de mai multe ori aceiasi povestire. În momentul în care parintele nu mai are timp sa îi citeasca, copilul va citi singur povestirea-i preferata.

Pentru a mentine gustul copilului pentru lectura independenta atât învatatoarea cât si parintii trebuie sa acorde atentie sorita lucrarilor care vor fi alese sa reprezinte lectura copilului. Trebuie selectate numai lecturi reusite din punct de vedere literar si accesibile puterii lui de întelegere. O povestire lunga si plictisitoare în care va da la fiecare pas de cuvine lungi si neîntelese îl va plictisi si-l va descuraja pe viitor în citirea altor carti. Un rol important în recomandarea cartilor elevilor din ciclul primar îl are si aspectul grafic al volumului si calitatea hârtiei. Pentru primele clase e indicat sa se aleaga carti tiparite cu litere mari, cu multe imagini, pentru ca micul cititor sa se opreasca si admirând imaginile sa recunoasca în ele aspecte din textul citit. Aceste opriri mu au doar rolul de a odihni ci si de a da prilej copilului sa mediteze asupra celor citite.

Învatatoare si parintii nu trebuie sa accentueze cantitatea lecturilor; nu numarul cartilor citite conteaza ci felul în care sunt citite si ce ramâne în urma parcurgerii cartilor. Pentru a obisnui copilul sa retina si sa se gândeasca la cele citite, i se va cere sa povesteasca ce a citit cu pretextul ca nu am cunoaste trama sau ca am uitat fragmente importante. Nu se va interveni imediat în povestirea copiilor corectând eventualele greseli de exprimare si erori de continut. Povestirea schematica a copilului, chiar cu greseli de actiune demonstreaza felul în care a receptat el naratiunea. Simplul fapt ca a descifrat textul reprezinta un progres urias. Interventiile adultilor se vor face abia la sfârsitul povestirii.

Uneori e bine sa se citeasca împreuna cu copilul pasajele cheie pentru a deprinde arta de a reveni asupra celor citite. Rolul cadrului didactic este de a-l deprinde pe micul cititor sa caute în dictionar cuvintele necunoscute deoarece nu e bine sa se treaca peste cuvintele neîntelese. De asemenea copilul va fi învatat sa redea naratiunea împrumutând din limbajul bogat si expresiv al cartii. Saracia exprimarii este un adevarat flagel în învatamântul românesc.

O greseala de evitat: transformarea lecturii în obligatie. Acest fel de a aborda lucrurile îl va îndeparta pe copil de carte, determinând rezistenta.

Pâna prind dragoste de lectura, elevii claselor primare trebuie îndrumati în alegerea timpului indicat pentru a citi. Din cauza supraaglomerarii la materiile de scoala, le ramâne prea putin timp liber. Inserând lectura în timpul acesta va deveni o corvoada, ceva ce va aglomera si mai mult mintea copilului. Odata stârnita flacara lecturii, elevul îti va organiza singur prioritatile acordând cartii un loc de frunte, în detrimentul materiilor care necesita o pregatire minutioasa.

b.     Basmul, lectura preferata a copiilor

"Din cele mai vechi timpuri basmul a încântat copilaria atâtor generatii. El a facut sa vibreze inimile ascultatorilor cu sentimente înalte de devotament si iubire, de dreptate si de adevar; el a exprimat întotdeauna nazuintele popoarelor pentru o viata mai buna, fericita.

Îmbinarea realului cu fantasticul încânta pe copii. Ea raspunde visului si imaginatiei lor atât de active."[10]

Constructia basmului bazata pe o schema traditionala, împarte personajele în doua grupe: binele avându-l ca erou pe Fat-frumos, si raul având ca protagonisti, balauri, zmei si alte personaje lipsite de frumusete fizica dar mai ales sufleteasca. Acest forte antinomice, mereu în opozitie si mereu în confruntare aduc de fiecare data biruinta binelui.

Actiunea basmului plina de întâmplari neasteptate îl câstiga pe copil din prima clipa. Basmul e o scoala a înaltelor sentimente omenesti. Copilul care asculta sau citeste un basm, traieste cu intensitate maxima nu doar momentele actiunii ci si sentimentele personajelor. Simpatia si compasiunea pentru cei care sufera, entuziasmul pentru îndrazneala si devotamentul vitejilor, emotia si bucuria pentru reusitele lor, iata doar câteva sentimente din gama complexa ce o naste în sufletul lor lectura basmului.

Lectura basmului trebuie valorificata de adultii care îi îndruma pe copii. Învatatoarea si parintii trebuie sa urmareasca prin întrebari sa afle ce efect are basmul asupra lor. Se poate urmari în ce masura basmul contribuie la dezvoltarea imaginatiei, în ce masura atitudinea lor fata de cele din poveste îi afecteaza. E bine de asemenea ca parintii si învatatoarea sa ofere copiilor posibilitatea de a descrie cadrul în care se desfasoara actiunea basmelor.

În ciclul primar copii au o atentie deosebit pentru basmele care le-au încântat imaginatia la gradinita: basmele animale. Astfel, nu ar trebui sa lipseasca din lectura lor Capra cu trei iezi de Ion Creanga, Ursul pacalit de vulpe, Motanul încaltat.

Gimnaziu - aventuri în lumea cartilor

Dupa ce au luat parte la luptele si biruintele lui Fat-frumos, dupa ce au simtit cu Cenusareasa si Scufita Rosie, dupa ce s-au bucurat de soarta de pe urma a Albei ca zapada, e timpul sa se treaca la nivelul urmator. Copilul este pregatit sa intre în vârtejul romanelor de actiune. Curajul, actiunea, îndrazneala, calatoriile, subiectele istorice sunt preferate de copii claselor V-VI.

Este vremea ca lectura suplimentara sa deschida noi orizonturi imaginatiei si sa fascineze copilul cu emotii si trairi intense, e vremea sa se simta ciresar, muschetar, Robinson Crusoe, mohican ... Profesorul are menirea dificila de a alege si recomanda cele mai atractive carti. Desigur trebuie sa comunice elevilor si frontal, tuturor aceiasi lista dar si individual, sa recomande în functie de temperamentul si preferintele fiecaruia cu ce anume sa înceapa. Altfel exista riscul de a-i pierde printre titlurile cerute.

Este timpul ca elevii sa faca cunostinta cu personajele lui Jules Verne, sa patrunda în fascinanta lume a aventurilor. Lecturând aceste carti vor dobândi cunostinte stiintifice, istorice, geografice. Cunostintele stiintifice sunt legate organic de povestire. Jules Verne tine cititorilor sai adevarate lectii de geografie si istorie, de fizica si chimie. Din explicatiile sale atragatoare si din interesul pentru soarta calatorilor, cititorii îsi însusesc tainele aeronauticii si ale navigatiei. Tot acum e bine sa intre în scena si muschetarii lui Dumas si astfel cultura generala a copiilor primeste si elemente de istorie a Frantei.

Din cartile cu aventuri cititorii afla cum se pot recunoaste pe gheata sau pe nisip urmele lasate de oameni si animale, cum trebuie pândit vânatul, cum se salveaza un om de la înec, cum se îngrijeste un ranit sau un bolnav, cum se întinde un cort sau cum se sapa o coliba în zapada. Sunt lucruri care îi pasioneaza pe copii la aceasta vârsta si care maresc încrederea lor în facultatile deosebite ale inteligentei si îndemânarii omenesti.

Asemenea actiuni îndraznete nu pot fi întreprinse decât cu oameni cu însusiri deosebite, cu caractere tari, gata oricând de orice sacrificiu pentru atingerea scopului urmarit. Acesti oameni inspira încredere si simpatie. Cu ei te simti bine si în siguranta, în jurul lor radiaza optimismul si speranta.

Personajele lui Jack London sunt si ei oameni cutezatori. Marinari sau vânatori porniti pe întinderile nesfârsite de apa, sau de gheata, pe bordul unor vase cu pânze sau sanii trase de câini, ei duc o viata grea si periculoasa, luptând cu fortele naturii, cu furtuna pe mare, cu frigul si valurile de zapada la pol, cu caldura înabusitoare la tropice. Dar mai cumplita decât lupta cu fortele naturii este lupta cu oamenii haini la suflet. Eroii lui Jack London lupta pentru apararea demnitatii omenesti, pentru apararea prieteniei, pentru salvarea celor ce sufera pe nedrept.

Gustul pentru poezie si roman se accentueaza în clasele VII-VIII. Sunt acceptate drama, tensiunile, disonantele, epica documentara, de atmosfera, fictiunea, tehnica artistica.

Liceu - cunoastere fara limite

Cheia în solutionarea cazurilor care au ajuns la vârsta liceala si nu s-au împrietenit cu cartea este motivarea elevilor. Pentru început, pentru ca motivatia intrinseca este aproape inexistenta la cesti elevi e necesar sa fie motivati din exterior de profesor. Trebuie avut în vedere interesele elevilor. Modalitati de ilustrare inedite si conforme cu interesele elevilor a continutului materialului citit pot fi de folos in acest caz. Punerea in scena a lecturii sub forma slide-urilor, a interpretarii, a muzicii, a povestirilor modificate ii poate captiva pe elevii de liceu. Un aspect important ce poate influenta semnificativ interesul lor pentru lectura îl reprezinta si tipul lecturii, astfel pe cât posibil se recomanda pentru început un material mai usor de citit, cu o poveste adecvata vârstei ti intereselor lor. Pentru a afla cam ce ii intereseaza sa citeasca se poate sonda la clasa, întrebându-i despre ultimele materiale citite (fie ele si sub forma unor reviste). Totodata o scurta prezentare a cartilor, prezentare bine construita astfel încât sa-i incite pe acestia sa citeasca mai departe poate fi utila, curiozitatea lor constituind un adevarat atu pentru a citi. Totodata se poate apela la consilierul psihopedagogic/psihologul scolii, experienta sa concreta de lucru cu acei elevi fiind de folos in aceste cazuri.

Crescând cerintele si solicitarile pe care liceul le are de la elevi, se poate constata ca acestia citesc tot mai putin în afara programei. La clasa sunt opere vaste care se analizeaza în cadrul orelor. Aceste e opere apartin atât literaturii române, cât si celei universale pentru elevii de la uman. Studiind si istoria literaturii române, elevul de liceu face cunostinta cu realistii, interbelicii, post-modernistii.

Este timpul în care unii devin fascinati de realismul rus, si îl îndragesc si îi ramân fideli multa vreme, daca nu definitiv lui Dostoievski, Tolstoi. Altii simt mila si compasiune pentru soarta lui Jean Valjean si devin adeptii lui Victor Hugo si ai literaturii franceze.

Oricum acum este perioada în care se stabilesc operele preferate, care vor fi recitite cu acelasi drag ani de-a rândul.

Depasit, odata cu vârsta curentul lui Harry Potter, unii elevi de liceu ajung fascinati de Paulo Coelho si de operele sale incitante. Astfel, Alchimistul, Veronica se hotaraste sa moara, Diavolul si domnisoara Prymme ajung lecturi parcurse si de cei ce nu au acest obicei. Dina ceste lucrari, ei învata sa pretuiasca viata, sa aleaga binele, frumosul, sa lupte pentru a transforma lumea lor într-una mai buna. Afla ca nu sunt prea neînsemnati în rotirea ciclului existential si pot sa depaseasca mai usor frustrarile aferente vârstei adolescentei.

La aceasta vârsta, sufletul cautator al liceanului va fi interesat de raspunsuri la întrebari existentiale. Astfel, lectura sa va prinde si o nota filosofica, va face cunostinta cu marii filosofi români si universali. Unii se vor identifica cu gândirea lui Cioran. Printre lecturile elevilor, se numara si titluri tehnice si stiintifice. Citesc de buna voie tot mai multe carti pentru a se documenta într-un domeniu care îi intereseaza în mod special.

În liceu, lectura se precizeaza asadar si se stabilizeaza. Creste capacitatea de motivatie si independenta elevilor. Romanul social, romanul de dragoste, romanele de analiza psihologica, comicul, fantasticul, psihologicul, memorialistica, drama de idei, cartea de arta sunt urmarite cu minutiozitate si se cauta argumente în planul artistic si în cel real. Lectura devine valorizanta iar conversatia literara este acceptata, respectata.