Mezul Iernei
tema este acea a naturii interesul mergand in acest text spre un anotimp pe care Alescandri il percepe fie sub semnul mortii fie sub semnul pitorescului si monumentalului; este vorba de iarna
in pastelul Mezul Iernei domina aceasi viziune de tip classic care merge insa in sensul contruirii unui tablou de natura pus sub semnul cosmicului
elementul pitoresc este introdus prin acelasi joc dal luminii si elementul visual de tip static construiesc un peisaj al monumentalului ex: "Mii de stele argintii in nemarginitul templu ard ca vesnice faclii" ; se ajunge pana la crearea unei imagini poetice care surprind intregul univers, figura de stil predominata fiind hiperbola
anontimpul este pus sub semnul staticului, adica isirea din peisajului caracterizat de pitoresc aducand simboluri ale agresivitatii si mortii ex: "E un lupce se alunga dupa prada-i spaimantata"
motive literare - apartin atat planului teluric cat si celui celestru tocmai pentru a construii imagini ample ex: paduri, stele, zapada, bolta cerului, luna, munti, lup.
Viziunea artisctica - este de tip clasc, se bazeaza pe constructia de tip static caracterizata de dimensiuni cosmice si de un simt al echilibrului al calmului; identificam aceasi absenta a conflictului eul liric ramanand un observator; apare o tulburare a acestei viziuni cand prin interogatia retorica patrund spaima si nelinistea.
Tipul strofei - catren
Rima - imperechaeta
Ritm - trohaic
Masura - 15-16 silabe
Epitet - ger amar, cumplit (personificator)
lan de diamanturi (metaforic)
zapada cristalina (cromatic)
fumuri albe (cromatic)
vazduh scanteios (metaforic)
bolta senina
stele argintii
Comparatie - ca inaltele coloane unu templu maiestos
- ard ca vesnice faclii
Metafore lan de diamanturi ce scartie sub picioare
- cerul pare otelit
|
